11,061 matches
-
Mesenii vor urmări schimbul de vorbe cu aprobări sau dezaprobări.) PRICINĂ: La ce să mai vină aici? Să-i taie capul pe loc, acolo unde se află! GÂND: Asta nu se poate! La mine, capetele nu cad fără judecată dreaptă. PRICINĂ: Ce judecată poate încăpea între un împărat și un ticălos de bucătar?! Acel neisprăvit cu numele Ceaun a vrut să mă otrăvească, așa cum a arătat și Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un împărat și un ticălos de bucătar?! Acel neisprăvit cu numele Ceaun a vrut să mă otrăvească, așa cum a arătat și Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut mințile? PRICINĂ: Nu ție, bucătarului. GRAS: Așa da, bre! LIANA: Slăvite Gând-Împărat și iubite tată-socrule, îngăduie-mi să vorbesc. LEHAMITE: Ce-i trebuință de-atâtea vorbe? Pe acela să-l taie... istuilalt să-i deie alte bucate... BOLOVAN: Frumoasă nuntă și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am poruncit să aducă bucate deosebite pentru Măria Sa Pricină-Împărat. (rumoare) Și să știi că acele bucate, care văd că lui nu-i plac cu niciun chip, sunt pregătite chiar de mâna mea. (rumoare) LIOARA: Ce spui tu acolo, fata mea?! PRICINĂ: Să-i taie capul! Cine îndrăznește a se purta necuviincios și a-și bate joc de-un împărat cată a fi scurtat fără întârziere! BRĂDUȚ: Iubiți părinți și luminați oaspeți, s-o ascultăm mai întâi și mai întâi pe soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asta? GRAS: Bun cuvânt! GÂND: Mâncarea și băutura stau pe loc până ne-om limpezi. S-o ascultăm pe nora noastră. LIANA: Am pregătit asemenea bucate nu cu gând de ocară, ci pentru a-i face pe plac Măriei Sale Pricină-Împărat. PRICINĂ: Ce fel de plac poate fi acesta? Și de unde știi tu ce-mi place și ce nu-mi place mie. Să i se...(își înghite vorba) LIANA: Știu, Măria Ta, încă de pe când binevoiai să mă știi și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și că am crescut cu bine sub mâna maicii mele, cât a fost în viață, și sub grija tatălui meu, ocrotindu-mă el cu dragoste și îngăduință, așa cum a făcut și cu cele două surori ale mele, Ana și Dana. PRICINĂ. Doar n-ai să spui că tu ești... LIANA: Ba da, iubite tată, eu sunt Liana, fiica ta cea mai mică, pe care te-ai supărat odată, de mult, și-ai alungat-o de la mila ta și de sub acoperișul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fiica ta cea mai mică, pe care te-ai supărat odată, de mult, și-ai alungat-o de la mila ta și de sub acoperișul tău. Îngăduie-mi acuma, când ne întâlnim din nou, să vin să-ți sărut mâna. (vine la Pricină, îi sărută mâna) LIOARA: Stau, mă uit și ascult și nu pricep nimica. Oare să fie adevărat ce spui tu acolo? LIANA: Adevărat ca lumina, mamă. Cercetându-ne într-o zi tatăl nostru și întrebându-ne pe noi, cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-ne pe noi, cele trei surori, cât de mult îl iubim, una și-a asemuit dragostea cu mierea cea limpede de albine, alta cu șerbetul de zmeură, iară eu i-am spus că-l iubesc cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Cu adevărat, așa a fost! LIANA: Tatăl meu, Pricină-Împărat, aici de față, s-a mâniat pentru asemenea vorbă, socotind că dragostea mea este de râs, aflându-se sarea în țara lui pe toate drumurile, și m-a alungat din casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
liniște judecata Măriilor Voastre, iară dacă mă veți găsi vinovată, atunci să mi se taie capul pentru necuviința mea. (rumoare) GÂND: Mai înainte de toate, îl rog pe Măria Sa Pricină-Împărat să ne arate dacă cele spuse de nora noastră sunt adevărate. PRICINĂ: Adevărate, până la ultima vorbă! GÂND: Atuncea, iubite cuscru al nostru, te rugăm pe tine să fii judecător, ca tată drept al Lianei și ca unul care te-ai socotit ocărât prin bucatele aduse în fața ta. BOLOVAN: Hă, hă, dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tine să fii judecător, ca tată drept al Lianei și ca unul care te-ai socotit ocărât prin bucatele aduse în fața ta. BOLOVAN: Hă, hă, dacă mă punea pe mine să fac judecata, îndată porunceam să-ți taie capul, frate Pricină! PRICINĂ: Mă aflu întru totul rușinat, și mărturisesc asta fără sfială la toți aici de față. Fata mea cea mai mică, Liana, a dovedit cumințenie, răbdare și minte, iară eu n-am știut-o prețui cum se cuvine, după cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să fii judecător, ca tată drept al Lianei și ca unul care te-ai socotit ocărât prin bucatele aduse în fața ta. BOLOVAN: Hă, hă, dacă mă punea pe mine să fac judecata, îndată porunceam să-ți taie capul, frate Pricină! PRICINĂ: Mă aflu întru totul rușinat, și mărturisesc asta fără sfială la toți aici de față. Fata mea cea mai mică, Liana, a dovedit cumințenie, răbdare și minte, iară eu n-am știut-o prețui cum se cuvine, după cum n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cerbicia. LIANA: Ba să nu-l tai, tată, că-ți este cel mai credincios și mai cu priință dintre sfetnici. El singur a știut unde m-am oprit și-mi trimitea din când în când vești despre sănătatea Măriei Tale. PRICINĂ: Atuncea nu-l mai tai de data asta. Și să știi că după ce mă întorc acasă nu mă mai așez în jâlțul cel negru! Să-i deie foc și să mi se facă deîndată la loc jâlțul cel alb! Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de la început să-i deie să mănânce, și gata! Iaca ce dea vreme am prăpădit! LIANA: Tată, eu abia acum sunt cu adevărat liniștită, căci te văd alături de ceilalți pe care-i iubesc, soțul meu și Măriile Lor socrii mei. PRICINĂ: Atunci să-mi spui, fata mea cea mai mică, Liana, cum ne iubești tu pe noi? LIANA: Cum să vă iubesc, tată? Cum iubești sarea în bucate! CORTINA SPECTACOL TOPÎRCEANU Balada amintirii Scenariu pe versuri ale poetului * Între Rai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Sisoe, de sari la el și dai să-l muști? SISOE: Ei, Sfinte Terentie, iacătă cum se poate umple de păcate un sfânt! Când am vrut eu să-l mușc și de unde? TERENTIE: Că nu s-a tulburat el fără pricină... Au te roade pizma și zavistia că n-ai fost găsit vrednic să păstorești și sfinția ta niște binecredincioși? Și atunci încerci să-i smomești pe alții? Mărturisește și cere iertare! SISOE: Greu pricepi, Sfinte Terentie! Am vrut doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nici când era tânăr... Iară pentru sufletul sfinției sale n-a fi vrednic să lucreze? BABA FIRA: Mărită-te, fată, cu dânsul, până nu ți-l suflă alta. BABA LUȚA: Vorbesc eu cu popa Niță, și nu s-a pune de pricină. BABA SAFTA: Pun și eu o vorbă la don' jandar Traian, că suntem oleacă de ciomtie... ILINCA: Vai de păcatele mele! Apoi sunt eu vrednică să-i stau alături sfinției sale? BABA RADA: De asta nu mă tem eu nici atâtica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Toți strigă. Se deslușesc frânturi de frază: BABA FIRA: "Tainul sfinției tale n-are de suferit!" BABA SAFTA: "Să avem și noi un meșter priceput la obrinteli și la vătămătură!" DUMITRAȘ: "Pun eu cățeaua pe spinarea sfinției sale!" SISOE: Dacă-i pricină de supărare, eu chem hârzobul..." NIȚĂ: "Eu n-am nevoie de minuni în parohie!" ILINCA: "O să-i fie mai bine aici decât în Rai!" PITAC: Numai zdrențărosul ăsta de sfânt ne lipsea!" BABA RADA: "Uită el de călindar..." (Pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să consolideze un prestigiu neîndoielnic. Se observă cu ușurință că, în intervalul celor șase ani câți s-au scurs de la debut până la pretimpuria-i dispariție, Sorin Stoica a preferat să rămână prizonierul propriei maniere (din instinct, din inteligență, din cine știe ce pricină, nu mai contează) și să ducă departe, până la limită, o experiență dintre cele mai dramatice (i-aș zice onto-scripturală, dacă nu mi s-ar părea prea prețioasă expresia). Nici vorbă de „mutații“ ori spectaculoase salturi calitative. Lipsește regia momentelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
se ascundă în falduri victoriene. Scrisul se transformă, prin urmare, într-un dificil exercițiu spiritual, vizând doar consemnarea evenimentului exterior, indiferent de relevanța sa, și înăbușirea completă a vocii interioare, care încetează, treptat, să-și mai ceară drepturile. Caietele cu pricina nu rețin nimic, nici un amănunt de viață intimă, dar înregistrează de pildă cu suspectă exactitate alte chestii, să zicem „ce s-a întâmplat pe lume în data de 4 martie 1989“. Ca atare, conchide naratorul, „tot acest jurnal contrazice o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lipsit... Știu că ai lipsit, nu șagă. Da’ de povestit, canci. Ai lăsat povestea la jumătate. Ce jumătate? N ai povestit nici un sfert. Așa că fă bine și deseară încolonarea și direcția casa inginerului Cicoare, înainte marș! Nu mai ai nici o pricină să spui că nu ai chef de vorbă... Ai scăpat de comisariat. Ai scăpat de tovarășul Leucătov - dragul tău prieten. Ce te mai frământă? Nu mă mai frământă nimic, Petrache. Numai că, vezi tu? Unde mergi și orice cauți dai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
deși se sculau cu noaptea în cap, când ajungeau la boxa de carne, nu reușeau să zărească fruntea cozii și erau nevoiți să plece acasă cu sacoșa goală. Circula ideea că fericiții cumpărători își petrecuseră toată noaptea în preajma magazinului cu pricina. Nu trebuia să fii psiholog ca să deslușești pe fețele triste, obosite, ridate, că zâmbetul și bucuria de plinătate fugiseră pe alte meleaguri, dincolo de fruntariile orașului și chiar ale țării. În școală domnea o atmosferă de bună-ziua, fără a fi sesizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scoată și rădăcinile cireșului. Tot amâna ziua aceea până s-o simți în putere, dar era hotărât să o facă... Maria îl oblojea cum putea mai bine, îl scutea de treburile cele mai grele din gospodărie, dar el îi căuta pricină din orice. Ea îndura cu stoicism toate ocările cu gândul că, dacă Costache ar fi aflat taina cea mare, n-ar fi putut s-o ierte. Taina aceea avea s-o ducă cu ea pe cea lume și dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care a scris-o, scântei de ură sau de împotrivire, fiindcă, toată viața mea, am urmărit atent un singur lucru: să nu devin antipatic și de nesuferit pentru semenii mei. Firește că tânărul - elev eminent, de altfel -, neavând cartea cu pricina în casă, se duse la bibliotecă - loc foarte drag și apropiat sufletului său -, spre a șio împrumuta. În zilele care au urmat, parcurgând cartea pagină cu pagină, își dădu foarte limpede seama că nu îi place deloc ceea ce citește și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acel moment, o încremenire cumplită puse stăpânire pe intrus - în speță, pe mine -, căci un fel de fluid începuse a-mi străbate tot trupul, ca un curent electric, așa cum se petrece mai întotdeauna, când spaima intră-n om, din care pricină am luat-o la fugă pe drum în vale, cu graba unui hoț prins asupra faptului, tulburat fiind și nevoind a mai privi cumva în urmă. Cititorul cu pretenții înalte, adică cel care așteaptă din partea scriitorilor, în general, perfecțiunea, poate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la care eu eram angajat că are mare nevoie să îi scăpăm hambarul de puzderia de șobolani, ce își găsiseră bine locul de adăpost și de procreere în el. Am pornit cu toții, prin urmare, a doua zi, la locul cu pricina și, cu toate că simțeam clar cum mocnește în mine un tremur sâcâitor și apăsător din cale-afară, ce avea parcă rostul să mă pregătească pentru ceea ce urma să vină, m-am străduit să nu-l bag de seamă nicidecum (crezând, în sinea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru care sufletul său vibra cu adevărat - îl rugase pe Victor să meargă până la sărmana sa mamă în locul lui, care se afla închisă într un ospiciu. Tot ceea ce trebuia să facă - îi mai spusese prietenul - era să găsească salonul cu pricina, să lase pachetul pe care îl avea de lăsat, iar apoi să plece. Atât. Nimic mai mult și nimic mai simplu. Și, bineînțeles, în spiritul celei mai strânse și mai bine fundamentate prietenii, Victor acceptă negreșit, fără împotrivire. Este bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fi trebuit să facă și eroul meu, căci drumul acela, pe care l-a făcut la azilul de nebuni, constituie doar intriga din povestirea de față. În zorii zilei următoare, Victor plecă către azil și, când ajunse în fața clădirii cu pricina, după ce studie reticent, dar cu luare-aminte, aspectul mizer al fațadei ei, se încumetă să și intre. Înăuntru, locul era cu adevărat scârbavnic și infect. Acum, în fața ochilor săi, vedea cum se desfășura moda hâdă și dezagreabilă din lăcașul celor privați
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]