15,139 matches
-
urmă maiorul primi de la Washington un răspuns scurt și nervos, de genul „nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala“! Una din axiomele pe care maiorul Smith Își bizuise pînă atunci Întreaga activitate se dovedise greșită. CIA nu era preocupată de depistarea și anihilarea rețelelor de droguri, ci de controlul acestora și eventualul profit ce ar rezulta dintr-un astfel de control. Ulterior, cînd raportase despre implicarea autorităților În adopțiunile ilegale de copii, pe care anumite „organizații de binefacere“ Îi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oficială a guvernului, care nu a luat nici o poziție oficială. Ceea ce, În alți termeni, putea Însemna că de fapt nu se Întîmplase nimic. Doamna Agneta nici măcar nu observase că Boule deneige n-avea sex, fiindcă acest lucru n-o mai preocupa de multă vreme. Oricum, nu se Îndoise nici o clipă că e motan, din simplul motiv că Își dorise un motan. Sau poate că nu-și dorise neapărat un motan, dar măcar o ființă mică, afectuoasă, preferabil de sex masculin și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Vezi?... Christina surîse cu un fel de Îngăduință față de siguranța naivă a vorbelor lui, fiindcă Pablo părea Într-adevăr hotărît să rezolve toate enigmele care-i ieșiseră În cale. Apoi, privindu-l nestingherită minute În șir, În timp ce el Își bea preocupat ceaiul, se gîndi la altceva. Dacă Într-adevăr nu visez, ajută-mă să-l găsesc pe Vic, spuse. — Cine e Vic? — Este soțul meu. Cred că l-au răpit extratereștrii. L-au dus acolo la ei, fiindcă vor să-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
viață, izbitor de asemănătoare Între ele, care s-ar fi putut dovedi folositoare și altora. Femei de vîrste și stări sociale dintre cele mai diferite, totuși nu foarte diferite, povesteau cum fac dragoste, ce simt și cît de mult le preocupă acest lucru. Dar adevărul e că pe Naggie toate aceste povești nu o mai interesau la fel de mult ca altădată, le găsea previzibile, prea siropoase și triviale. Felul cum niște ființe mediocre Încercau să se remarce, exhibîndu-și sentimentele și amănuntele vieții
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și cu nevastă-mea, dacă n-ar fi cazul să ne retragem În statul Colorado, unde ea are niște rude, să ne facem o căsuță pe undeva pe acolo. Tăcură, pentru a se gîndi În liniște la lucrurile care Îi preocupau În acele momente. Colonelul se gîndea la casa din Harbin Hot Springs. Maiorul se gîndea la ordinul de avansare, pe care Îl așteptase și Îl visase ani de zile; dintr-o dată Își dădu seama de ce abia acum: reușise, În sfîrșit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
verifica tot ce mi-ai spus, mă voi gîndi ce să fac cu tine. Dacă filosofii ar juca biliard, ar Înțelege mai bine lumea - și poate că și lumea i-ar Înțelege mai bine pe ei. Din păcate, filosofii sunt preocupați de cu totul alte probleme, disprețuind acest joc din ale cărui reguli și mai ales din ale cărui evenimente maiorul Smith Învățase o mulțime de lucruri folositoare. Învățase În primul rînd că relația dintre cauză și efect nu e cîtuși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
utile. Dar pentru mintea iscoditoare a maiorului Smith, Însuși faptul de a fi interesante era, la rîndul său, cît se poate util. Îl ajuta, de exemplu, să mediteze la o definiție cît mai completă a destinului, care Începuse a l preocupa din momentul cînd hotărîse să-și depună demisia. Sau poate de mai Înainte, din momentul cînd Începuse să joace singur biliard. Căci, În primă instanță, nu destinul În general Îl preocupase, ci destinul În cazul concret și aproape meschin al
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cît mai completă a destinului, care Începuse a l preocupa din momentul cînd hotărîse să-și depună demisia. Sau poate de mai Înainte, din momentul cînd Începuse să joace singur biliard. Căci, În primă instanță, nu destinul În general Îl preocupase, ci destinul În cazul concret și aproape meschin al unei bile aflate pe masa de biliard. Chestiunea, aparent frivolă, avea totuși un subtext, Întrucît el Însuși se considera uneori o astfel de bilă, aflată la discreția hazardului. În teoria stărilor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Pablo. Maiorul nu știa cine e tovarășul Nicu, așa Încît improviză un răspuns destul de vag. — Și În legătură cu el, și În legătură cu alte aspecte ale colaborării reciproc avantajoase. În ultima vreme, tovarășul Nicu Îmi creează din ce În ce mai multe probleme, mărturisi Pablo. În loc să se preocupe cu responsabilitate de educația revoluționară a tinerei generații, el regulează fiicele oamenilor muncii. — Consider că este o atitudine neprincipială. Va trebui să adoptăm măsuri ferme, totuși, mă voi consulta și cu tovarășa Elena. Nu aș vrea ca bietul băiat să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar fi avut ce să bea, ci a făcut-o intenționat. A vrut să moară, tocmai de aceea a băut atît de mult! — Nu văd ce motive să fi avut. — Cu siguranță, a avut un motiv serios. Pe mine mă preocupa mai degrabă Întîlnirea cu Christina, așa Încît am preferat să las discuția despre Bazil pentru mai tîrziu. Mi s-a părut chiar ciudat că Pablo insista pe un subiect, din punctul meu de vedere, casat, și Încă Într-o Împrejurare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și familist, și om de afaceri în același timp. Să o dai și pe goarnă, să ai și pretenții c-o să ajungi în rai. Asta e valabil și pentru Părințel. — Vorbești numai tîmpenii, parcă ești inconștient, spuse Timișoara, în loc să fii preocupat de singurul lucru care te-ar mai putea scoate din rahat, bați cîmpii ca unul care e plecat de acasă. I-auzi, aflu noutăți, spuse Poștățică, și despre ce ar fi vorba? — Sper că măcar de atîta îți dai seama
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și ea. Încă mai sîntem Împreună, știi asta? SÎntem cu toții... eu, noi, mă aud eu cum cînt discordant pe o voce joasă și falsă. De ce să nu mă iei cu totul... — Trebuie să plec, spune ea, Îmbrăcîndu-se. Indiferent ce te preocupă, ar trebui s-o lași baltă. Noi nu spunem nimic, doar ne dorim să nu fie aici. Pleacă pleacă pleacă nimeni nu tia rugat să vii. După ce se cară, noi dăm iama prin cocaina pe care am luat-o de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
rău, se Întorcea la biserică, devastată de remușcări. Mai tîrziu, beată fiind, spunea pe un ton batjocoritor că n-o să mai pună niciodată piciorul În locul ăla. Dacă există, oricum nu oprește răutatea. Dacă nu, atunci n-ar trebui să ne preocupe, zicea ea. Alcoolul și bingo, odată complemantare căsniciei și religiei, se dilataseră ocupîndu-și locul În viața ei. Bunica ta detesta Însușirile cucernice ale fiicei ei, mama ta. Dar, În felul ei Îl iubea pe fiul pe care i-l lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Am crescut În casa bunicului patern, mângâiat de poveștile lui, fiind singurul copil din familie. Tatăl meu, notar de profesie ĂÎn familia noastră de cinci generații toți bărbații fuseseră notariă, era absorbit cu totul de slujba lui și nu la preocupat În chip deosebit educația unicului fiu. Copilăria și adolescența le-am petrecut bătând colinele din orășelul Vinci, cu ale cărui frumuseți Dumnezeu a fost atât de darnic. Păsările care zburau În Înaltul cerului, cele care coborau până la firul ierbii, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bani, ar fi cumpărat un Înger și l-ar fi purtat cu sine prin toate cotloanele pe unde s-a aciuiat. Privirile Îngerilor i se par senine și foarte directe. Paznica lor, dă explicații gesticulând, unui domn cu părul grizonat, preocupat se pare de prețul unei lucrări. Ca Într-un dans de caracter, bărbatul dă roată de câteva ori sculpturii pe care ,,a pus ochii,, , cercetându-o prin ochelari, ca pe o marfă de consum. Antoniu ar sta ore În șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acestui lucru întrucât îmi mai liniștea îngrijorările legate de starea ei de spirit, ea fiind astfel mult mai fericită decât dacă nu ar fi intrat în comuniune cu nici un alt spirit în afară de al meu. În ultimul timp a fost foarte preocupată de Palmer Anderson, „Anderson” după cum îi spunea ea, întrucât ea era de-a dreptul fascinată de persoanele al căror nume, ca și al ei, începea cu litera A. Această fascinație se referea și la fratele meu Alexander, între el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu juca nici un rol, iar ăsta era un lucru nou pentru mine. Ea nu era decât ea însăși, fapt care, întâmplător, îl presupunea și pe acela de a fi femeie, lucru hotărât în chip minunat de natura însăși. Nu o preocupa ideea de rol sau de statut iar uneori o percepeam, cu o adevărată încântare, ca pe o ființă în afara societății. Senzația de a fi tot timpul „pe fugă” în relația mea cu Georgie se diminuase oarecum după sarcina ei. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că am găsit apartamentul? — Da, foarte bine. Nu fi supărat pe mine. Mă îndurerezi profund, zise Antonia. — Nu sunt supărat pe tine. — Anderson s-a străduit foarte mult să-l găsească. — A fost deosebit de amabil mai ales acum când îl preocupă atât de multe alte lucruri. — Ce ar putea să-l preocupe, ce ar putea să ne preocupe pe fiecare dintre noi în afară de tine? întrebă Antonia. Nu ne mai gândim la nimic altceva. — Foarte drăguț din partea voastră, am spus și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mine. Mă îndurerezi profund, zise Antonia. — Nu sunt supărat pe tine. — Anderson s-a străduit foarte mult să-l găsească. — A fost deosebit de amabil mai ales acum când îl preocupă atât de multe alte lucruri. — Ce ar putea să-l preocupe, ce ar putea să ne preocupe pe fiecare dintre noi în afară de tine? întrebă Antonia. Nu ne mai gândim la nimic altceva. — Foarte drăguț din partea voastră, am spus și am început să-mi umplu pipa. Te rog, iubitule, nu face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nu sunt supărat pe tine. — Anderson s-a străduit foarte mult să-l găsească. — A fost deosebit de amabil mai ales acum când îl preocupă atât de multe alte lucruri. — Ce ar putea să-l preocupe, ce ar putea să ne preocupe pe fiecare dintre noi în afară de tine? întrebă Antonia. Nu ne mai gândim la nimic altceva. — Foarte drăguț din partea voastră, am spus și am început să-mi umplu pipa. Te rog, iubitule, nu face asta, zise Antonia. — Ce să nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
firmei foarte bine deși, fapt amuzant, nu se pricepeau deloc la vinuri și lăudau tot ceea ce li se oferea. Lucrau deja de câțiva ani pentru mine și gândul că vreuna dintre ele s-ar putea să se mărite m-a preocupat destul de mult până când mi-am dat seama, punând cap la cap o serie de semnale imperceptibile dar repetate, că erau de fapt două fericite lesbiene care se potriveau de minune. Astăzi trecusem, cu fiecare din ele separat, prin demersul dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să mi le aduc singur. Vreau să stau de vorbă cu Antonia, dar nu cu voi amândoi. — Mă tem că va trebui să stai de vorbă cu noi amândoi, Martin, spuse Palmer. Ne-ai îndurerat pe amândoi și suntem amândoi preocupați de soarta ta. Pentru noi, dar și pentru tine, trebuie să stai de vorbă cu noi și să o faci cât se poate de sincer. — Cum ai putut să mă minți în halul ăsta, Martin? zise Antonia, reușind în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întors spre mine, așteptând să dau încă un semnal de plecare. Dacă în clipa aceea m-am temut că s-ar putea să-i fie milă de Antonia, privirea ei ar fi trebuit să-mi liniștească temerile. Era mult prea preocupată de propria ei persoană, de dorința de a fi corectă, de a păstra - așa cum numai tinerii o pot face, fără pic de milă, într-un moment ca acela - demnitatea afirmațiilor precise. Cred că ar trebui să plec, rosti ea. Vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o clipă pe loc, sprijinindu-mă de ușă. Dar am constatat imediat - lucru care mi s-a părut puțin ciudat - că pe ea n-o prea interesa apariția mea. Parcă m-aș fi oprit în fața altarului unei zeități îndepărtate și preocupate doar de ea însăși. Honor Klein era cufundată în gânduri. Am înaintat încet de-a lugul mesei. Astfel am constatat că Palmer și Antonia luaseră cina. Masa fusese așezată pentru doi și sticla de vin, de data aceasta un Lynch-Gibbon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sufăr; dar nu putea intui intensitatea și specificul acestei suferințe pentru care, în chip irațional, împotriva voinței mele, o învinuam pe ea. Amândoi eram înfrânți. Într-o oarecare măsură a fost o adevărată binecuvântare faptul că Antonia era atât de preocupată de ea însăși. Într-un mod categoric și cam obositor ajunsese la concluzia că eu eram bucuros să revenim la situația anterioară. Numele lui Georgie nu a fost nici măcar rostit; n-am putut să-mi dau seama dacă pe Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]