27,702 matches
-
GAMBIT, aflată la nr. 44 din anul 8 de apariție, sub direcția Elisabetei Polihroniade (ale cărei emisiuni de la TVR de pe vremuri constituiau o delectare). Cultura șahistă a fost cam lăsată de izbeliște la noi. Ca și cultura, în general. Sponsorii preferă sporturile corpului, care întorc mai bine banii, și se dezinteresează de cele ale minții, cum e șahul. Revoluționarea mentalității în șah, începută de Fisher și continuată de Kasparov, primii campioni care au pretins să joace pe bani, a condus la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
E nevoie de această centrare tematică? Depinde de strategia fiecăruia. Simți și nevoia să te aduni într-un nucleu, pe care să-l și numești. În ce mă privește, am alternat expoziția în sine, ne-numită, cu cea intitulată. O prefer, evident, pe prima. Cea care rezistă doar prin substanța ei intrinsecă, nu adjuvată tematic. Pentru că pictura mea poate trăi foarte bine în specificitatea ei formală. Fiind o pictură modernă, "decorativă", "ambientală", ea e destinată expoziției. Nu tabloului. Eu nu pictez
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
dialogul nostru. Puteam fi, în altă ordine de idei, un personaj ex catedra, să predau la Institut, cîndva am și fost solicitat să fac asta, dar nu, n-am dat curs. Rămîneam consecvent primei mele trădări, a filologiei, și am preferat liniștea, muțenia atelierului. Apoi, timpul pe care l-aș fi furat atelierului, aere perennius... Practic, de cînd ai părăsit, în 1985, Editura Junimea, n-ai mai avut o slujbă stabilă, deci ai trăit din pictat și din scris. Eram atunci
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Galaction, Ionel Teodoreanu și Aderca, pasionîndu-l, dintre scriitorii europeni, John Boyer și Marcel Proust. Dincolo de valabilitatea, și astăzi, a acestor opinii, e interesant, aproape de nebănuit, că Rebreanu îl citea, în 1923, pe Proust. Cît despre clasicii români pe care îi prefera, aceasta se referă strict la biografia scriitorului, care a început să scrie în limba maghiară și, din octombrie 1909, cînd a trecut munții și s-a stabilit în țară, i-a studiat pe clasici (Creangă, Caragiale dar și Sadoveanu, contemporanul
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
piesa lui, pentru că oferta scriiturii este și generoasă, pretențioasă, în același timp, este o comedie care poate fi citită în multe feluri, apucată de oriunde pentru că îți întinde multe capete de fir. Mara Pașici n-a prins nici unul și a preferat să respecte rostogolirea în sine a cuvintelor, replicilor. Are însă un merit major: ne-a făcut cunoștință cu ultima scriere a "coloratului" dramaturg. Cel mai mult au de pierdut actorii din distribuție care trec pe lîngă o piesă importantă, și
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
om de afaceri care a sprijinit cultura și turismul cultural..." Problema este ce fel de cultură a sprijinit dl Antonescu, fiindcă, după cum se vede, există cel puțin două, foarte diferite. Cerîndu-i acum demisia, dl Theodorescu e refuzat de premier, care preferă să-l pedepsească pe dl Antonescu silindu-l să întocmească un proiect de lege pentru combaterea pornografiei. Să mai întreb ce șanse de a fi serios și eficace are un proiect elaborat de un ins pentru care cultura înseamnă pornografie
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
cîntări consecințele politice la Cotroceni, ceea ce, zîmbind, a făcut premierul Năstase. Sînt însă voci care afirmă că tot acest scandal, inclusiv pozele apărute în ziare, ar face parte dintr-un joc publicitar în care cine a riscat a cîștigat. Cronicarul preferă să se îndoiască de această ipoteză, dar nu o poate trece sub tăcere.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
de a purta cizme și blănuri și de a face cald zi și noapte, șase luni din douăsprezece! Fericiți mai ales să nu știi ce înseamnă să-ți cîștigi pîinea pe un ger de minus douăzeci de grade, cînd ai prefera să nu mănînci trei zile decît să bați drumurile cu încălțămintea găurită și să te întorci seara flămînd și înghețat." Dar n-au zăbovit prea mult prin Constantinopole. Au ajuns la Alexandria, în Egipt. Aici dau de urmele Sarei, care
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
un Dante roumain", întrupare a tipului romantic, solitar neînțeles, persecutat de lumea imorală. Dacă Lamartine, "obsesie modelatoare a pașoptiștilor", îl va reține întrucîtva, un punct de atracție mai puternic îl va constitui Victor Hugo: "Naturii lamartiniene dematerializate, estompate îi va prefera acum peisajul viu colorat, pitoresc și exotic al temperamentalului Hugo. Reprezentarea din Neron a împăratului roman, identificat cu simbolul geniului nebun, rafinat și înclinat spre orgii, pare să fie un ecou după Un chant de fête de Neron, iar traducerea
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
reacționeze negativ la astfel de laude stîngace. Oricum, fanii lui Marius Tupan pot găsi la sfîrșitul volumului, într-un grupaj de fotografii, diverse ipostaze interesante, cu niște comentarii pe măsură: "După gratiile camerei 14, de la Vila Scriitorilor (Neptun), spațiul său preferat pentru vacanțele estivale"... Ion Roșioru, Marius Tupan între utopie și parabolă, Editura Semne '94, 2001, 256 p., f.p. Ce caută Șlapac aici? Cu greu își poate găsi Florin Șlapac locul într-un grupaj de lecturi din perspectivă extraestetică. Totuși, romanul
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
televiziune. Desigur că n-ați auzit de Moarte prin procură sau de Pasiune mortală; titlurile sînt elocvente. Cinema de consum, firește. Și totuși, apare întrebarea: între acest cinema de consum și inactivitatea totală - ca să nu zicem moartea - nu e de preferat consumul? În timp ce atîția profesioniști ai filmului autohton au șomat, s-au deprofesionalizat, au abandonat, aflăm că pe fișele fiscale ale firmei Atlantis figurează 437 de tehnicieni și de actori români! Descoperi, și în Țăcăniții, o serie de actori români, de
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
un interviu din aprilie 1999 al tinerei scriitoare Mărie Darrieussecq, (autoare a volumului de mare succes Truismes) care face dovada instituționalizării scriitorului, devenit "un vrai ", scriind zilnic, responsabil de meseria lui, conștient de necesitatea de a scrie. Dar Michčle Hechter preferă să rămînă o "veșnică începătoare". "Jeux et désespoir, justesse et inanité, clarté et flottement" - afirmă Barthes (citat și el de autoare) în Délibération "M.&M. story" le conciliază într-o poveste - deseori incomoda, cînd gravă, cînd jucăușa - a unchiului și
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
denigreze regimul, la care Gide răspunsese în faimosul RETUȘ la întoarcerea din URSS în care declara că s-ar fi ales cu mult mai mulți bani, dacă s-ar fi lăsat mituit de sovietici. Interesant, deci, e ca Troțki îl preferă pe André Gide pentru intransigenta să morală, ceea ce vine în sprijinul superiorității umane și politice a personalității discutate. Dar citez din textul la care m-am referit: "Malraux, ca și André Gide - scrie Torțki - face parte dintre amicii Uniunii Sovietice
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
decît din stomac. Romanul este o formă burgheză, ajunsă la apogeu în secolul al 19-lea și preferată altor lecturi pînă în zilele noastre. În această sută de ani, stomacul a dobîndit întîietate în fața minții și inimii. Clasa de mijloc preferă o formă care izvorăște din mijlocul trupului. Ba mai mult, chiar romanele înseși au fost create din osînza adunată prin devorarea altor romane. Să luăm, de exemplu, celebrul Don Quijote, de Miguel Cervantes. Don Quijote a înghițit un întreg veac de romane
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
secția de proză a Asociației din București mi-a stârnit cîteva întrebări. Din peste 300 de prozatori care fac parte din această Asociație, au venit să voteze puțini peste o sută. De ce oare aproape două treimi dintre acești prozatori au preferat să stea acasă? Cei care au venit alcătuiau grupuri, ceea ce la o reuniune de peste o sută de persoane e, pînă la un punct, firesc. Din nenorocire, n-am remarcat ca între aceste grupuri să existe încercări de comunicare măcar din
Întrebările unui scriitor alegător by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16244_a_17569]
-
medieval care migălește la cele mai incredibile detalii, la cele mai nevăzute colțuri și umbre. Așa arată spectacolele tale. Te încăpățînezi aproape să te opui rețetelor de succes, pe care le cunoști foarte bine, dar nu vrei să le urmezi. Preferi scufundarea în profunzime, decît mersul, mai la îndemînă, pe o suprafață lină și superficială. Din ce vine asta? Nu din ceva atît de nobil neapărat, precum s-ar bănui. Pornește din frondă. Mă împotrivesc instinctiv oricărei idei ivite prin vot
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
comunicare, o activitate retorică. Iar în sensul ei cel mai înalt, arta trebuie să amuze, să aducă plăcere. L.V.: Changing Places (1975) se încheie cu sugestia că un film are posibilități mai mari decât o povestire. N-aș crede că preferați ecranul cărții, fiindcă știu că tot ce spuneți trebuie luat cu simțul umorului, totuși vă întreb: Care credeți că va fi viitorul cărții? Poate ecranul (cinema, computer, televizor, 'tele-ecran'etc.) să întreacă plăcerea lecturii? D.L.: Întrebare grea. Răspuns scurt: nu
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
stăpîni pe o meserie sau o anume tehnică, împinși nu de foamea de pămînt, ci de cîștig; era vorba mai ales de muncitori foarte apropiați, ca mentalitate și obiceiuri, de mica burghezie, numai că puțini s-au stabilit aici, majoritatea preferînd să se întoarcă în țara de baștină (p. 62). Legați prin îndeletniciri de urbe, nu de pămînt sau vite, cum erau cel mai adesea ceilalți coloniști, în vremuri de restriște (războaie, epidemii), italienii își lichidau afacerile pentru a face calea
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
astfel de carte valoarea de mărturie pentru o anumită fază a limbii (fenomenele observate de Valeria Guțu Romalo în anii '60, ilustrate de un material cules mai ales în perioada 1969-1970) și în același timp să o actualizeze. Autoarea a preferat o operație de amplificare care să conserve caracterul unitar al vechii ediții, în primul rînd prin adăugarea unor exemple care confirmă, la distanță de două-trei decenii, fenomenele deja observate. Sînt incluse și unele cazuri noi, înrudite. Și pe parcurs, dar
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
subtilitate și rigoare. Observațiile lexicale și stilistice sînt deci mai puțin aduse la zi: excesele argotice și populare ale limbajului relaxat din ultimii ani sînt menționate, dar exemplele analizate pe parcursul lucrării provin mai ales din zona limbajului artificial și pretențios preferat de presa românească de dinainte de 1989 (pentru o investigație asupra prostului gust al publicisticii din epoca totalitară, volumul rămâne de neînlocuit). Mi se pare foarte profitabil să continuăm, intrând și în detalii, relectura acestei cărți fundamentale - care poate constitui un
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
asupra a ceea ce se pregătește să dispară. Și deasupra mea, una din acele ferestre era a lui. Pregătindu-se fie pentru trecerea ultimă, fie să scrie despre ea. Ultimul mare scriitor al adolescenței mele înfrunta acolo indicibilul, și eu îi preferam acest copac, asemănător cu toți din specia sa, din pricină că seva circula nestânjenit în articulațiile lemnoase." Ca și Caietul albastru al lui Nicolae Balotă, La apa Vavilonului, departe de a fi o simplă carte de memorii scrisă din vanitate sau sentimentalism
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
unui poet), Ion Negoițescu mi-a mărturisit: "în timp ce-l scriam, m-am gîndit mult la tine; aveam la îndemînă, de fapt, tot atîtea argumente pentru a-l respinge ca și pentru a-l lăuda pe poet". Am înțeles că a preferat varianta pozitivă și pentru a nu distona față de "generația" șaizecistă, în curs de impetuoasă afirmare, pe al cărei sprijin conta, într-un joc de adaptări reciproce, în care, precum un "întîrziat", se vedea prins. Totuși, sînteți acuzat că ați urmărit
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Buzești), precum o imagine a suferinței eterne, dau impresia a înclina balanța în favoarea visului irealizabil, indicînd totodată caracterul absolut al inadaptării pe care poezia Anei Blandiana ne-o înfățișează ca pe un stigmat. P.S.: Se pare că Nicolae Breban a preferat să reacționeze indirect la articolul meu, apărut în România literară, sub titlul Răspunsul unui "căruțaș", slujindu-se de condeiul coechipierului d-sale, Dumitru Țepeneag. Acesta, la rîndu-i, a preferat a se sluji de elementul anecdotic-pitoresc, cîtuși de puțin la obiect
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
ca pe un stigmat. P.S.: Se pare că Nicolae Breban a preferat să reacționeze indirect la articolul meu, apărut în România literară, sub titlul Răspunsul unui "căruțaș", slujindu-se de condeiul coechipierului d-sale, Dumitru Țepeneag. Acesta, la rîndu-i, a preferat a se sluji de elementul anecdotic-pitoresc, cîtuși de puțin la obiect (Contemporanul-Ideea europeană, nr. 9/2001). Nu e posibil să revenim la obiectul discuției, d-le Breban? Întrucît, deocamdată, eseistul șotronist Țepeneag ne amintește presant acea imagine notorie a lui
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Ca atunci, cînd fusese închisă și anchetată, iar la ancheta severă îl întrebase la un moment dat pe ofițerul care punea întrebări, făcuse așa: "Zău, tovarășe, dacă nu mă lasă memoria, uite-acuș, mă uit la dvs., semănați cu vedeta mea preferată de cinema. Bogart... nu, ălălalt, John Wayne; nu, nici ăsta, semănați ca două picături de apă, uite dacă aș avea zece ani mai puțin, la sigur că m-aș îndrăgosti de dvs., pe cuvînt!" Și fusese eliberată imediat, și nimeni
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]