19,664 matches
-
de compromis. El practică o scrutare inumană, aș zice, a semenilor săi, nedispus a le face nici cea mai mică concesie. Exagerări? Multe și recunoscute chiar de el însuși, căci instrumentul său preferat îl alcătuiesc lentilele măritoare. Un fir de praf poate deveni mare cât oul, dar el există în realitate, nu e mai niciodată inventat. Putem glosa , evident, pe marginea jocului de proporții la care e supusă, sub condeiul aprig al lui Goma, o acuzație sau alta, însă nu putem
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
malul celălalt nu există,/ dincolo de pod nimic nu e./ caut biserica, n-o găsesc -/ biserica e lichidă și curge." (orașul meu). în cele din urmă o strivește un Logos al pieirii: "din slăvi se prăbușește un cuvînt uriaș,/ ne face praf și pulbere/ pe mine și orașul meu" (ibidem). O frumusețe feminină se șterge de pe chipul ce-o purta precum cerneala dintr-o compunere școlară veche, trupul frumoasei de odinioară ajunge a secreta tristețe, o tristețe pietrificată, iar în final se
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
univers întreg a venit peste mine. Demnitate și discreție aproape la fiecare pas. Urmăresc cu tandrețe privirile lui Octavian Paler întoarse către trecut. Către ce a fost amînat, eludat, ambalat greșit sau precipitat. Întîlnesc acel zîmbet care m-a făcut praf întotdeauna. Și care degaja căldură. Enormă. Acea căldură de o masculinitate absolută, învăluitoare, protectoare, inteligentă, în armonie cu valorile majore. Cad peste enunțuri ce astăzi mi se arată ca mărturisiri. Nu am știut că dorea să fie înconjurat de lume
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
-i poată nimeni identifica/ să nu-i pună la socoteală nimeni/ știți/ noi nici n-am existat vreodată/ totul nu e decît iluzie o simplă iluzie/ și măturoiul chiar șterge această iluzie/ și ea se pierde într-un nor de praf/ ca-n Grand Hotel Victoria Română/ ca-n atîtea alte dăți// stăm, de o parte și privim totul/ cu îngăduință/ pînă cînd unul întreabă candid/ bre dar aceia nu sîntem noi?/ morala/ deșteaptă-te rămîne cea mai potrivită/ pentru un
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
a-mi reteza elanul vital, pura bucurie de a trăi și a contempla răsăritul de Soare, prea curând, apoi, a amurgurii aceluiași. Ca și Justiția, bătrânețea are un braț lung și tot așa de descărnat. Din oglinda tocmai ștearsă de praf, ce avea să mai aștepte - dar cât oare? - până să fie acoperită cu cearceafuri, îmi întorcea privirea un bărbat cu greutate la propriu și la figurat, rezistent la rugina timpului, la chemările de sirenă ale dispariției, conștient încă de sine
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
cetățenilor capabili de rațiune, ea nu ar trece. Motivul e simplu: în actuala conjunctură, nici o idee de bun simț nu are cea mai mică șansă în fața mașinăriei de vot a conjuraților din pentagonul negru. A, dacă era vorba să facem praf și pulbere tot ce există, s-ar fi rezolvat fără probleme. Și anume, în stilul atacurilor mârșave, pe la spate, în care s-a specializat jenanta noastră clasă politică. S-a făcut un capăt de țară din renunțarea lui Traian Băsescu
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
în teritoriile de peste Atlantic?" Modele, nicidecum. în cel mai bun caz niște edecuri pe care, făcând puțină ordine prin relativ succinta lor istorie, americanii, izbindu-se de ele, le așează cu indiferență; atâta doar ca uneori le mai șterge de praf. Cât despre viza pe termen lung, nici nu poate fi vorba în condițiile în care nord-americanii sunt în permanentă mișcare și transformare a identității. Și, uite-așa, devenim malițioși, spunând că muzica de peste ocean e fie naivă și infantilă, fie
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
intelectuală? Un prim răspuns e, cred, că nu poate sta deoparte, fiindcă Liiceanu are o fire care îl îndeamnă să participe la ceea ce se întîmplă. Atitudinea lui nu e însă a unui intelectual cu stofă de revoluționar nefolosită, care adulmecă praful de pușcă din lumea politică, pentru a-și trage propriile sale cartușe. Liiceanu se simte dator să intervină, chiar dacă nu totdeauna are chef s-o facă, din cauza unei presiuni morale pe care și-o autoinduce. Pentru el, intelectualul care stă
Vai, Liiceanu e cu Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9695_a_11020]
-
copii legalizate seamănă mult prea izbitor cu o demonstrație la tablă"; excursurile teoretice ale lui Paul Dugneanu țin de "un noviciat încrâncenat"; Mircea Scarlat "nu mută statuia scriitorului de pe un soclu pe altul, ci se mulțumește s-o șteargă de praf"... În ce-l privește, Radu G. }eposu nu și-a tratat colegii de generație ca pe niște viitoare statui încremenite, distonând cu istoria vie a literaturii. I-a citit și analizat fără o grilă care, punând semnul plus în dreptul postmodernismului
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
aproape unanime: adevărurile cotidiene au fost exprimate altfel decât în limbajul social apăsat de clișee printr-o irumpere a iraționalității în raționalitatea stagnantă. Am plecat gândindu-mă la adevărul spuselor lui Shakespeare care (în Coriolanus, II) vorbește despre faptul că praful istoriei și al obișnuinței trebuie mereu măturat. Trebuie să facem curat tot timpul în casa noastră și în noi, altfel munții greșelilor pot deveni atât de înalți încât adevărul nu va mai putea fi văzut niciodată.
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
fosforescente/ nici unul nu-mi folosește la nimic/ îmi strâng ochii// (...) aerul de afară/ mă arde în creștet/ vreme frumoasă. 25° C. sângele îmi cântă în urechi." (25° C afară); "aici nu-i nimeni nici un obiect în jurul tău doar particule de praf și unde radio/ doar ultrasunete și infraroșii/ doar o oboseală din căști și o senzație de scurgere de la monitoare/ un coleg îmi spune ceva amuzant/ asta mă face să râd nu sunt bună de nimic/ Ťce? a. ce? da.ť
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
profesii și sensibilități aparent incompatibile. Există însă condiția de femeie care le apropie. Cele trei se regăsesc în nefericirea comună, în încercarea disperată de a da sens și speranță unor existențe cvasi-eșuate. Frumusețea se fanează, de visurile adolescentine se alege praful, romantismul devine zgură, grobianismul și agresivitatea celor din jur, compromisul, exigențele tot mai scăzute, dispariția respectului de sine fac parte din noua realitate a vieții. Cu cinism și autoironie toate aceste femei își asumă noua condiție. Ea le apropie mai
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
m-am izbit de un copac, apoi copacul s-a transformat în om, care se ridica și el de pe jos, după care am văzut că era ea, iar ea a văzut că eram eu, "Salut", am spus, scuturându-mă de praf, "Salut", a spus ea. "Ce ciudat." " Da." Care putea fi explicația? "Unde mergi?" am întrebat. "Să mă plimb", a spus ea, "tu?" "Să mă plimb." Ne-am ajutat unul pe altul să ne ridicăm, ea mi-a scuturat frunzele din
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
-i pese de ceva, fără nimic al ei, mă ajuta la magazin, după care venea acasă și se așeza în scaunul ei mare și se holba la revistele ei, nu la ele, ci prin ele, lăsând să i se așeze praful pe umeri. Mi-am scos din dulap vechea mașină de scris și am instalat-o în camera de oaspeți, cu tot ce avea nevoie, o măsuță pe post de birou, un scaun, hârtie, pahare, o sticlă de apă, un reșou
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
are și ea de întâmpinat o seamă de piedici, atât ca redactor, cât mai ales ca scriitor. încredințând un fragment de roman colegilor Al. Oprea, I. D. Bălan, Lucian Raicu, ea cade sub un potop de acuze. "Doamne, m-au făcut praf." "Sexualism" a spus Raicu. "Spirit mic burghez", a zis Oprea. La debutul ei, prozatoarei nu-i acordau credit nici anatemizatul Paul Georgescu, nici "marele" Petru Dumitriu. Sigur că toate acestea nu erau de natură s-o încurajeze, ci, din contra
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
Peste un ceas, Maria se sculă, descuie cealaltă odaie și după ce dădu la oparte oalele din față se strecură În „salonul mortului”, așa cum credea ea că sună mai expresiv, Îi schimbă cu mare atenție bandajele iar peste rănile urâte presără praful de la cele câteva pastile de sulfamidă avute În casă, pentru un minut privi fața omului pe care Îl ospătase de câteva ori, pe când acesta era viu și puțini bărbați așa frumoși văzuse ca el, mai constată cât de aproape este
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Maria cu o geantă În care avea două rațe se Îndrepta către cursa de Vaslui pe care o prinse În ultimul minut. În piață vându rațele, cumpără plumb pentru jămalț de oale, intră cu fereală Într-o farmacie de unde cumpără prafuri și alifii „pentru unul din caii lor, harmăsarul căruia un vecin prost Îi spărsese capul pentru că sărise la iapa lui, cu căruță cu tot!” Uitându se În toate părțile, Maria se Întoarse Într-un suflet acasă. Găsi un băț În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
salon”, avea inima chircită de frică, dacă Ștefan a murit, ce se fac ei? Dacă Ștefan trăiește, ce se fac ei? A găsit mortul ... viu și la locul său, respira ușor și o transpirație fină Îi acoperea gâtul. În timp ce presăra praf, Îl ungea cu alifie și-l bandaja cu fașă cumpărată de la farmacie, Maria simți ceva și ieși afara: Omuli, „chiupul cel mare” trebui Îngrijât șî spalat, cî aniroasî tari! Oari sî cadi sî fac eu aieste lucruri, tu ci zâci
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
căci i se terminaseră banii... Găsi în ziarul Figaro un anunț și o adresă în apropiere de Boulevard Haussmann, într-o clădire înaltă, cenușie, la etajul trei. În biroul în care intră parcă tocmai se făcuse curățenie după ocupația inamică: praful și paiele erau îngrămădite pe lângă pereți, mobila arăta ca și cum fusese de curând scoasă din lăzile în care stătuse depozitată o perioadă foarte mare de timp. Când se sfârșește un război nu ne dăm seama cât de mult am îmbătrânit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aduse de timp și împrejurări. Parcă Madame Mangeot și fiica ei nu erau decât niște chiriași aflați aici pentru o perioadă limitată: dacă întâmplător dădeau jos un tablou, o făceau doar pentru un scop practic, ca să nu se mai adune praful pe el, nu pentru a pune altul în loc. Nu s-ar fi apucat niciodată să taie un copac doar pentru a avea o priveliște mai frumoasă și nici să zugrăvească o cameră doar pentru o toană de moment. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
oară, a avut senzația că lucrurile atât de bine cunoscute îl dau în vileag la tot pasul: i se părea că, deși nimeni nu-i rostește numele, stâlpii de la răspântii îl vor trăda, că tălpile pantofilor îi scriu numele în praful de pe marginea drumului, că scândurile podului de peste râu răsună sub pașii lui într-un mod aparte, ca o voce inconfundabilă. Odată, pe drum, îl depăși o căruță venind dinspre St Jean, iar Charlot îl recunoscu pe omul care mâna caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
calea spre casă venind din lagăre, din ascunzători, de pe meleaguri străine. Dacă cineva ar fi putut privi Franța din înaltul cerului, cu ochiul lui Dumnezeu, ar fi văzut cum o armată de particule minuscule se mișcă neîncetat, ca firele de praf, pe tot întinsul țării. Când ajunse înapoi acasă, simți o mare ușurare, de parcă ar fi scăpat nevătămat dintr-un ținut sălbatic și greu de înțeles. Intră pe ușa din față și străbătu coridorul lung până la bucătărie de parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
știa de unde să aprindă lumina. Numai că acum, din prudență, bâjbâi îndelung în căutarea întrerupătorului. Era cea mai mare încăpere din casă, în mijloc se găsea o masă lungă ca un catafalc, acoperită cu un cearceaf ca să o protejeze de praf, iar pe pereți portretele membrilor dispăruți ai familiei atârnau cam strâmb. Încă din veacul al șaptesprezecelea toți cei din neamul Chavel fuseseră juriști, excepție făcând numai câțiva fii care luaseră calea bisericii. Între ferestre se afla portretul unui episcop cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
colo, în punctele esențiale. Se ajunge chiar pe culmile șantajului. Pedeliștii înșiși s-au obișnuit să susțină cabinetul Boc numai dacă primesc ceva la schimb: bani, funcții sau contracte. Așa arată majoritatea toxică. Din marea reformă în educație se alege praful. Frustrat și exasperat pe bună dreptate de lentoarea legislativului, guvernul Boc sare pentru a doua oară cu prăjina asumării răspunderii peste capul Parlamentului. Curtea Constituțională îl pune iarăși la punct și îl întoarce în Parlament. Câțiva judecători de la Curtea Constituțională
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
armonia dintre Vântu și Geoană se restabilește. Președintele României și un viitor inculpat, cercetat pentru favorizarea infractorului și spălare de bani, poartă un dialog care, așa cum visează Vântu, merită notat în catastifele istoriei, la capitolul „Cum era să se aleagă praful de democrația românească“: „Mircea Geoană: Bună! Ce faci? Iartă-mă, n-am auzit telefonul, că eram într-o zonă mai proastă. Sorin Ovidiu Vântu: Domnul meu, nicio problemă! Vreau să fiu primul român care vă adresează urarea de: Felicitări, domnule
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]