2,032 matches
-
Îi restitui obiectul. „Uite, Îmi veți confirma dacă rezultatul meu e corect”. Se așeză la birou, băgă mâna În buzunarul vestei, scoase acea cutiuță pentru pilule pe care i-o văzusem În Brazilia, o Învârti Între degetele lui subțiri și prelungi care, cu puțin timp Înainte, mângâiaseră cărțile lui preferate, Își ridică ochii către decorațiunile din tavan, și mi se păru că recită un text pe care-l cunoștea de mult timp. „Autorul acestei cărți ar trebui să amintească faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Podu Iloaiei), nisip cuarțos (Lespezi), balast în luncile și terasele unor râuri (Lespezi, Mircești). Apele minerale sunt în cea mai mare parte sulfuroase și au caracter ascensional (Strunga, NicolinaIași, Breazu). 12 3. Relieful Relieful județului Iași este alcătuit din dealuri prelungi și văi largi, cu șesuri aluviale extinse, ce aparțin Podișului Moldovei. Acest podiș cuprinde trei mari unități: Podișul Sucevei în vest (24%), Câmpia Moldvei în centru (49%) și Podișul Bârladului în sud (27%). Relieful Podișului Sucevei poartă amprenta structurii monoclinale
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
trecută, Îmi zise, iar eu am făcut ceva ce mi-e atît de puțin caracteristic, Încît nici acum nu-mi vine a crede că am avut curajul. M-am aplecat spre el și l-am sărutat. A fost un sărut prelung și ușor, pe buze, care mi-a făcut stomacul să se strîngă de emoție. Iar cînd m-am retras și i-am văzut chipul, i-am făcut cu ochiul. — N-o să știi niciodată, dacă nu Încerci, am rîs eu, strecurîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
întrucât eu primesc în trup spiritele morților. Vă rog, nu întrerupeți cercul. Și mai ales nu faceți mișcări bruște sau lumină. Trebuie să subliniez asta. Nu faceți lumină în încăpere. Doamna Pereira insistă asupra vocalelor, lungind cuvintele într-o revărsare prelungă, cântată, care pare să se înfășoare în jurul mesei, deopotrivă mângâietoare și primejdioasă, ca apa care curge peste un zăgaz. — Mâinile să vi se atingă, iar picioarele să vă stea ferm pe podea. Cel mai important este să vă țineți picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ai să mă vezi Într-o stațiune ca asta de gherțoi. Nu prea cred, scumpul meu prieten. — Îmi pare bine că te cunosc Bunty, zâmbesc eu, Întinzându-i mâna și strângându-i-o ca lumea pe a ei, sănătos și prelung. Îmi Întoarce zâmbetul. — Bruce, nu-i așa? Da, așa-i, curvă cu țâțe mari și pulpe cărnoase. — Da... Încep eu. — Cliff mi-a povestit totul despre tine, spune ea, tachinându-mă puțin. — A, nimic care să mă denigreze sper... mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un munte de forță, spune ea, dându-mi umpic apă la moară și cedând puțin câte puțin. Cu toată vorbăraia asta dură a ei, curva nu poate rezista pasiunii. Pasiunii lui Bruce Robertson. Sunt lângă ea dintr-o singură mișcare prelungă și Îi iau mâinile Într-ale mele. — Meriți pe cineva care să poată avea cu adevărat grijă de tine, de o femeie ca tine. — Mulțumesc că ești atât de amabil... e greu să nu mă simt izolată... Craig e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asta acum... — Te rog. Spune ce trebuie să spui. Vreau asta. Te rog. Degetele ei se strecoară printre ale mele și se strâng În jurul lor. Te rog. Poliția. Eu. Inspir rapid, apoi dau aerul afară din piept cu un oftat prelung. — Bine. Așa o să fac. Mă distruge ce-ți face monstrul ăsta, pentru că sunt nebun după tine. Gata, am zis-o, Îmi pare rău, ridic eu din umeri. Îmi desprind mâna de a ei. Apoi mă ridic În picioare și Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și scoase un geamăt profund. Ieși în viteză din cort, îndreptându-se spre o baracă unde mai multe telefoane publice fuseseră amplasate temporar. Cu mâna tremurândă, formă numărul. - Stuyvesant Manor, i se răspunse. - Cu Jaynene Williams, vă rog. O așteptare prelungă. - Alo? - Sunt eu. Kara. Mama e bine? - O, da, e foarte bine, fato. Dar voiam să te anunț. Să nu sari în sus prea tare, s-ar putea să nu fie nimic. Acum câteva minute, s-a trezit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
palma ta a răsărit cea mai frumoasa floare: Poezia fără asemănare. Tu te-ai logodit cu apele, cu florile, cu pământul, cu nemurirea. Sufletele noastre se bucurau nespus că-l aveam atât de aproape. Se lasă încet seara într-o prelungă legănare de bucurii. L-am îmbrățișat cu toții pe luceafărul trist. L-am întrebat: De ce ești trist? Vino! Inimile noastre te așteaptă. Toate potecile, crângul și izvorul, teiul și salcâmul, te așteaptă! Și codrul te așteaptă cu brațele încărcate de flori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
si-i înalță în cer și în istorie semeția și statornicia sa de-a lungul veacurilor. Rareori vântul putea mișca crengile sale noduroase pe care și-au construit cuibul numeroase neamuri de păsări. Ciripitul dulce al vrăbiilor, rândunelele și cântecul prelung al privighetoarei încântă nespus inima grandioasă a copacului. Bufnițe, mii de insecte și felurite animale se întâlneau aici la chemarea stridentă a cucului și vorbeau în decursul micii lor ședințe, fiecare în limba sa, despre modul fiecăruia de viață, cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aerul rece ca un roi de fluturi albi. Pe pământul firav s-a așternut o zale argintie. Pretutindeni domnește oceanul de ninsoare. Pe câmpurile pustii s-a așezat zăpada cristalină și jucăușă ca un lan de diamante. Se aude fluieratul prelung al vântului. Gerul amar și cumplit a adus cu el zilele babei cele scurte și nopțile vegherii cele lungi. Moș Crivăț suflă cu putere și pișcă obrajii bucălați ai copiilor. Casele dorm sub cușme de nea sclipitoare. La geam au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Pe nesimțite se așterne întunericul, iar eu, tot la fereastră, pornesc pe cărări de păcură, prin ninsoarea de stele. Și gândul meu se înalță și poposește undeva, într-un lac fermecător. Se aude sfâșierea aspră a frunzișului cenușiu, un vuiet prelung, ca și cum aeriene trenuri accelerate ar sosi, rând pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde prin toți porii și ochii sunt orbiți de o lumină argintie. Pașii pornesc nesiguri pe cărărui cu sclipiri diamantine. Tărâmul acesta pare minunat, cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
identifică cu cinstirea patriei. A-ți iubi patria înseamnă a-ți iubi întâi de toate limba prin care sufletul tău vibrează și simte glasul frunzei cu freamăt tânăr de pădure, clinchetul tălăngilor coborâtoare pe-un picior de plai sau sunetul prelung al buciumului departe, mai departe în veșnicii... Gabriela Neagu, clasa a VI-a A 6. COMPOZIȚII DESPRE PRIETENIE Prietena mea Am o prietenă de încredere cum și-ar dori fiecare copil. Am cunoscut-o anul trecut, în clasa cea luminoasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Bologa, stătea cu ceasornicul în mână, numărând vremea. Perdelele negre ale amurgului se lăsau acuma tot mai grăbite. Vântul se oprise brusc, ca un alergător sosit în fața unei prăpăstii. Apoi, prin pânza tăcerii ce se urzea, străpunse deodată un oftat prelung, ca o chemare... Dar numai Bologa se întoarse și văzu un soldat cu o urmă de rană în obraz, cu fața scăldată în lacrimi, gemând de milă. Vru să-i facă semn să înceteze, dar atunci zări licăriri de lacrimi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu ochii stinși, încît căpitanul amuți. ― Orice... orice, numai asta nu se poate! izbucni dânsul cu o voce arzătoare. Asta ar fi o... o... o... Pereții de bârne ai adăpostului închegară sforțările lui de a găsi cuvântul într-un vuiet prelung, încît Klapka îl apucă de braț, vrând să-l facă să vorbească mai încet. Și Apostol, ca și cum ar fi înțeles, se încurcă, plecă fruntea și sfârși murmurînd: ― O... o crimă... ― Așa-i, dar ce putem noi face? zise căpitanul înăbușit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
era sigur că mai curând se va pune de-a curmezișul soartei decât să-și mai pângărească sufletul, fiindcă în suflet, în lumină i se călea mântuirea... Întunericul se subția treptat. Vântul sufla mereu și uneori cânta ca o chemare prelungă, confuză, ademenitoare. Atunci, ca o ispitire, în mintea lui Bologa încolți iarăși gândul că aceasta e ora dezertorilor... Și gândul nu i se mai păru respingător, ca și când i s-ar fi șters din creieri toate convingerile trecutului. Un sergent veni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înainte spre țintă, cu gândurile slobode. Vremea trecea peste dânsul ca o apă lină, răcoritoare... Într-un târziu îi fulgeră prin minte că poate rușii îl vor disprețui că a dezertat, el, ofițer... Și chiar în clipa aceea un bubuit prelung, răgușit, spintecă văzduhul. Apostol înlemni, într-o așteptare amețitoare. Peste câteva secunde, care i se păruseră nesfârșite, izbucni un răbufnit mai greoi, ca și când s-ar fi desfundat pământul. Apoi îndată altele, furioase și din ce în ce mai grăbite. Un clopot năprasnic fierbea în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a adus aminte nădejdile din noaptea aceea și i-a pus iarăși în fierbere toate gândurile de atunci. A avut câteva clipe de neliniște, ca un fața unei vedenii dojenitoare. Pe urmă, vreo trei zile, gândurile, dezlănțuite dintr-o toropeală prelungă, l-au chinuit și i-au sfâșiat sufletul. Își zicea că toate sforțările lui de a ocoli soarta s-au zdrobit și că de azi încolo numai moartea l-ar mai putea mântui... Moartea însă îl îngrozea acuma mai mult
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sufere, e mai egoist și nu simte suferința aproapelui... Numai moartea ne împacă aievea cu lumea și cu Dumnezeu! ― Iubirea nu? întrebă Apostol repede, aproape înfricoșat. ― Iubirea cea mare și adevărată e numai la Dumnezeu... Din casă izbucniră deodată plânsete prelungi și nătânge de copii. Pe uliță trecea un detașament de soldați, în direcția frontului, obosiți, abătuți, cu capetele plecate, ca niște vite mânate spre zalhana. În cerdac însă ardea lumina soarelui ca un râs de fată frumoasă. ― Copilașii... veșnic fără
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uită obârșia cerească și scormonește în noroi ca să afle rostul tainelor lui Dumnezeu, cum să se înalțe sufletul și cum să culeagă înțelegere și împăcare? Întrebarea preotului pluti un răstimp în razele de soare, apoi se destrămă într-o tăcere prelungă. Apostol se uită în pământ, copleșit de o apăsare crâncenă. Popa Constantin stătea în picioare, la câțiva pași, cu fața în revărsarea de lumină... Deodată Apostol Bologa ridică ochii spre el, însetați și îndurerați. ― Constantine, murmură Apostol cu o voce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
milă de slăbiciunule noastre și nu ne lăsa fără mângâiere acum și pururea, amin! Apostol Bologa își făcu cruce de trei ori, cu ochii muiați în lacrimi, cu inima însîngerată de o milă mare. La plecare, preotul îi strânse mâna prelung și-i zise: ― Apoi să vii negreșit la înviere, Apostole... să-ți mai întărești inima și credința în Dumnezeu, că vezi bine cât de cumplite-s vremurile și câtă nevoie are sufletul omului de sprijin și de îndurare! ― Negreșit! răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
directorul și asudă din greu sub gulerul lui fals și în boots. Tace, așteaptă, nu îndrăznește nici măcar să-l privească pe Destinat care s-a ridicat și contemplă parcul și bruma care s-a lăsat peste el. Urmează o tăcere prelungă. Directorul regretă deja demersul său când, brusc, Destinat se întoarce spre el și îi spune că e de acord. Așa, pur și simplu. Pe un ton indiferent. Celuilalt nu îi vine să creadă. Se înclină, se bâlbâie, îngaimă ceva, mulțumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îl vedeam mișcându-se, era scuturat de frisoane și nu se mai oprea. Eu am început să plâng, vă jur, a venit de la sine, și nu am făcut nici un efort ca să mă opresc. Iar puștiul a început să scoată urlete prelungi, de animal, cum se spune că făceau lupii când încă mai existau prin pădurile noastre, și a ținut-o tot așa, în timp ce judecătorul și colonelul râdeau ceva mai încolo. Îi puteam auzi. Iar țipetele puștiului erau ca niște cârlige care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
întâmplat. Mai avu puterea să-și arunce pentru ultima oară ochii prin fereastră trenului. El stătea acolo în mașina și plângea în hohote că și dansa...Îi făcu discret semn cu mâna, îi trimise câteva bezele și cu un fluierat prelung și sinistru trenul scrâșni nervos din rotile sale și porni târziu în noapte către necunoscut... LA TREABĂ! În zori, trenul șiroia unduind că un Harper gâfâind obosit printre coline. Lăură ațipise puțin, iar acum privea curioasă pe fereastră. Observa cum
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
deranjezi cu întrebările tale, tu crezi că mie îmi este ușor? Legat de pat ca un câine, dacă m-ar vedea mama acum, ar muri pe loc; părea că întreg trupul îi este zguduit de un tremur puternic, mușchii lui prelungi zvâcneau convulsiv, încercând să se elibereze din cătușe, și numai la apariția polițistului, cu burta lui proeminentă, se liniștește, stă culcat cuminte, asemenea unui copil ascultător, aruncându-mi din când în când câte o privire ursuză. Udi este cufundat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]