1,599 matches
-
să mi se spună domnule. Încântat, Nicolae, să ne spunem pe numele mic, ca între amatori. Cei doi cumetri își pecetluiră întâlnirea printr-o caldă strângere de mână și porniră să se plimbe împreună, locotenentul ducându-și calul de căpăstru. Presimțeau și unul, și altul, nu cred că mă înșel, că o frumoasă prietenie era pe punctul de a se naște. Presupun, Nicolae, că trebuie să fie destul de plictisitor aici, la Bugaz, nu? Mie, personal, îmi place și n-aș vrea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Vremea era rece, pâcloasă. Marea mugea. Și-a îndesat căciula de blană pe cap și, cu mâinile în buzunare, a luat-o pe cărarea tivită de acea vegetație săracă, dar rezistentă, pe jumătate îngropată în nisip, care te face să presimți deșertul. După ce a trecut de sanatoriul de tuberculoză osoasă, și-a continuat plimbarea pe cheiul pustiu al portului. Fluviul, care traversase cu violență estuarul, înainta până departe în apele sărate, păstrându-și marginile paralele, ca o amăgire care întârzie să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de cântecul odihnitor al greierilor din iarbă, el meditează trist și pilduitor. Ochii au împrumutat ceva din argintul lunii de pe cer, parcă și ea părtașă la masa poeziei. Prudență între strigăt și vehemență? Dar poetul are dreptul să se rostească, presimțindu-și marea eclipsă a ființei. Poezia ieșeană îmi pare a fi o indelebilă obsesie unde ordinea biologică este răvășită cumplit de focuri lăuntrice. E puțin? Într-o mare și elocventă întâlnire a poeților ieșeni, magistrul se adresează discipolilor spunându-le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și nici lumina din vis. Culorile cetății nu mai sunt fidele și reveria suferă, pălește în sumbre și false imagini. Vin ploile de primăvară, doar ele spală culorile triste ale zidurilor, ale sufletelor. Tainica alchimie devine enigma pe care o presimțim, o căutăm, o asimilăm. Orașul și culorile sale ca într-o uriașă țesătură cu rafinamentul pictural al impresionismului, în completare și cu finețea firului din ie transparentă, până la urmă totul oglindit darnic colorat, fidel și infidel după cum invazia solară sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Am mers împreună câțiva pași până ce am ajuns la ușa salonului indicat de colega Marianei. Vestea că Vera este de serviciu m-a bucurat nespus de mult. La prima ședere aici, avusesem ceva discuții contradictorii și aprinse cu aceasta. Acum presimt că totul va fi o.k. Nu am nici un indiciu de ce și cum... Nu știu ce să cred, totul pare că se petrece virtual (ca într-un joc pe computer!), totul se desfășoară în mintea mea, pe repede înainte, într-o realitate
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
din fontă, care nu sunt deloc atât de calde precum este de dorit. Lumina e destul de slabă, căldura la fel. Un dulău gălbui se cațără insistent, cu labele murdare, pe pervazul exterior al uneia dintre ferestrele largi ale acestui hol. Presimte că va mânca cel puțin un codru de pâine, unul sau mai multe copane de pui. Acum e micul dejun... din păcate se înșeală amarnic! Cineva îi aruncă un dumicat de pâine aproape uscată, strecurându-și mâna scheletică printre rama
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
recensămîntul animalelor" și voi fi ocupat de dimineața pînă seara. Voi încerca să profit de zilele lungi și liniștite. Vezi, epistola mea e tare patriarhală. Poate că și abundența frigului e de vină. Puțin. Și voi scrie din nou. Îmi presimt stările de poezie. Liniște pentru aceste ultime zile din '79! Sărbători tare fericite! Și LA MULȚI ANI! Al tău, Aurel P.S. Gînduri tare curate pentru Aurel! Și succes la examene! Aurel 1980 Borca, 4 ian. 1980 Domnule Lucian, bună ziua! Măi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
place nimic! O, sațietate a sunetelor ce se văd! Am mai scris! Dar, ca-n fiecare vară, sînt contrariat de propriile-mi texte. Par ori ne(bune), ori necoapte... O aștept pe Mariana Marin! Cartea ei îmi va fi dragă, presimt. Mai am niște probleme! Gineco-filozofie! Cu o fată! Ea e convinsă că poartă un copil inventat cu mine. Eu nu. Nu mi-e indiferentă. Dar n-o să mă-nsor niciodată. Dar nici nu pot suporta ideea să-i caut eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ar pierde ușor, mai ales în confuzia care domnește la ora actuală în Egipt. Firește, sunt complet ignorant în privința științei medicale, dar tot ceea ce spune el despre convergența cercetărilor mitologice și medicale m-a frapat ca fiind foarte important - am presimțit-o vag, dar fără a putea s-o formulez. (Dar și dvs. vă datorează multe dintre idei!) Admir mult activitatea societății Eranos și aș fi, bineînțeles, încântat să fiu invitat acolo. Doar că mă simt nedemn de această onoare. - Ultimul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o fantasmă a celor certați cu logica sau cu bunul-simț. Da, dar eu aveam și am nevoie de acest quelque chose, de acel je ne sais quoi, partea indiscutabil poetică sau nebună a ființei mele raționale dacă nu simte, atunci presimte cu siguranță ceva „dincolo”! Dar nu un „dincolo” de existență, ci aici, hic et nunc, odată cu milioanele de gesturi, reflexe, stări și așa-zise sentimente, dincolo de tot acest „moloz sentimental, moral și fizic” ce curge ca o morenă alpină de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vale - care vale, care șes?! - numit viață, dincolo - de fapt sub ea, În spatele ei, dar ce, „ea” are spate?! - „sub” sau „deasupra” ei - pentru a epuiza sumarele puncte de orientare ale spiritului nostru În spațiu! - eu nu numai că am presimțit și „altceva”, dar am avut, mai ales În anumite momente, o acută nevoie de acest „altceva”! Și nu numai În momentele de depresie, de necaz, de cădere și decădere umană - de fapt, atunci, niciodată! Mândria, ideea mea despre propria-mi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ei, ca un rege al acestei lumi. Și poate forța lor, a acestor Întemeietori de religie, a fost tocmai adânca „ne-Înțelegere”, candoarea lor fantastică de a urma, de a se jertfi nu pentru ceea ce „Înțelegi”, ci pentru acel „ceva” presimțit doar, de nedescris, de neconceput, dar de care ai mai multă nevoie decât de stofe, pâine, femeie sau de animale care te servesc ele Însele și ți se supun. Acel „ceva” care nu e făcut pentru noi, se pare, deoarece
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
multor cetățeni persuadați că toate relele vin dintr-o proastă gerare a economiei și administrației. Ea a fost „maculată” de fostul dictator și apoi, după revoluție, folosită de unii politicieni lacomi sau inabili. Ea va reveni Însă cu putere, o presimt, sub presiunile care vor decurge din ceea ce se numește „globalizare”. În țările vestului Europei, Franța, de pildă, dar și Italia, ea, această temă se face simțită deja de vreo două decenii prin reapariția unor „ambiții și orgolii” regionale. Iată luptele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
firea unuia dintre cei mai mari, mai originali creatori ai literaturii moderne române; și nu numai! L-am „văzut” pe prietenul meu, brusc, aproape cu brutalitate, pe Nichita În acea orgie gesticulatorie și afectivă a lui Mitia, de fapt am „presimțit”, cu o ciudată limpezime și acuitate a „vederii vitoare”, un alt Nichita, care, ca și acel ofițer nesocotit și generos, avea să-și transforme uriașele-i calități intelectuale și sufletești În tot atâtea arme contra sa, de care, În roman
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uneori identic, uimitor de identic, deși „produse” ale unui sol climateric, moral și istoric total divergent! -, În jurnalele, caietele sale de creație am găsit unele Însemnări asupra clipelor care precedau teribilele sale atacuri de epilepsie. Se pare că bietul autor presimțea apropirea acestor crize printr-un sentiment, o stare de uriașă bucurie a ființei, o plenitudine a armoniei existențiale În care, se pare, toate contradicțiile și limitele, suferințele și neînțelegerile lipite de ființa umană se dizolvau În beatitudinea aproape insuportabilă a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zeilor, ea este cea care dă valoare nu numai propriei noastre realității, dar realității și realului În genere. Supeficiali prin natură și copilăroși, În sensul rău al cuvântului, noi, oamenii, nu am fi În veci capabili de a simți sau presimți măcar În parte și măcar uneori gravitatea a ceea ce numim real sau existență. Dacă, bineînțeles, o acceptăm ca atare, ca un dar al Lor, al zeilor! Dar, pentru că suntem slabi, superficiali și lași, cel mai adesea, Începem s-o ponegrim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale ambiției, de nivelul unui Alexandru cel Mare, Cezar sau Napoleon - Napoleon, idolul lui Julien Sorel, primul ambițios din galeria numeroasă a ambițioșilor romanului burghez, Napoleon, marele model al amoralității, „boală” de care se îmbolnăvește Raskolnikov, boală pe care o presimte și o descrie lucid contemporanul lui Dostoievski, Nietzsche, ambii profeți prin aceasta ai marilor boli și catastrofe sociale ale secolului ce le va urma, XX. Da, eu am dorit să fac „carieră”, am făcut „carieră” literară cu atâta pasiune și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tonul literar, dar și pe cel politic pentru întreaga suflare literară! -, a făcut elogiul poeziei lui Blaga, opera, ca și omul, profesorul, filozoful, „alungat din cetate”, denigrată de scriitori și activiști de-a valma! Primele cronici despre un alt Bacovia, presimțind și intuind cu un fantastic organ critic renașterea și noua percepție a acestui poet pe care Călinescu însuși îl văzuse ca un minor. Matei ne-a sprijinit pe noi, generația ’60, în proză, poezie și critică și, dacă nu pleca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poate! - au „oroare” de „animalele singuratice” de „inși atipici”, născuți „prea devreme” - cu siguranță „prea târziu”, „rătăciți din dezordonata și fertila Renaștere” sau din epoca unui romantism „deșănțat”. (Goethe însuși a avut un recul în fața tânărului Kleist, în care a presimțit, just, un atac la regulile sfinte ale clasicismului, o „îndrăzneală nepermisă în a aborda unele aspecte umane care trebuie lăsate neatinse”! Într-adevăr, tânărul, genialul și nefericitul Kleist este nu numai unul dintre promotorii romantismului german, dar în splendida sa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Israel (o invenție laică), pe pământul lui Israel (reminiscență biblică), este copita măgarului: vârful avansat al spiritului pozitivist, cel al fondatorilor acestui stat, s-a transformat în vârful de lance al supranaturalului. Dacă bunii mei magiștri parizieni ar fi putut presimți așa ceva, ar fi avut loc multe sinucideri la Sorbona. Mă întreb chiar dacă nu cumva, atunci când și-a ucis soția, materialistul și spinozistul Althusser a precipitat lucrurile, ca să nu ajungă să vadă toate acestea. 3. Vae victis: în Palestina Iar pe când
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de la Cercul Polar la granița Chinei, se prefac lucrurile neînsuflețite și oameni. Cei care au câștigat astăzi cel mai mare și mai înfricoșat război al Istoriei vor izbuti, mâni, o victorie pașnică mai hotărâtoare pentru binele omenirii. Mă simt mișcat presimțind această "facere" nouă ce se va adăoga definitiv la totalitatea zidirii dintăi; mă închin gânditorilor cutezători care au putut alege calea adevărului în întunericul și confuziunea lumii de ieri. * Eterna scenă a vieții și morții. În preajma poetului, între ruini și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ni se recomanda, să nu trecem pe acolo. Părăseam toate aceste locuri ale copilariei și apoi trăirile și visurile tinereții care mă legaseră atât de mult. Ne urcăm cu bagajele în birjă și suntem gata de plecare. Credinciosul nostru câine presimte că ceva neobișnuit se petrece. Latră și schelălăie într-una, alergând de jur împrejurul trăsurii. Plecăm, și el ne petrece, încă câteva străzi, lătrând mereu, după care se oprește cu privirea îndreptată spre noi, care ne tot îndepărtăm. Îl mai vedem cum
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
memorie de care dă dovadă dar și unele asemănări cu situații cunoscute din epocă, toate devenind garantele autenticității faptelor relatate. Gheorghe Rădășanu surprinde copilăria petrecută "pe coasta satului Bogata"(p.37) prin rememorarea unor întâmplări personale sau povestite de alți. Presimțind poate propriul sfârșit Gheorghe Rădășanu surprinde prin modul reverențios în care își amintește de cei dispăruți, cunoscuți în viață, întotdeauna folosind formulele: "Bunul Dumnezeu să-i ierte toate păcatele" (p.39), "Dumnezeu să-i ierte păcatele și să le fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pune în stih duios: De când ne-am privatizat/ viața noastră s-a schimbat. Cu efectele negative aferente, dibaci speculate în chinezeasca doctrină despre yin și yang, baza diplomației de la Pekin. Ai elemente rele în bine, și bune în rău. Le presimțea oare Omul din Humulești când, la o întrunire electorală, versifica admirabil tautologia politicului (Dragi ieșeni din astă sală, / Știu că toți gândiți ca mine, / Cum că-n țeara noastră dragă/ N-ar fi rău să fie bine)? Pesemne că da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai multă vreme, dar... de când începuse la Timișoara, 14, da, când a fost 14 decembrie, aveam o colegă care avea rude la Timișoara și știa, și auzisem că se-mpușcaseră la Timișoara, și încercam să ascultăm, să aflăm, și se presimțea că se va-ntâmpla ceva. Cu toate astea, 22 atunci..., propriu-zis, eram la serviciu..., cum am stabilit, a fost vineri, s-a găsit un televizor și s-a anunțat, toată lumea urmărea deja, de câteva..., de-o săptămână, practic ce urma
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]