2,230 matches
-
acasă teferi și nevătămați într-o bună zi? Toți se gândeau la același lucru. După o vreme, pe chipul fiecăruia înflori un zâmbet dureros. Ploua în ziua când în sfârșit au ajuns la Madrid. Ploaia spăla piața Castilla și se prelingea ușor pe strada Alcalá. Pe fundalul fumuriu al cerului parcă încețoșat se înălța ca o nălucă palatul Escorial. Căruțele treceau pe caldarâm împroșcând apă și noroi de jur împrejur. La mănăstirea franciscană unde primiseră găzduire, japonezii au dormit buștean o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nevoită să se culce cu un bărbat pe care nu-l iubea și în care n-avea încredere. Cei trei își plecară capetele. Episcopul luă ulciorul de argint din mâna preotului și le turnă apă pe frunte. Apa i se prelinse samuraiului de pe frunte în ochi și în nas și se scurse în vasul din mâna lui Velasco. Acesta a fost botezul. O simplă formalitate pentru soli, o taină greu de pătruns pentru biserică. Jesus Deus, amor meus Cordis aestum imprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu-și mai putură stăvili simțămintele care le inundau sufletul și se uitară la Paul al V-lea. Pe buzele celor trei stăteau cuvintele „rugăminte nemijlocită”, dar nu le puteau da glas. Lacrimi mari izvorau din ochii solilor și se prelingeau încet pe dragii lor arși de soare. Vă rugăm... Văzând cum cei trei orientali pe care-i țineau de umeri își plecară capetele adânc, cu umilință, călugării își slăbiră strânsoarea. Înțeleseseră că nu erau nici nebuni, nici răuvoitori. Căutând ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Domnului, am să mă supun. Planurile mele nu fac parte din istoria hotărâtă de Dumnezeu. Acum am înțeles limpede acest lucru.” Se auzi un hohot. Acel hohot ca de femeie se auzi departe, tot mai departe. — Vor muri. Cuvintele se prelinseră brusc de pe buzele lui Velasco precum se scurge o băutură de leac din gura unui bolnav slăbit. — Când vor auzi această veste, repetă Velasco înspre cardinalul care îl privea cu îndoială, nu le va rămâne nimic altceva de făcut. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Deja ne-am hotărât în această privință. — Dar nu vă cer să le îndepliniți cerințele. Numai că solii sunt așa de... vrednici de milă. Cel puțin pentru mândria, pentru onoarea lor, o întrevedere cu Papa... Un val de lacrimi se prelinse în jos pe straiele sale călugărești decolorate de soare. — Doar atât... vă mai rog. Sosi și ziua în care Papa de la Roma avea să-i primească pe solii japonezi. După slujbă și după masa de dimineață, cu ajutorul însoțitorilor se înveșmântară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Se opri o clipă aruncând o privire fugară către samurai și apoi se făcu nevăzut. Rămași singuri, samuraiul și Nishi stăteau, ca și mai înainte, așezați cuviincios cu mâinile pe genunchi. Înăuntru era liniște, iar din cerdac razele soarelui se prelingeau pe podeaua de lemn. — Am spus... zise Nishi cu ochii înecați în lacrimi, am spus ce nu trebuia să spun. — Ei, gata! Oricum Sfatul Bătrânilor tot ar fi aflat. „Înțeleg ce-ai simțit când ai strigat cu glas tare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Sfatul Bătrânilor ocoleau o întrevedere cu ei. N-a fost nimeni care să-i conducă până la poarta principală. Aruncați ca niște pietricele, samuraiul și Nishi părăsiră clădirea. Dintre copacii înșirați de o parte și de alta a potecii pietruite se prelingeau raze de soare, iar gurile de ochit se holbau la ei cu răceală. Unde anume stătea Stăpânul pe întinsul acestui domeniu de la castel, habar n-aveau. Poate că nici nu știa că ei doi se întorseseră acasă. În timp ce coborau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu-i plăcuse atât de mult ca acelea cu copacii cu frunziș bogat, cu casele vechi văruite și cu catul de jos vopsit În cafeniu, cu șirul lung de autobuze verzi din piațeta aceea rotundă, cu vopseaua purpurie pentru flori prelinsă pe pavaj, cu strada Cardinal Lemoine care se prăbușea brusc Înspre râu, și, dac-o luai invers, cu lumea strâmtă și Înghesuită a străzii Mouffetard. Strada care urca Înspre Pantheon și cealaltă, pe care mergea mereu cu bicicleta, singura stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ciupești? Nu-i treaba mea. Dacă crezi că-s furați, lasă-i aici, i-ați sculele și Întoarce-te-n sat. Era roșu la față. — Doctore, acum nu te-arunca așa. Scuipă zeamă de tutun pe buștean. Saliva i se prelinse-n apă și se subție. Știm amândoi că-s furați, da’ pe mine nu mă interesează. — Foarte bine. Dacă crezi că-s furați, iați sculele și să nu te mai văd. — Hai, doctore, că... — Ia-ți sculele și pleacă. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Walcott. John se aplecase peste corzi. Pregătise prosopul ca să-l arunce. Jack stătea aproape de frânghii. Făcu un pas În față. Vedeam cum Îi curge transpirația pe față, de parcă l-ar fi stors cineva, și un strop mare i se prelinse pe nas. Hai să te bați, Îi zise Jack lui Walcott. Arbitrul Îl privi pe John și-i făcu semn lui Walcott să lupte: — Hai, smiorcăitule, acum bagă-te. Și Walcott se băgă. Nici el nu prea știa ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mănușile și se ține de acolo cu ambele mâini. Când se ține nu mai arată așa de rău la față. — Du-te și cereți scuze. O să dea bine, Îi spune John la ureche. Jack se ridică și sudoarea i se prelinge pe față. I-am pus halatul pe umeri și, ținându-se cu o mână de-acolo, traversează ringul. L-au ridicat pe Walcott și acum Îl masează. În colțul lui s-a strâns o grămadă de lume. Pe Jack nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ramuri, Și viața căprioarei spre zările târzii Zburase lin, cu țipăt, ca pasările, toamna, Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit, m-am dus și i-am închis Ochii umbroși”... Sorina nu mai poate recita. Lacrimi mari și calde se preling din doi ochișori negri și frumoși acum. Plânge și Sorin. Vezi, nu mai pot să spun poezia! Poate că și eu am uitat-o, reușește să mai îngaime, printre suspine, fetița. Apoi, un zâmbet luminos, își face loc pe chipul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Gând de toamnă Elena Marin Alexe Când cerul tace-nrourat Cuprins de întristare Scăldat în haina ploii reci Aștept cu-nfrigurare O rază unică de-o vrea Inima să-mi atingă Pe calea gândului fugar O clipă să prelingă Și-nvăluind tristeți și dor Să-mi mai aduc aminte Aroma toamnelor cuminți Trăite înainte
G?nd de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83232_a_84557]
-
Sângele din răni în picuri i s-a scurs cald în zăpadă. Și topindu-se zăpada, albe flori în loc răsăreau, se trezeau din amorțire. Cel mai de pe urmă picur de putere și de sânge din al tânărului braț s-a prelins în luna martie-n cea dintâi zi. ” Cerițe: 1. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: temniță s-a prelins hain murmurul izvoarelor picuri se prăbuși 2. Alcătuiți câte trei enunțuri folosind cuvintele soarele și natura care să exprime: constatare
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se trezeau din amorțire. Cel mai de pe urmă picur de putere și de sânge din al tânărului braț s-a prelins în luna martie-n cea dintâi zi. ” Cerițe: 1. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: temniță s-a prelins hain murmurul izvoarelor picuri se prăbuși 2. Alcătuiți câte trei enunțuri folosind cuvintele soarele și natura care să exprime: constatare exclamare întrebare 3. Povestiți textul. Spre mănăstiri Calistrat Hogaș Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Dragoș Vicol Și ploaia vine albă, densă, caldă Pe culmi, peste poieni, peste genuni Stau arborii cu palmele întinse Și-un foșnet larg prin cetiniș răsună. Alunecând printre nervuri și aripi Ploaia pătrunde-n sufletul pădurii Și cețuri albe se preling din piscuri Și-n ceață , însetați, rotesc vulturii. Și vine-un ceas când umbrele pășesc Printre copaci, ca vulpile roșcate Când peste ramuri plouă cu-nstelări Și totul iese din singuratate Un ceas când mușchiul fumegă ușor, Când lemnul viu, lovit
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
clipire: dușmanii se aruncă unii peste alții, puștile răzbubuie, spăngile se-nroșesc în piepturi. Călătorul obosit din urmă, însetat adineaori poate ca și lupul din pădure, acum e și el o fiară. Pe luciul de oțel al puștii lui se prelinge sângele. Înfiorată, raza călătorește mai departe. Când vrei să rătăcești, ai unde. Așa, raza ajunge deasupra unui târg. Într-o casă mare, bogată, într-un salon o mulțime de femei și de bărbați sorb ceaiul aromat. Râs, vorbă și-un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
colectat petale de crizanteme și - preferata preferatelor, căreia Îi pusesem intenționat un preț exorbitant - o cutie simplă pentru pensule, din dinastia Ming, făcută din piele neagră lăcuită. Obișnuiam s-o deschid și să inspir adânc, lăsând poezia să mi se prelingă pe obraji. Cele nouă cutii alese cu grijă ar fi fost aranjate pe o masă În timpul lecturii testamentului, trei rânduri dispuse oblic și trei În jos, după modelul celor trei aruncări ale monedelor I Ching Yijing - În același timp aleatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Bagă-i ceva în gură, o batistă. Ai grijă să nu te muște de mână!“, le-am sugerat. Am auzit că, dacă le deschizi gura bolnavilor de epilepsie, te pot mușca. A început să-mi curgă nasul. Lacrimile mi se prelingeau șiroaie pe obraz. Nu eram conștient de ce se întâmpla cu mine. De-abia când un coleg mi-a spus: „Okada, arătai groaznic atunci!“, mi-am dat seama de gravitatea situației. I-am spus unui coleg care tocmai venise să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din dreapta mea. Era în direcția de mers a metroului, mai într-o parte. Părea o pungă de plastic. La știri au spus că erau înfășurate în ziare, dar eu n-am văzut decât o pungă de plastic, din care se prelingea ceva. «Aha, deci de acolo vine mirosul!» mi-am zis, dar am stat liniștit. Cele trei persoane care se aflau în stânga mea dispăruseră. Abia între stațiile Hiro-o și Roppongi am observat. Apoi oamenii din jur au început să spună: «Deschideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cap.» În cele din urmă am simțit ceva rece în mâna dreaptă și am crezut că era peretele. Apoi mi-am pierdut cunoștința. De fapt, nici nu coborâsem din metrou. M-am prins de bara de fier și m-am prelins pe podea. Se pare că ceea ce crezusem a fi peretele, era de fapt podeaua. Asta era chestia aceea rece pe care o simțisem cu mâna dreaptă. După ce am văzut o poză de-a mea într-un cotidian sportiv, am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Sarinul a început să se evapore și să miroasă imediat ce metroul a plecat din stația Akihabara. Când a ajuns la următoare stație, Kodemmachō, pasagerii din vagonul al treilea au început să se simtă rău. Oamenii au văzut lichidul care se prelingea din pachetul înfășurat în ziare. Deja se făcuse o băltoacă în jur. Un călător a împins pachetul pe peronul din stația Kodemmachō, considerând că aceea era problema. Sarinul din pachet s-a răspândit imediat în aerul din mica stație. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
împing afară cu piciorul. Dar înainte să apuc să fac asta, au urcat mulți oameni și nu am mai reușit. Din cauza lor, la Kodemmachō nu mai vedeam punga. Răspândea un miros de dizolvant. Credeam că era ceva periculos. Lichidul se prelingea deja prin hârtia de ziar. Mirosea ca gazul pentru brichete Zippo. De aceea credeam că este ceva explozibil sau inflamabil, mai degrabă decât ceva otrăvitor. Era periculos dacă dădeam foc. Toți cei din jur spuneau: «Miroase urârt.» Toți ziceau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
oglinda și, în mod inconștient sau nu, continuăm să eliminăm elementele întunecate de pe fața pe care dorim s-o vedem. Aceste umbre sunt înlăuntrul nostru (undeground), iar gustul amar care ne-a rămas după atacul cu sarin, începe să se prelingă în surdină. Dacă aș folosi cuvinte ușoare, probabil că cititorii nu m-ar înțelege. Mi-ar respinge ideile. O să vă explic mai detaliat. Povestea are legătură cu „noi“. 3 Individualitatea predată: povestea primită În iunie 1996 domnul Ochi Michio a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
reflecție“. Lucrurile acestea depășesc bariera logicii sau a conștiinței, mai degrabă țin de suflet. Oare de unde s-a născut această inspirație naturală? Cu siguranță vine din interiorul „poveștilor“ (nici nu mai trebuie menționat că a celor „din partea noastră“) și se prelinge ca apa unui izvor lin. Aceste „povești“ au fost pentru autorul din mine o cură de vindecare. În cele din urmă, nu le-am mai judecat pe toate laolaltă. „Corect“ sau „incorect“, „normal“ sau „nebun“, „responsabil“ sau „iresponsabil“; am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]