3,388 matches
-
sub titlul Cercetări filozofice, el notează: „Nu mi-ar plăcea ca prin scrierea mea să-i scutesc pe alții de osteneala de a gândi. Ci, dacă ar fi posibil, să stimulez pe cineva spre gânduri proprii.“ Există mărturii care sprijină presupunerea că Wittgenstein socotea tocmai o combinație bine dozată a provocării de a găsi morala unei descrieri sau istorisiri cu unele indicații explicite drept procedura cea mai potrivită pentru formarea și dezvoltarea exercițiului filozofic al gândirii. Primul rol al filozofului este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că în aceste activități și stări atât de diferite ar exista ceva comun, desemnat prin termenii sforțare și destindere. Dacă examinăm însă cu atenție modul cum sunt utilizați acești termeni în diferite situații vom vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au ceva comun.» - «Ce au în comun, o sforțare mintală sau una fizică?» - «Nu știu, dar o asemenea asemănare există în mod evident.» [Ă] Dacă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
animalelor și a oamenilor. Tot ceea ce le deosebește de alte nume și descrieri ar fi că ele se referă la o „lume interioară“, și nu la lumea exterioară care este, cel puțin în principiu, în egală măsură accesibilă tuturor oamenilor. Presupunerea că putem numi și descrie ceea ce fiecare dintre noi simte și gândește a primit formulări exemplare în textele filozofilor. Să ne gândim bunăoară la Descartes, care afirma că gândirea este o substanță. De reprezentarea că există o lume lăuntrică de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu folosită în mod adecvat, atunci nu există nici limbaj. Un cunoscut comentator al operei lui Wittgenstein aprecia, pe bună dreptate, că însăși ideea unui limbaj privat semnalează influența deformatoare pe care o are asupra modului nostru de a gândi presupunerea că funcția esențială a oricărui limbaj ar fi aceea de a numi și de a descrie.39 Acceptăm în mod tacit sau afirmăm adesea că propozițiile prin care exprimăm ceea ce simțim reprezintă descrieri. De ce este această impresie înșelătoare? „Descrierea“, în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cu încordarea pe care o implică munca filozofului. În acest sens, se sugerează că Wittgenstein ar fi vrut să se roage, dar a fost de multe ori incapabil să o facă.68 O însemnare din 1945 pare să confirme această presupunere: „Nu pot să îngenunchez pentru a mă ruga, deoarece genunchii mei sunt înțepeniți. Mi-e teamă de destrămare (de destrămarea mea), dacă aș deveni moale.“69 4. Cum are loc ruptura cu tradiția? Asocierea strânsă a lui Wittgenstein cu Russell
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sufletul lui Dostoievski a avut loc una dintre cele mai teribile crize pe care este în stare să și le pregătească și să le îndure sufletul omenesc“1. Șestov își dezvoltă pe larg ideea, dar aceasta se bazează numai pe presupuneri ce n‑au nici o legătură cu vastul supertext dostoievskian. De pildă, nu credem că se susține în vreun fel afirmația că Însemnările sînt o dezicere publică, deși nu pe față, a lui Dostoievski de propriul trecut, mai ales că Șestov
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
pasiunea este o asceza și nu este dragoste de amant, ci dragoste de dragoste și de moarte; el se prelungește în întreaga literatura occidentală, prin operele lui Dante, Petrarca, Shakespeare, Rousseau, Wagner etc. Analiza lui Rougemont se bazează pe o presupunere atunci când se înscrie într-o literatura, mitul degradează. 225 Fetele nu se mai căsătoresc având aceleași iluzii roze, ele știu bine ce le așteaptă și cântăresc bijuteriile pe care le vor primi. Banii și afacerile le interesează în egală măsură
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
multe reguli privind, de exemplu, dreptul la proprietate intelectuală, comerțul internațional, modelele de afaceri și anticipările. "Masiva deplasare a factorilor de producție pe care China o declanșează s-ar putea nu doar să ne dea peste cap teoriile economice și presupunerile politice, dar ne va și pune la încercare structura de bază a societății noastre. Modul în care vom face față viitoarei provocări va defini mare parte a lumii pe care copiii noștri o vor moșteni (op. cit., p. 183). După ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
IX, 483). (h) Timpul nu este un concept empiric care să fi fost scos dintr-o experiență oarecare. Căci simultaneitatea sau succesiunea nu ar putea intra în percepție, dacă reprezentarea timpului nu ar servi a priori ca fundament. Numai prin presupunerea ei ne putem reprezenta că ceva este în unul și același timp (simultan) sau în timpuri diferite (succesiv) (I. Kant: 1998, 37). Traducătorii secolului XX utilizează termenul concept, nu noțiune. Exprimarea "să fi fost scos din" este departe de natura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și să presupunem că bătrînul Montresor se află pe patul de moarte, iar aceasta reprezintă ultima sa spovedanie anamneza unui păcat monstruos pe care conștiința lui de bun catolic refuză să și-l asume nemărturisit înaintea Judecății de Apoi. Dacă presupunerea capătă valabilitate în ochii noștri și trebuie să o facă, indiciile sînt destul de coerente! -, vom observa, legitim, că acest al treilea personaj al textului e doar în aparență tăcut. Formula "Pentru dragostea lui Dumnezeu!" i-ar putea aprține lui și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a culorii negru în orice formă de viață. Primim informația înfricoșătoare că băștinașii nu au nici măcar "albul" ochilor, iar dinții le sînt, de asemenea, negri. Din apele insulei răzbate o întunecime maladivă și cîteva incidente la care Pym asistă confirmă presupunerea că albul reprezintă aici un pericol vital. Blana animalului polar vînat de către echipaj cu ceva timp în urmă, adusă la bordul corabiei, stîrnește un val de îngrijorare printre autohtoni. Ei vor dansa în jurul mormanului de păr alb, isterizați în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
traversează. În concluzie, adevăratul rol al copistului se reduce la simpla funcție anamnetică. El are o importanță decorativă, exemplificatoare pentru cel transformat în mod real naratorul melvillian. Întreaga semnificație a nuvelei se încheagă din acest contrast, între un "om al presupunerilor" avocatul și un "om al preferințelor" copistul (cum observa undeva Marjorie Lew, o fină comentatoare a textului). Prin intermediul celui de-al doilea, primul înțelege ceva în plus legat de propria sa condiție. Epifania lui reprezintă și mesajul ultim al construcției
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
previzibilă: din neglijența mamei (băute și singure din nou), nou-născuta fiică a lui Harry, Rebecca, moare înecată în cadă. Ne-am aștepta, prin urmare, ca teribilul examen existențial să reprezinte, ultimativ, pragul maturizării (violente) a protagonistului. Romanele următoare infirmă însă presupunerea. În Întoarcerea lui Rabbit, Angstrom (acum părăsit el de soția Janice) intră într-un straniu proces "paideic", sub "maieutica" unei tinere bogate, fugite de acasă, și a unui traficant de droguri negru, sfîrșind, paradoxal, în acte similare de nesăbuință și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
va locui un deceniu întreg între 1930 și 1940. În decor francez, finalizează cele trei romane amintite, gîndite probabil (la fel ca, mai tîrziu, Răstignirea trandafirie/The Rosy Crucifiction formată din Sexus, Plexus și Nexus!) în formula unei trilogii inițiatice. Presupunerea ar fi întărită de unele argumente istorice și estetice. În primul rînd, Anaïs Nin (iubita pariziană a lui Miller, într-o perioadă cînd el mai este, măcar tehnic vorbind, căsătorit cu June, americanca bisexuală, evocată cu numele de Mona -, tandru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cere literală), din 1999. Surpriza era determinată și de faptul că spunea comentatorul entuziasmat Kurkov urma să interpreteze el însuși, în piesa radiofonică, un personaj din text (pe Lioșa am reținut exact numele, deși, pe atunci, încă nu citisem cartea). Presupunerea mea nu fusese însă decît parțial adevărată. Scriitorul trăiește doar o parte din an în Anglia (predă, la Cambridge, literatură rusă, timp de un semestru!), pe cealaltă preferînd să și-o petreacă în locurile natale. Aceste "locuri" nu sînt rusești
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
brutală asupra corpului omenesc. Și aceasta pentru că, în fond, așa cum nota Roxana Sorescu, Lobocoagularea prefrontală este o alegorie "despre neînvinsul har al iubirii" (Notă asupra ediției, la Voiculescu 1998: 8). Iată o pagină de memorialistică, a Virginiei Cartianu, ce servește presupunerii formulate anterior: "Din amintirile mamei, în timpul primului război mondial, Vasile Voiculescu fusese numit medic-șef al unui spital militar înființat la Bârlad, post de mare răspundere pentru un tânăr medic generalist, care își începuse cariera la țară, cu șase ani
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să explice, în mod științific, aventura umană: " Și totuși, istoria nu înseamnă doar a povesti chiar dacă este vorba de mari evenimente -, înseamnă a explica chiar și marile evenimente sunt de explicat, oricît ar părea istoria doar o știință bazată pe presupuneri." El consideră orgolioasă ideea că oamenii fac Istoria și îi opune ideea că oamenii sunt făcuți de Istorie, că prezentul și viitorul sunt produsul trecutului: "Istoria profundă ne depășește, pe noi, cei în viață. Nu facem decît să transmitem destinele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nici măcar potențial) și se întoarce în neființă (...). Lumea de aici, care s-a născut, va pieri. Dar nu e singura: există, au mai existat și vor mai exista și altele o infinitate. În loc să explicăm caracterul particular al acestei Lumi, făcînd presupuneri asupra structurii, a ordinii sale (cum o va face Platon, explicînd lumea sensibilă prin modelul său inteligibil), le considerăm particularități printre multe altele și analizăm, în consecință, particularul făcînd din el un caz particular." Aceasta este teoria pe care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care o acordă sociologul, istoricul, psihologul acestui tip de reprezentare. Potrivit modului în care științele umane întrebuințează noțiunea de reprezentare, propunem denumirea de realism cultivat. Fie că e vorba de realism naiv sau cultivat, esențial în noțiunea de reprezentare este presupunerea de la care se pleacă: reprezentarea este reprezentare imagine, percepție a ceva exterior reprezentării. Esențială este particula "a", adesea implicită. Sunt rare lucrările în domeniul științelor umane care să nu se înscrie pe poziția realismului cultivat. Reprezentarea nu este o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să oferi dovezi care să ateste existența unei realități exterioare, este obligat să admită filosoful. Ce se întîmplă atunci cînd vorbim, de exemplu, despre Everest, se întreabă Searle. Presupunem că există o realitate obiectivă, independentă de reprezentările noastre: " Numai că presupunerea existenței unei realități independente de spiritul nostru conține ea însăși presupunerea unei realități independente de reprezentările noastre, ceea ce conduce iarăși către realismul extern. În acest sens, realismul extern este o condiție pur formală." Nu putem dovedi existența unei realități exterioare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
obligat să admită filosoful. Ce se întîmplă atunci cînd vorbim, de exemplu, despre Everest, se întreabă Searle. Presupunem că există o realitate obiectivă, independentă de reprezentările noastre: " Numai că presupunerea existenței unei realități independente de spiritul nostru conține ea însăși presupunerea unei realități independente de reprezentările noastre, ceea ce conduce iarăși către realismul extern. În acest sens, realismul extern este o condiție pur formală." Nu putem dovedi existența unei realități exterioare, dar realismul este o credință necesară: aceasta este teza filosofului american
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
realismul extern este o condiție pur formală." Nu putem dovedi existența unei realități exterioare, dar realismul este o credință necesară: aceasta este teza filosofului american. Pentru a putea comunica, oamenii trebuie să postuleze că realitatea exterioară există. Realismul este o presupunere necesară comunicării între oameni. Pentru a ne înțelege, a trăi și a acționa împreună trebuie să credem în existența unor lucruri exterioare, precum munții, soarele, ceilalți... În teoria sa asupra limbii, Searle distinge două categorii de enunțuri. Cînd vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fi el, posibilul meu, imposibilul meu include o serie de posibile și imposibile pe care eu le atribui altora. Ea pune în joc în aceeași măsură trecutul, prezentul și viitorul meu. Posibilele noastre, imposibile noastre sunt lumea noastră. Evidențele, prejudecățile, presupunerile, preconceptele noastre: ele preced cunoașterea, judecata, reflecția, conștiința, limbajul. "Lumea se află tot timpul deja acolo, înaintea reflecției", amintește Edmund Husserl 174. Transmitem, împărtășim posibile și imposibile fără să ne dăm seama, fără să ne vorbim. Ele sunt aerul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru ansamblul comunității. Se întîlnesc aici concepte precum cel de "mînă invizibilă" și de "ordine naturală". Această mînă invizibilă a jocului intereselor private este cea care ghidează sistemul capitalist, conceput ca realizare a ordinii naturale a societății. Astfel, plecînd de la presupunerea unui principiu de raționalitate imanentă naturii umane, se ajunge foarte curînd la deducția logică a unui sistem economic particular, economia de piață capitalistă, prezentată drept sistemul economic ideal. Sînt lămuritoare cuvintele lui Adam Smith: "Îndepărtîndu-se în întregime toate aceste sisteme
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
mari creșteri ale debitului cardiac: postprandial (30%), emoții (50-100%), efort (până la 700%), temperatură crescută a mediului, sarcină. Influența frecvenței cardiace asupra debitului cardiac este un fenomen complex. Proporționalitatea este valabilă numai la prima vedere, deoarece relația menționată se bazează pe presupunerea că cele două variabile, frecvența cardiacă și debitul sistolic, sunt independente. In realitate frecvența cardiacă are o influență asupra volumului sistolic, după cum urmează. In condiții de pacemaker artificial debitul cardiac are valori maxime pentru frecvențe între 100 și 150 bătăi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]