KorAP: Find »[drukola/base=prăvălie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...102 >

2,533 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

și el puțin. Îi dăduse mustața. Duminica umbla în Cișmigiu după servitoare. La plecare, după încheierea socotelilor, îi spusese: - Și dacă mai ai vreo nevoie vreodată, știi unde mă găsești. Nevoia se ivise mai devreme decât crezuse. După nuntă, ridicase prăvălia cea nouă și cam isprăvise banii. I-ar fi trebuit vreo zece mii de lei ca să se pună pe picioare. Cu socrul nu se mai avea așa bine, nu putea să-i ceară. Unde să se ducă decât la jupîn? S-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
voiai: lână, sobe, putini, mosorele de ață, rafie, panglici, sfoară, parchet de pus pe jos, preșuri și covoare cu desene. A zărit de departe placa de sticlă, scrisă cu litere mari, albe: PANDELE VASILIU, VINURI, GRĂTAR, BUCĂTĂRIE TRANSILVĂNEASCĂ Ca totdeauna, prăvălia era plină. Aici se făceau afacerile, la un pahar de drojdie. Veneau toți lipscanii și telalii, de schimbau banii. Stere îi cunoștea pe nume, pe fiecare; mai se găseau și oameni noi. Cu ani în urmă, le cărase băutură acasă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
veseli, care mâncau bine și petreceau. Din banii lor se pricopsise domnul Vasiliu. 82 Cârciumarul se oprise în ușă, privise rafturile pline de sticle și simțise vechiul miros de bere și de carne friptă. La tejghea serveau doi băieți de prăvălie, tunși și îmbrăcați în halate albastre, așa cum fusese și el îmbrăcat odată. Nevasta patronului, mai trecută și mai grasă, ședea tot în cușca ei de sticlă, înaltă, așezată pe uri-postament de lemn, de unde pândea tot localul. Se apropiase prin mulțimea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mi-a mai adus muierea, tot în cărămizi am băgat. Socoteala n-a prea ieșit. Se oprise puțin, să vadă dacă jupânul pricepuse. Cam greu, că acesta se gândea la altele. El tot bătea șaua! - Acum, că s-a mărit prăvălia, trebuie capital mai mare. Zece mii de lei dacă aș avea, m-aș cârpi... Pandele se juca cu țigaretul. Îl lăsa să vorbească. - Am trecut și pe la dumneavoastră să vedem ce mai faceți. Cucoana mi-a spus că sînteți cam bolnav

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Îi dă sau nu-i dă dacă o să-i spună pentru ce venise? Auzi pendula din perete bătând rar orele. Jupânul își aprinsese încă o țigară și spusese: - §i ce vrei să faci acum? Ți-ai ridicat casă, ai mărit prăvălia... Mă, tu ești pus pe pricopseală... -De... - E bine, mă... Stere se gândea aproape cu pizmă că nu va avea poate niciodată atâția bani să-și facă o prăvălie ca a lui Pandele, să țină servitori și să cheme musafiri

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ce vrei să faci acum? Ți-ai ridicat casă, ai mărit prăvălia... Mă, tu ești pus pe pricopseală... -De... - E bine, mă... Stere se gândea aproape cu pizmă că nu va avea poate niciodată atâția bani să-și facă o prăvălie ca a lui Pandele, să țină servitori și să cheme musafiri, să bea vin scump cu ei... - Dac-o să fii deștept, o s-ajungi bine! a mai spus. Se îndoia, sau cine putea să știe? Jupânului îi venise ușor, fusese neam

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de tine, nu lăsa miile în tejghea! Asta-i moartea francului! Când stă, coclește, prinde rugină! Iei azi o sută din vânzare, n-o pune sub saltea, dă fuga a doua zi la piață cu ea, cumpără ceva, adu la prăvălie. Iar mai vinzi, iar mai cumperi. Marfa nu se strică niciodată dacă știi s-o conduci. Cârciumăritul e ca la moară, macină într-una și te-alegi cu ce curge. Pierzi la unele, altfel nu se poate, curaj să ai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fierăstrău. A cumpărat materialul și într-o săptămână Matei i-a dat gata rafturile. Banii câștigați tot la negustor în tejghea au rămas. I-a băut cu Spiridon și cu Chirică. Pe urmă cârciumarul a plecat la târguit, a umplut prăvălia cu făină și cu mălai, a cumpărat salam și zahăr, calupi de săpun, drojdie de bere, luminări de seu galben, o terezie cum trebuie și a scris și o firmă nouă: COLONIALE ȘI DELICATESE. La Stere. A așezat-o pe

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Au aflat vecinii, lucrătorii, gunoierii și lăptarii. Iar s-au pus pe vorbă. Se întindea negustorul. Cu încetul, muierile s-au apropiat de rafturile vopsite proaspăt, au privit făina și zahărul și au început să cumpere. Se apropia Pastele și prăvălia se golise. Stere a tocmit un camion, -la umplut și iar a îndopat rafturile. Îi plăcea și Linei să aibă de toate, să cântărească, să țină socoteli cu creionul chimic pe hârtie 89 $i să dea restul. Se deprinsese. Era

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fumul de tutun, tare și iute. Lumina se încenușa și rafturile abia se mai vedeau. Clinchetul paharelor ciocnite, izul de vin risipit pe mesele de fag, toate o făceau să fie veselă fără să știe de ce. Când venea bărbatul în prăvălie, îl lăsa la tejghea și aștepta comenzile răstite ale mușteriilor amețiți. - Mai adu un chil! striga vreun lucrător cu hainele lustruite de cărbune. Ea înfigea pâlnia în gâtul unei sticle, răsturna damigeana grea și pântecoasă până o umplea și așeza

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
purtau inele scumpe, împletite, cu pietre roșii ca para focului. Căutaseră în maldărul de acte și scoseseră desenele pline pe margini de linii și cifre. Unul le spunea, ei, lui Stere și dogarului, care era de față: - Aici o să fie prăvălia, aici odăile, magaziile, privata, gardu!... Îi plăcuseră hârtiile foșnitoare. Bărbatul o întrebase: - Iți place? Asta o să fie casa noastră. Ce credeai? Ea își aruncase privirea peste liniile încîlcite și vorbele lui Stere o făcuseră să roșească de mulțumire. Antreprenorii socoteau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fiertură și mesteca rar. Lina pregătea sosurile în farfurii adânci. Îl aștepta să șteargă urmele de pe marginile tacâmurilor, gonea câinii pripășiți la picioarele cârciumarului și strângea masa. Stere se mai închina o dată, de mulțumire, apoi deschidea ușile cele noi ale prăvăliei. Clopoțelul de deasupra se smucea timp îndelungat, sunând fără rost. Ea se apuca să măture dușumelele, murdare de noroiul adus pe tălpile clienților. De afară venea aerul plin de miresme al maidanului. Bărbatul aștepta nemișcat în prag. Se odihnea privindu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
doi, râdea cu înțeles. Lăptarului îi căzuse dragă nevasta cârciumarului, tânăr era, i-ar fi dat inima ghes. Se ferea de negustor, că aflase ce fel de om este, și nu știa cum să vorbească cu ea. Când intra în prăvălie, se pierdea. Linei i-a fost greu să bage de seamă. Untarul venea la timp nepotrivit, devreme. Dacă dădea de Stere, arunca țuica pe gât cât ai clipi, răsturna piesele de aramă pe tejghea, și pe aici ți-e drumul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
obrajii ei. Avea o mustață rară, roșie ca pana de cocoș, pe care o tundea des cu degetele subțiri și albe. Linei îi era mai mare rușinea. Intrau alți clienți, se uitau la bolintinean: lucrul dracului, ei singuri în toată prăvălia, tineri 96 amândoi, sărea în ochi. Lumea începuse să vorbească. Ilie mai glumea la o țuică cu ceilalți, scăpa câte o vorbă. Stere n-avea de unde să știe, degeaba bătea șaua și Spiridon, clătinând din capul său mare și sorbind

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să spună un cuvânt. Femeia tremura după tejghea. Stere a înjurat-o de mai multe ori și dacă n-ar fi ieșit repede afară ar fi fărîmat-o în bătăi. De atunci nu i-a mai văzut nimeni pe lăptari în prăvălie. Parcă-i înghițise pământul. Către sfârșitul iernii, femeia se simțise însărcinată. Când a aflat cârciumarul ce noroc dăduse peste el, n-a mai putut de bucurie. Și-a chemat vecinii și au petrecut într-o seară. A doua zi a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de-ți bați joc de sufletul meu! Dar ce-i păsa cârciumarului de necazurile altora? Fiecare cu norocul lui! Dacă ar fi stat să judece, n-ar mai fi trebuit să vândă băutură amărâților, că el pentru asta le așezase prăvălia în drum, să-i facă să uite de greutatea vieții. Treaba mergea, nu putea să se vaite. Cârciuma era plină de dimineață până seara. Osteneau. Și el, și muierea, și băiatul de prăvălie. Cum suna băltărețul peste Cuțarida și se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
amărâților, că el pentru asta le așezase prăvălia în drum, să-i facă să uite de greutatea vieții. Treaba mergea, nu putea să se vaite. Cârciuma era plină de dimineață până seara. Osteneau. Și el, și muierea, și băiatul de prăvălie. Cum suna băltărețul peste Cuțarida și se topeau zăpezile, 'cîrciumarul scotea mesele afară, aducea un butoi de vin vechi mai la îndemînă și spăla jumătățile. Soseau gunoierii, grași, rumeniți, trăiți bine pe la părinți. Zidarii plecau pe la binale, nu-i mai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
altfel, liniștită și muncitoare. Se împrieteniseră repede și, când scăpa cu mâna în bani, plecau amândouă la gară, la negustori, să-și cumpere câte o rochie. Îi spunea și lui Stere, 103 dar el îi zicea să-și vadă de prăvălie și de copil, să lase luxul. Dar ce, parcă asta se numea că e luxoasă, ca altele? Bărbatul nu scăpa banii din mână, tot ar fi cumpărat, că vedea că se ridică mahalaua. Se croiseră alte străzi de pământ, drepte

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
străzi de pământ, drepte, în mijlocul cărora creștea încă dudăul, cu șanțuri înalte, care împărțeau malul Cuțaridei. Orașul înainta pe nesimțite într-aici, înghițind loturile sălbatice, și luminile lui se vedeau mai aproape. Dinspre Filantropia se deschisese un drum nou cu prăvălii de cărămidă, și noaptea, peste câmpul rămas, felinarele cu gaz răspândeau o lumină albastră, puțină, pâlpâitoare. Pe șoseaua de piatră, treceau convoaie lungi de căruțe goale. În margini răsăriseră oțetari cu frunze lungi și rare, ca niște degete rășchirate. Numai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nu le mai putea ține seama, cu toate că le știa pe fiecare după nume. Se înmulțiseră, mereu soseau oameni noi, și drumurile gropii lui Ouatu se lățeau. Unii trăgeau spre rampă, își 105 așterneau cum puteau. După trei zile intrau în prăvălia lui Stere și-i cereau făină pe datorie. Carnetul negustorului se umplea de linii și de semne. La leafă plăteau până la ultimul leu, se mirau de cât aveau să dea, cârciumarul îi încărca dintr-un condei, nu le venea să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
bărbaților, trimiteau fetele de școală sau plozii. Copiii erau desculți și tremurau la ușă. Îi băga vreunul înăuntru. - Al cui ești tu, pută? - Al lui Vasile. Tatăl ieșea din fundul cârciumii, lua odrasla de mină și apuca iar țoiul. In prăvălie era cald. Fumul de tutun înnegrea pereții. Mirosea a unsoare de bocanci și a rachiu. Copilul se uita la mușterii și nu spunea nimic. Câte unul îl îndemna să-i guste țuica: -Ia, zgaibă! Băiatul punea țoiul la gură și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
prăpădit bătrînul! le-a spus. I se uscaseră ochii de plâns. Morfolea numai din gura ei știrbă și se văita. S-a pus și Lina pe un vaiet. A venit Aglaia, le-a tăiat basmale de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între două sfeșnice, luminat de flacăra luminărilor. I-au pupat mâna țeapănă. - Te duseși, tată-socrule! a rostit negustorul trist. Se adunaseră iar rudele: finul Tache, cuscrul Vasile, Ghiță Bîlcu, fina Smaranda

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ăsta al tău de cineva pe-acolo pe unde se duce. Prea mare graba! Dar nici el nu era prost. Ca să nu-l simtă nevasta, a început s-o scoată în lume. Într-o duminică s-a îndurat, au închis prăvălia, s-au îmbrăcat și au mers la plimbare. Grivița era plină de oameni. Pe drumul atunci pietruit, pe care-l uda primăria cu stropitoarele, treceau în galop caii bine țesălați, înhămați la trăsuri noi. Vizitiii băteau clopotele, să se dea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
în fata tarabelor, să bea limonada cu lămâie, sau să ia un rahat cu apă rece. Fetișcanele îmbrăcate în rochii de stambă sau poplin mâncau semințe, hohotind șăgalnic la soldații ce se țineau pe urmele lor. Către gară, se ridicaseră prăvălii noi de cărămidă. Acestea luaseră locul vechilor maghernițe, căzute sub târnăcop. Se schimbaseră firmele, pe ziduri se ridicau litere și nume noi. Forfota crescuse. Aici se înțeleniseră câțiva comercianți puternici, care învîfteau banii pe degete: unul Nicolaie Curcuman, de avea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Katz, c-o stămbărie întunecoasă, adăpostită între patru pereți igrasiosi, și Ilie Arghir, de vindea harnașamente de cai, pinteni pentru ofițeri, zăbale, cuie de cizmărie, toval, pingele, tocuri de cauciuc, petlite și alte nimicuri. Deasupra ușii largi și înalte a prăvăliei lui noi spânzurase o firmă de patru metri lățime. Un zugrav îndemînatic scrisese pe ea: "La șaua lui Traian", magazin de mărunțișuri și pielărie. Peste drum se țineau șelarii, pălărierii și croitorii. Dorobanțul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ținea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]