1,737 matches
-
a nefericirii, dragii mei, asta a spus-o ăl mai deștept dintre toți deștepții. Dau un vin cui Îi ghicește numele. Gicu și Gore se lasă pe spate, iar scaunele de plastic oferă urechilor un troznet care ar putea să prevestească nedorite prăbușiri. Nu se prăbușește nimeni, dar nici nu răspunde nimeni la Întrebare. Sandu surâde mânzește. Voi nu mă cunoașteți nici cât negru sub unghie, deși Împărțim aceeași masă, aceeași cârciumă, aceeași stradă și același bloc de patru etaje intrat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
aur, din adâncul vreunei prăvălii jegoase. Bisericile erau pline mai degrabă de vaiete decât de rugăciuni de proslăvire. În orașul posomorât și înghețat mai alergau câțiva copii, încă neștiutori de ceea ce îi amenința. Dar nimeni nu îndrăznea să li-l prevestească pe Dumnezeul de altădată, încărcat de daruri, bătrân ca suferința umană, dar nou ca tânăra speranță. Nu mai era loc în inima nimănui decât pentru o foarte bătrână și foarte posomorâtă speranță, chiar cea care împiedică oamenii să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Îl făcuse temător, nu se mai recunoștea; brodase pe canavaua anticarului și modelul propriu: roiuri de copii blonzi, cu ochii albaștri, ascunși de privirile lumii În locuri inaccesibile, pentru a repopula planeta după un cataclism neînchipuit mai mare decît cel prevestit de scrierile mayașe. Îi era frică, o teamă ilogică; nu tocmai: pornise din gîndul că ar fi putut intra În miezul unor lucruri cu totul aparte și, aflîndu-se asta, era posibil să se Întîmple ceva teribil. Rupsese foaia din agendă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ani de când sunt vecini, au schimbat între ei câteva sute de „bună ziua“, câteva zeci de „bună seara“ și, la sfârșitul fiecăreia din aceste conversații prescurtate, câte un „la revedere“ mai mult decât politicos. Pe bichon îl cheamă Robespierre și, așa cum prevestește numele lui, îi urăște în egală măsură pe oameni și pe ceilalți câini. Liliane îl întreabă din priviri dacă vrea să-l aștepte cu liftul. Lionel confirmă. De la parter se aude glasul inconfundabil al lui madame Agnès: — Ce se-ntâmplă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cusături și ia foc râtul ăla gros, puturos, plin de otrăvuri și bălegar. Ce-am stabilit noi, o dată pentru totdeauna, tovarășa Vasilică? Îi spunea Vasilică, în loc de Vasilica, era de rău! Nefericita rămăsese cu tava în mână, în mijlocul încăperii. Nimic nu prevestise ghinionul. Intrase frumușel ușurel cu tava. Așezase fiecăruia ceșcuța cufarfurioară. Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intimității, după ce omul Renașterii s-a despărțit de rest în eu și non-eu; iar acum egolatria, in nuce atunci, a coborât, în mare parte, de la creier și inimă, deci de la cele două călăuze, la dezordine și impuritate la antipoezie, "mlaștina" prevestită de Eminescu. Totul are loc cu perfectă logică internă a înlănțuirii fenomenelor în evoluția spiritualității și culturii universale. Astfel, nu este simplu hazard că acum are loc invazia predominantă a unei versificări fără prozodie și chiar fără idei, un amalgam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Iar Leonardo da Vinci simbolizează în clarobscurul său conflictul dintre puțina lumină a cunoașterii și conștiința infinitei bezne a tainei. Dar neliniștea lui Leonardo răzbate în accente tragice în uimitoarele sale profeții, dintre care redăm câteva. Un nou Babel este prevestit pe toate planurile, precum ignorarea valorilor până la distrugerea lor: "Cel care va fi cel mai necesar, va rămâne necunoscut, iar dacă este cunoscut va fi ignorat... Cei care vor lucra cel mai bine vor fi cei mai loviți". Despre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime aștepta ziua de leafă. Așa cum prevestise acela, procesul se amânase. Maestrul Ieronim Pârțângău solicitase un nou termen, pretinzâd că mai așteaptă o expertiză de la mina Uricani, de unde fusese ridicat fratele popei Băncilă. Ceruse niște analize privind nivelul radiațiilor din zilele acelea ale grevei. Partea acuzată susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Faust sasiste la sărbătoarea lor. Este noaptea Valpurgiei și liliecii zboară dezordonați spre o anumită țintă. Pășesc în tunelul timpului ca și cum m-aș întoarce la începuturi când liniștea era spartă de dansul zânelor, în acord cu primăvara la lumina stelelor, prevestind doar iubiri și povești de dragoste. Nu am prins niciun război doar câteva cutremure care ne-au unit mai mult. Vezi? Tot pacea și armonia erau primordiale iar oamenii erau mai înțelepți și mai fideli. Semănătorul știa să semene sămânța
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și o fac la modul cel mai sincer. Am făcut bine că i-am dat telefon. Un zmeu roșu plutește pe cer și culoarea lui pare artificială în comparație cu galbenul pal al narciselor și rozul florilor de cireș. Totul în jur prevestește vara. Îmi dau seama că eu însămi o aștept cu nerăbdare, ceea ce îmi pare un lucru destul de neobișnuit, deoarece nu mi s-a mai întâmplat asta de foarte mult timp. O pereche de îndrăgostiți trece pe lângă noi; îmbrăcați în negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
căruia îi plăcea conglomeratul de mirosuri și damful rataților lumii, observând că timpul se scurge incredibil de repede, acum era luni și a doua zi lunea cealaltă, ieri fusese început de primăvară și tot așa într-o viteză care nu prevestește nimic bun, mânca-ți-aș! Simbolul libertății absolute, se întâlni la spelunca din Piața Microhală cu Ghiborț, pe care îl cunoștea din pușcărie. O pată de culoare nelipsită din peisajul cartierului, cu traiul asigurat de alții, pentru că stârmocea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
uriași ai ferestrelor mascate cu perdele portocalii sau roșii. O ușă deschisă în grabă zdrențuia geografia umbrelor cu forma hidoasă a unui om care dispărea printre ziduri. O prelată, superficial ancorată de scheletul de fier, fâlfâia înspăimântător ca o velă, prevestind naufragiul peste mese circulare de tablă cu scaune rezemate în poziția unui om doborât de alcool. O sticlă goală se rostogolea pe sub picioarele arcuite ale meselor, din perete în perete, pe puntea murdară a grădinii de vară, legănată de tangaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în urmă. Și-a dat seama că unirea globului pământesc sub o singură conducere prezintă mai multe avantaje decât dezavantaje. Felix Amadeo a reușit la o vârstă destul de mică, douăzeci și patru de ani, să construiască un imperiu economic ce avea să prevestească lumii despre planurile sale. A reușit în mai puțin de doi ani să facă lumea și guvernele dependente de afacerile pe care le desfășura. Dintr-o singură ramură economică, s-a extins și pe altele, creându-și posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
profesor și a început să pălăvrăgească și să se laude cu planul lui de lecție. Zece minute. Nici un profesor nu întârzie atât de mult. Niciodată. Un sfert de oră... Ceva trebuie să se fi întâmplat. Jumătate de oră. Liniștea care prevestea testul s-a preschimbat acum într-una tensionată. Toată lumea se aștepta ca profesorul să intre în ultimele zece minute din oră și să anunțe lucrarea de o oră în doar câteva minute. Timpul a trecut și temerea colegilor mei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu mine până acum. Stăteam așezat pe acoperișul înclinat al școlii. Deși vântul adia, frunzele copacilor stăteau nemișcate, iar vorbele păreau a nu ști să meargă mai mult de câțiva metri. Era o apăsare nefirească asupra naturii. O presiune ce prevestea că nimic bun se abătea asupra noastră. Vladimir nu părea deranjat de acest lucru, dar eu știam că, într-un fel sau altul, furtuna care va veni va avea legătură cu mine. Îi simțeam puterea care se acumula și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și ajunse în dreptul ușii care dădea afară exact în momentul în care aceasta se deschise pe neașteptate și înăuntru se prăbuși un Sergiu Sergheiov care respira cu greu. În urma sa se mai trântiseră doi pe podea, iar ușa se izbi prevestind nimic bun. Cei care mai erau pe holuri au venit îngrijorați la cei trei care stăteau în patru labe pe pardoseala colegiului trăgându-și sufletul. De ce naiba a trebuit să alergăm așa? Dumnezeule, credeam că mor pe ultima sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunt învechite. Dar ideile lui esențiale sunt uluitor de clare. Chesterton, G. K. Eugenics and Other Evils: An Argument Against the Scientifically Organized Society. Editată de Michael W. Perry. Seattle: Inkling Books, 2000. Publicat inițial în 1922, acest text care prevestește uimitor viitorul are multe de spus despre modul în care înțelegeam genetica atunci (și acum) și despre seducția în masă produsă de pseudoștiință. Vocea lui Chesterton a fost una dintre puținele care s-au opus eugeniei la începutul secolului XX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
niște riduri adânci, două șanțuri săpau de la nas spre gură, coborau, tipăreau vizibil o oboseală ciudată. E rândul ascultătoarei să-și cântărească stăpâna, să mai împletească în funie o altă ceapă coaptă și grasă, strălucind în soarele de octombrie, care prevestea, așa cum scria T.S. Eliot, the cruelest months... — Acuma, doamna Neli, mai lăsați-mă-n durerea mea, vorbesc așa cum pot și cum a fost, ca să înțelegeți mai bine, dacă nici cu Căpșuna nu pot vorbi, cu Papa de la Roma, cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu cred că ți-a făcut vreo scenă. — Nu, dimpotrivă. De asta nu pot s-o uit. De atunci, am încept să visez, de când s-a dus Anita, eu am tot visat, visele sunt cheia vieții mele, îmi spun totul, prevestesc, Zeul-Moș îmi arată. * Terasa semicirculară de la Hades e plină de studenți, ca totdeauna. O vatră ascunsă privirilor printr-o perdea de arbuști, dar solară prin așezarea în aer liber, un altfel de Hades, mesele și scaunele sunt tăiate din trunchiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pentru ca apoi iar să tulbure noaptea cu urletul lui care În urechile Mariei răsuna ca un sfârșit dureros, ca un rămas bun fără de speranță dar, mai ales, ca un semn rău, un semn care, ca și cântecul de cucuvea, Îi prevestea Mariei că musai, În curând, se va Întâmpla o nenorocire asupra familiei sale, ceva plin de jale, o moarte, o Îmbolnăvire, pierderea cuiva foarte drag. De data aceasta nu a mai ieșit afară pentru a trimite mămăligă cu sare În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vârtejul Întâmplărilor, nu se putea să nu-ți atingi scopul, să nu ajungi unde ți-ai propus. Cine te putea opri? Ce te putea face să nu reușești? Dincolo de asta, Dezideriu citea fără oprire, cu un fel de furie ce prevestea ,,lucruri mărețe,,. La un moment dat, În anul trei de facultate, a simțit că În el ceva se rupe cu brutalitate, și Îl Îndeamnă să se lăcomească la altceva: la spectacolul lumii, față de care stătuse la o distanță mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
anului 1831, generalul Kiseleff s-a simțit dator să adreseze autorităților moldovene și muntene o largă și cuprinzătoare ordonanță cu privire la combaterea bolii cholera morbus, în care insista asupra simptomelor maladiei, caracterelor ei, cauzelor ce-i favorizau propagarea, fenomenelor ce o prevesteau, tratamentului folosit împotriva ei și măsurile polițienești de igienă și control adoptate pentru prevenirea și stingerea maladiei 27. Lucrurile păreau liniștite în primăvara anului 1831. Astfel, la 16/28 martie, consulul britanic Blutte îl asigura pe lordul Cowley, la Viena
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
băieților, Ana Maria, era mai mare cu câțiva ani decât noi, nepoată din partea mamei, cred, rămasă orfană din primul război și crescută Împreună cu ei. Avea o foarte bună educație muzicală, Începuse să se vorbească despre talentul ei și i se prevestea o carieră frumoasă. E prea mult dacă spui că Îi făceam curte, eram foarte timid, plin de complexe - și cred că Îmi ghicise sentimentele. Acum sunt convins că ea nu se uita la mine decât ca la un prieten, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe drumul gândirii). Cât de mult Îndrăgesc acest drum al gândirii! Astăzi, există o goană nebună după lucruri mărunte, dar purtătoare de o falsă strălucire, și cei Întrupați nu au nici cel mai mic răgaz pentru vegherea ființei... Toate semnele prevestesc că ființa este În mare pericol. Cine poate opri această autodistrugere!? Poate un mare cataclism! Nu-l doresc, dar universul are alte legi care nu țin cont de firul de nisip care a visat să devină pasăre cu aripi atât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fi fost un detașament de soldați înainte de bătălie. Și ne-a vorbit serios și cu emoție. Brusc am văzut cât de tare semăna cu bunicul. Da, părea că-l imită. în acest loc, a spus el, făcând niște gesturi care prevesteau un miracol, trebuie să învățăm să privim cu o anume ironie tot ceea ce e sfânt în existență. Noi știm că majoritatea lucrurilor pot fi arse. Asta nu trebuie să ne împiedice să ne dăm seama că o ardere trebuie deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]