3,241 matches
-
actualizare a lui a fi, orice realizare a lui în prezent („acum - aici - așa”) e însoțită de apariția lui a avea la trecut. Dacă avutul ontologic nu rămâne în trecut, ci debordează prezentul, încălcând domeniul lui a fi, el se preschimbă în „avut pseudoontologic”. A fi „se sublimează” în a avea. Foarte simplu spus, își devine copie palidă, epigon. Insul aflat în această situație a căzut în „lumea lui pseudo”. El nu este, ci pare. Cazul și mai grav e acela
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
a celor șapte ani eshatologici va fi dominată de profețiile lui Ilie. Nero va acționa numai în a doua jumătate. Ilie propovăduiește și face minuni în Iudeea, așadar, în partea orientală a Imperiului. El închide cerul, abătând secetă asupra pământului, preschimbă apele râurilor în sânge (cf. Apoc. 11). Nu lipsește nici ciuma. Îngroziți, iudeii îl acuză pe profet în fața senatorilor, cerând moartea sa: Incenduntque prius senatum consurgere in ira/et dicunt Heliam inimicum esse Romanis (vv. 849‑850). La rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
slăvesc și al puternicelor osanale din partea celor care îi cântă imne de negrăit. Moștenitorul întunericului va străluci ca o lumină. Când se va ridica la ceruri, când va coborî pe pământ, în toată slava sa, când va face ca demonii preschimbați în îngeri să‑i împlinească toate dorințele cu frică și cutremur. Va trimite falange de demoni în munți [să răscolească] peșterile și crăpăturile pământului ca să îi găsească pe cei care s‑au ascuns de la fața lui și să‑i aducă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
portretul său simbolic (3, 13‑14): „Este un mic Peleg, tânăr, cu picioare subțiri; pe frunte are câteva fire de păr albe, ca un smoc; sprâncenele sunt lungi până la urechi, pe mâini are un semn de lepră. El se va preschimba în fața voastră: când se va face asemenea unui bătrân, când se va face asemenea unui copil; își va schimba toate trăsăturile, dar nu va putea schimba semnele de pe capul său”. Probabil, prin corespondență cu fragilitatea picioarelor statuii din Dan. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a urmărit toată viața, acela al călătoriilor și al rătăcirii, Într-un timp În care deplasările erau lente, dificile, istovitoare și periculoase. Nu-i lipsea nici Îndrăzneala, iar aplombul l-a făcut pe acest rege incontestabil al hoinărelii să se preschimbe puțin câte puțin Într-un fel de doctor-miracol, În timp ce medicina, pe care se credea În drept să o exercite fără diplomă, era Încă aproape de cea pe care Molière, un secol și jumătate mai devreme, o ridiculizase fără remușcări. Acest diavol
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau cu o bucată de mușama sau ulei pentru piele, iar după ce se stă așa Între o jumătate de oră și o oră, preparatul e Înlăturat prin spălare. Se obține un păr roșu strălucitor, culoare care, prin procesul următor, se preschimbă Într-un negru frumos. A doua aplicare e o pastă preparată (cu apă) din pudra de indigoferă pe care am menționat-o mai Înainte și e folosită la fel ca și prima, cu diferența că timpul de așteptare este de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sfatul lui Hipocrat, Care credea că sănătatea bună e o comoară de preț: Și la vârsta de o sută douăzeci de ani331 s-a dus, Iubit, onorat, respectat și mult admirat. VIII Noaptea În zi să nu gândească nimeni să preschimbe, Nici să doarmă ziua ca să se trezească noaptea; Un creier confuz sau distrus de băuturi tari Nu poate gândi prea bine la oameni sau la lucruri: Privind astfel de popoare ce mult se ospețesc, observ Că ele nu sunt Înțelepte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
neoului se sparge, iar din găoace iese un nepui. Altă schiță, Coada de mătură, este construită pe convenția poveștilor populare, în care interdicțiile și sancțiunile sunt frecvente. Îndrăgostit de o vrăjitoare, naratorul o regăsește seară de seară în apartamentul lui, preschimbată într-o serafică domnișoară. Condiția ca să nu redevină bătrâna zgripțuroaică este stranie: autorul nu trebuie să se atingă de o coadă de mătură (ținută în balcon), „vehicul” cu care vrăjitoarea pleca în zbor în timpul zilei. Poanta este însă nerelevantă: rațiunea
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
Vasile (Filaret) se vor ilustra, și ei, în cariera didactică și ecleziastică. Cele dintâi cunoștințe de limba elină S. le datorează călugărilor greci de la mănăstirea Todireni din Burdujeni. Îmbrăcând rasa monahală în mănăstirea Gorovei (în apropiere de Dorohoi), i se preschimbă numele de Nicolae în Neofit. (Ca și fratele său Filaret, mai târziu și-l va adăuga și pe acela de Scriban.) În 1827 era psalt al mănăstirii. Ieromonah la Iași, la Trei Ierarhi, în 1833 își reia studiile, audiind cursuri
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
Orice artă este lupta contra destinului”, paginile Moromeților ar ilustra doar un magistral sculptor și rapsod. Originalitatea însă a artei ce se descoperă în această carte demarează pare-se tocmai din poezia gândirii sale, a unei inteligențe care sublimează și preschimbă filosofia în metaforă și dă narațiunii un sistem nervos în continuă alertă, introducând o trusă de acute în epica obișnuită, însă care știe proceda concomitent cu atâta obiectivă plasticitate și finețe încât combustiunile, acuitatea și violența irecuzabilelor sale argumente trec
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
1973), Ț. începe prin a se referi la credințele astrologice ale lui Albertus Magnus și continuă cu o scurtă problematizare a prejudecăților medievale, exemplificate prin opinia lui Avicenna că oamenii care iubesc sau urăsc „cu exces” au „puterea de a preschimba lucrurile”; finalul ironizează însă asemenea superstiții feudale: „După aproape două secole de astfel de minuni, magia sau mecanica fantastică a iubirii și urii nu ne mai sperie, nemaiavând pentru nici unul dintre noi nici un secret”. Continuând publicistica prin fragmentarism și eterogenitate
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
de aur într-o blană de berbec așezată în râu. Un vrăjitor scoate purecii din casă prin descântec. Îndrăgostit nebunește de o tânără femeie, naratorul află de la vrăjitoarea locală că aceasta îi făcuse farmece și, când o revede, tânăra se preschimbă subit într-o babă respingătoare (Iubire magică). Sakuntala reface povestea din poemul lui Kalidasa. Ducându-se, după o boală grea, pentru refacere la moșia unui prieten, naratorul îl găsește într-o tabără de țigani. Se instalase acolo fascinat de o
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
și Purtătorul de cuvânt (1996) variațiuni pe aceeași temă: cuvântul. Investit cu puteri magice, acesta poate metamorfoza („iată scriu și oasele mâinii mele se lungesc și se / subțiază se golesc de măduvă se umplu cu aer / iată mâna mea se preschimbă în aripă”), are har demiurgic („singur cuvântul le leagă / cu o funie străvezie le leagă / dacă l-aș rosti n-aș mai putea opri apele / vânturile și gurile oamenilor “) sau permite coborârea la origini („dacă zborul e prăbușirea păsării-n
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
invariabilă a unui act motor sau verbal. Îndoială: suspiciune, neîncredere patologică nemotivată, înclinație către dubitație sau interpretare irațională, ilogică a realității. Lesbianism: forma feminină a homosexualității. Licantropia: tulburare psihică de personalitate, cu caracter delirant, în cursul căreia bolnavul se crede preschimbat în lup. Lipemanie: termen ieșit din uz, desemnând, în trecut, melancolia sau delirurile melancolice. Logoclonie: repetarea spasmodică a unei silabe în mijlocul sau la sfârșitul cuvântului. Logoree: arta de a vorbi fără să spui nimic, flux verbal adesea incoerent și dezordonat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sacralității. Cele douăzeci și șapte de piese consemnează tot atâtea trepte ale realului - cum ar fi spus Noica -, supus alchimic transsubstanțierii, anunțată, ca într-un laitmotiv de uvertură, în primele versuri ale poemului: „și totuși înăuntrul trupului său / oricine poate preschimba plumbul în aur”. E un traseu inițiatic, în care fragmentarul, disparitatea și distorsiunea sensurilor sunt depășite prin experiențe asimilabile rugăciunii („oasele craniului devin transparente / dacă vibrația sunetului Amen / ajunge în dreptul privirii / ce repede se dizolvă / triunghiurile de plumb”) sau ascezei
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
a fost” este, icoanele gravate în simțirea lui prind viață, trecutul nu e perceput ca trecut, ci e o permanență, o incoruptibilă actualitate. Acordând celor dispăruți adorația cu care sunt înconjurați sfinții, poetul preface plaiurile argeșene într-un panteon, le preschimbă într-un spațiu sacru. Intrând „în codri ca-n biserică”, zările Goleștilor sunt „altare largi suflate în aur preacurat”, Florica e o „mănăstire vie,/ În care amintirea aprinde lumânări”, iar „tămâia înserării înalță-albastru fum”. Priveliștile nu rămân ceea ce sunt, ele
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
-i convin, proiectând sau cernând asupra lor lumina din interior. Copilăria renăscută face apele de argint, întunecă „povârnișul viei” într-un „praf de soare”, albește livezile cu „pulbere de lună”, ridică din hornul fiecărei case „un crin înalt de fum”, preschimbă „căsuțele răzlețe din satul Izvorani” în „mici capre cățărate pe-o râpă de lumină”. Dacă Pe Argeș în sus este cartea cărților lui P. și una dintre capodoperele poeziei românești, în versurile din Satul meu (1925) poetul își devine propriul
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
gloria lumească”, „secile vrăjiri a vremii-nșelătoare”, poetul se retrage „la umbra unui dafin”, sub scutul Minervei, „zeița clară ca flacăra”, „Senina”, „Eterna”, „mireasă și soră”, care îi dă puterea să-și „toarne chinul în marmoră cerească”. „Vechile otrăvuri” se preschimbă în „izbăviri”, „turburea viață” trece în „armonioase arte”. Balcic e o replică sui-generis la Biserica de altădată. După ce travestise oarecum convențional cuprinsurile argeșene în ținut biblic, P. așază Grecia, nu fără îndreptățire de data aceasta, în pietrosul peisaj dobrogean. Nu
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
rămas? Răstignite tăceri? / Râșnit între pietrele anilor, / Cascade de pulbere nărui / [...] Alături, în cremene, / Stăruim, / Tăcere albă lângă neagră tăcere” (Două tăceri). Poetul, aidoma lui Homer cel orb, își revede numai în amintiri „colțul de țară” părăsit. Vestala antică se preschimbă în „autohtona” Sfânta Vineri, care dă pribeagului posibilitatea a se găsi pretutindeni, de a trece „din loc în loc, / Din timp în timp, / Din țară în țară, / Peste nedrepte impuse hotară” (Vestala). Nostalgia pentru pământul natal e prezentă și în culegerea
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
mi-am înecat drumurile, / Cât de adânci îi sunt ochii / În care zările mi le-am stins”. Menită a nu se înfăptui pe pământ, ci în cer, nunta devine o însoțire de felul celei din balada Miorița și epitalamurile se preschimbă în bocete. Volumul Moartea în cetate (1943) e un lung lamento: „Suntem față în față și, totuși, între noi / E-o punte pe care nici pasul viilor, nici pasul morților n-o poate trece, / Ci numai pasul îngerilor. Dă-mi
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
încă din punctul de pornire, orientarea dominantă, deschiderea supraindividuală, transtemporală și metatehnică, asupra producerii de sensuri prin limbaj. Cea de-a doua etapă, de orientare poetică, aduce în prim-plan literaritatea latentă în textul scris, în condițiile în care contextul preschimbă orice tip de discurs, degajând în procesul lecturii energii semnificative și imprevizibile. Față de primele studii, ponderea și chiar chipurile autorilor tratați se estompează treptat. În scenariul ale cărui aspecte sunt mereu urmărite, așa-numitele figuri de creatori sunt reduse progresiv
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
de satiră. În afara unor articole și a unor note critice, poetul a scris și câteva schițe, în care evocă anii copilăriei petrecute la țară. Prozele sunt pătrunse de simpatie și compasiune pentru cei sărmani, amărâți și năpăstuiți. Câteodată mila se preschimbă în indignare sau într-o ironie acidă. SCRIERI: Versuri și proză, București, 1896; Versuri, proză, scrisori, pref. G. Diamandi, București, 1911; Versuri, îngr. și postfață N. Ionescu-Lazu, București, 1946; Versuri, proză, scrisori, îngr. Andrei Rusu, pref. I. Vitner, București, 1955
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
muncii, venit pe filieră germană, a atins mult mai greu cortul șatrei țigănești. De aceea, confruntarea cu modernitatea a fost mereu dificilă. Într-o lume marcată de penurie și lipsită de reflexele independenței lucrative, farmecul libertății cu aer tomnatic se preschimbă ușor în otravă. Din visători chemați să îmblânzească firea, unii țigani au ajuns meseriași ai fentei, deloc nostimă atunci când se cheamă furt sau hoție (de unde vorba despre „pomana țigănească”). Anticorpii nomazi în fața civilizației s-au reprodus frecvent pe orbita aberantă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
odată! Totuși, tu, jumătate a Naturii, întunecată jumătate, îmi inspiri o credință mai mîndră, deși mai neagră. Toate umbrele tale fără de nume plutesc sub mine, iată - sînt legănat de răsuflările unor ființe cîndva vii, răsuflări al căror aer s-a preschimbat în apă. Slavă, deci, ție, Mare, în al cărei zbucium etern își găsește singura odihnă pasărea sălbatecă! Născut pe pămînt, dar alăptat de Mare... Deși dealurile și văile mi-au fost mumă, voi, valuri, sînteți surorile mele vitrege! Capitolul CXVI
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
omagiale chiar În opera marelui poet. Din acest punct de vedere, concludent este poemul Sfărâmat-am rânduirea cea crudă - al lui Dan Deșliu: «Cu ura clocotindă În pumnii sângerați, sfărâmat-am orânduirea cea crudă și nedreaptă; visările cețoase s-au preschimbat În faptă și-n rodnică furtună nelămurită șoaptă ce spăimântase-n veacuri tiranii Îmbuibați». (Dan Deșliu, În numele vieții, E.P.L.A., 1950). Poemul lui Dan Deșliu are aceeași structură a strofei ca și Împărat și proletar (cu excepția distribuirii rimelor) și cuprinde termeni
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]