3,011 matches
-
ar fi făcut cu un fiu pe care nu-l văzuse de multă vreme ori cu o femeie frumoasă. — Predicile tale pline de fervoare ne-au lipsit! Cine ne iartă păcatele, dacă tu nu ești? Scutură capul cu o amabilitate prietenoasă: — Absolvirea poate veni din căință și din lucrările bune, Ambarrus, știi bine. Iar eu am venit tocmai pentru a-ți da ocazia să împlinești una. Căpetenia bagaudă nu zise nimic și își îndreptă, în final, atenția către cei patru romani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ținut, mi-a adus vești foarte liniștitoare: se pare că hunii părăsesc regiunea; se retrag spre miazănoapte, urmând Loira. După atâtea spaime, mi-am invitat niște prieteni deseară și... în ochii lui Cetegus flutura un surâs învăluit într-o ironie prietenoasă: — Așadar, te îndoiești de cuvintele mele, domina? — Nu aș putea s-o fac niciodată, știi bine. Numai că răspunsul tău mă surprinde puțin. — Și foarte rău că te surprinde: ieri noapte n-ai visat oare o lebădă neagră ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care, până în ziua aceea, Balamber o putuse auzi numai în timpul discursurilor puternice și convingătoare pe care obișnuia să le țină neamului hiung-nu înainte de fiecare bătălie, avea un ton tăios. El, simți totuși, o notă de apreciere și de ironie aspră, prietenoasă. Nu putu să răspundă decât: — La ordinele tale, Mărite Rege! Urcat acum în șa, Atila luă sabia lungă din mâna lui Ernak și-l privi cu și mai mare atenție. Era perfect liniștit, pe deplin stăpân pe sine și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lăsă moale pe podeaua carului, zicându-și că, în fond, ea avea dreptate. își întoarse privirea spre reflexele indigo și aurii pe care apusul de soare le picta triumfător pe imenșii nori ce stăruiau peste întinderea câmpiei: tăcuți și maiestuoși, prietenoși, ei păreau că însoțesc coloana în marșul ei spre răsărit. îi observă îndelung, legănat de mișcarea monotonă a carului pe pavajul spart, în vreme ce în mintea sa se amestecau amintiri vagi, îndepărtate, și imagini neclare, fără legătură între ele, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cei cu bani - Yerd și Nesbitt și Basil Shore și ceilalți - veneau, sau cu trenul până la Alcina, sau cu mașina; și stăteau de vorbă cu voce șoptită, oprindu-se doar când intra el în cameră, și atunci deveneau joviali și prietenoși. Dar aerul obscur, aproape excitant al așteptării ca ceva să se întâmple persista, ca o miasmă de speranțe tenebroase. Și el trebuia, de asemenea, să aștepte în propriul lui interes. Trebuia să știe, să afle pentru el. Și, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
echivalent cu bărbat. Subțire în rochia cafenie cu platcă de catifea de aceeași culoare mai închisă, se mișca ușor, puțin aplecată înainte, căutând parcă mereu ceva prin odaie, întreba naiv, povestea ceva și mai naiv, cu glasul ei de violină, prietenoasă, mică, cu priviri de adorație reținută pentru doamna Timotin. Doamna Matilda Ioan se grăbea să plece. Era neliniștită. Băiatul ei rămăsese numai cu servitoarea. "Doamna Matilda Ioan" avea și un băiat, de opt ani, cum am aflat mai pe urmă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
noastră ai intrat destul de repede. Așa dar...” „S-a dus pe - apa sâmbetei - seara promisă Carlei, mai mare rușinea”. Sperase imposibilul: evadarea din acest anturaj lipsit de orice logică, care-i producea repulsie. Răspunse abea auzit. „O invitație atât de prietenoasă, evident, nimeni nu o poate refuza. Am să vă rog Însă, pe mine să nu contați... În ce mă privește, nu cunosc apsolut nimic din regulile acestui joc de noroc”. Pe când era copil și mai târziu adolescent, adesea ori asistase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
e așteptat...” Cu o exagerată politețe fu condus printr-un labirint de coridoare când Însfârșit Însoțitorul se opri În dreptul unei uși pe care nu scria nimic, articulând. „Intrați, tovarășul colonel vă așteaptă...” Presupusul colonel de securitate Îl primi afișând o prietenoasă figură. Îl invită să i-a loc pe un scaun răsucind În ambele mâini reclamația lui drept ghid de conversație. Fu Întrebat suplimentar alte amănunte la care răspunse simplu, fără ezitări, socotind necesarul să precizeze. „Am o rugăminte. Predați cazul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trei sticle de vermut. Și... mai avea Încă un motiv plauzibil. Cunoscuse o tânără și extrem de frumoasă laborantă ce de fiecare dată când se revedeau - era o adevărată plăcere schimbul unor cuvinte protocolare; „Porumbița” era incredibil de comunicativă și foarte prietenoasă. Tony Pavone se simțea atras de această persoană simțind un flux imperios de deconectare. La un moment dat, Întâlni o echipă de instalatori telefoane, ce o mai Întâlnise de repetate ori Însă, niciodată nu avusese timp să le ofere șansa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
țărani Însă, avea În fundul curții o groapă săpată Împrejmuită cu coceni de porumb ori alte impropii materiale iar În loc de hârtie igienică foloseau ziarele dar, de multe ori În lipsa ziarelor se apela la buruieni cu frunza ceva mai lată, În timp ce șobolanii prietenoși, țineau companie persoanei În meditație...! În timpul iernei cu viscole și zăpadă, locuitorii acestor fericite meleaguri foloseau „Țucalul”, ce erau nevoiți să-l țină În casă tot restul nopții. Primăvara În schimb, ploile Întradevăr alimentau grădina de zarzavaturi dar În schimb
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tata i-a spus câte știu despre fotbalul profesionist. Și fotbalul de colegiu. Pe astea le-am lăsat toate În urmă. Dar era ca și cum tata m-ar fi oferit chirugului, ca să fac ceva pentru el, ca să fim toți apropiați și prietenoși. Dar acum ai altceva de care ești pasionat? — Da. Feffer și cu mine avem o idee de afaceri. Practic numai la asta mă gândesc. — A, Feffer. M-a abandonat la Columbia și nu l-am mai văzut de atunci. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bage În seamă prea mult1, mutându-le la centru: relații, decorațiuni interioare, gâlcevi În familie, fotografii Minox cu hoți În autobuze, brațe de doamne portoricane În expresul de Bronx, nevoie-și-respingere odi-et-amo, autoexaminări emoționale, daravele erotice În Acapulco, felație cu străini prietenoși. Chestiuni civile. Civile până la ultima! Cei cu mintea În sfere Înalte, precum Platon (acum nu numai că ținea prelegeri, Își ținea până și lui prelegeri), doreau să se descotorosească de asemenea chestii - gâlcevi, procese, isterii, astfel de micimi de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o prejudecată, dacă vreți s-o numiți așa) era că femeile cu picioare foarte subțiri nu puteau fi soții iubitoare sau amante Înfocate. Mai ales dacă pe lângă asemenea picioare mai aveau și coafuri Înfoiate. Hilda fusese o persoană plăcută, veselă, prietenoasă, capabilă de emoții puternice, uneori chiar nonșalantă. Dar strict corectă. Adeseori doctorul o Îmbrățișa demonstrativ și spunea: „Cea mai bună soție din lume. O! Te iubesc, Hil!“. O cuprindea pe după mijloc și o săruta pe obraz. Asemenea lucru era permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că trebuie să te opresc, pentru că nu sunt de acord. Nu e nimic rău în a-i face pe copii fericiți. Când sunt fericiți, sunt receptivi și când sunt receptivi, învață. Cred, cu toată convingerea, că a crea un mediu prietenos pentru predare înseamnă trei sferturi din ceea ce este de fapt predarea. Trecuse mult timp de când nu mai auzisem prostiile sforăitoare ale lui Sue. Erau la fel de cretine cum mi le aminteam. — Hm, asta e foarte interesant, Sue, am zis. Dar sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
complet fanteziste despre care ar trebui să fie rolul unui profesor. Adevărul e că nu e de datoria ta să fii prietenă cu elevii. Când se strică linia de demarcație dintre profesor și elev - când încerci să fii drăguță și prietenoasă cu „unul dintre ei“ - de fapt le faci un deserviciu. Nu pretind că știu exact ce e în sufletul acestui băiat, dar mi se pare evident că a dezvoltat un atașament puternic față de tine. Te sfătuiesc insistent să vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ale comportamentului uman - ce nu pot fi cercetate. Când am plecat, o oră și ceva mai tărziu, Sheba m-a îmbrățișat cu căldură în prag și am convenit să mai vorbim a doua zi. Și eu am fost suficient de prietenoasă. Dar când am ajuns în mașină, furia a început să se scurgă din mine ca acidul dintr-o baterie. Nu era doar nebunia înfricoșătoare a acțiunilor Shebei - abjecția chestiei în care era băgată de-acum - singurul lucru care mă supăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
I-ai spus ceva lui Richard? — Nu, nu e acasă. Și ce dracu aș putea să-i spun? — Bun, atunci nu-i spune. Nu-i spune nimic. O să explodeze. Când te întâlnești mâine cu Pabblem, o să-i spui că ești prietenoasă cu Connolly, că l-ai ajutat cu schițele lui din când în când, că n-ai avut nici un fel de contact fizic cu el. Trebuie să fii categorică în sensul ăsta. Și contrariată. — Dar dacă Bangs i-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
instalat pe deplin, apoi, dintr-o dată, s-a oprit. Norii au fugit în goană către est, ca și când s-ar fi temut de frig. Cerul până atunci negru s-a luminat într-un spectacol magnific - era ca un planetariu cu plafon prietenos spuzit de stele. Jina le-a găsit pe boltă Taurus și Auriga, constelațiile de toamnă, dar pe Cassiopeia, care se afla în cel mai înalt punct. A mai descoperit și grupuri noi de stele: unul atât de pătrat încât l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
modelele după care aș fi putut să mă ghidez, concluzionam că am avut noroc ajungând în Arad, fiindcă așa am putut să cunosc alte persoane ca și mine cu care aveam în comun aceleași țeluri și aceleași frământări. O mână prietenoasă mi se așeză pe spate clătinându-mă ușor. Fugi până jos! Te așteaptă Creața... M-am ridicat din pat ca la comandă și în timp ce mă încălțam, intuiam că niciodată nu voi putea refuza chemările ei. Nu mai știam dacă o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu mă poate opri acum să vreau să dovedesc că localul Camelia constituie o cheie a problemei. Cam acestea ar fi motivele care m-au determinat să pornesc În recunoaștere secretă prin preajma localului. Din fericire, șoferul Toyama e un tip prietenos și are și oarecari cunoștințe printre angajații Cameliei și poate că numele lui mă va ajuta să obțin ceva informații și fără o scrisoare de recomandare specială. Individul mă indusese În eroare. Mai erau douăsprezece minute pînă Începea ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
afară era gata să-mi zgîrie brațul, dar n-a Încercat deloc să mă evite. Își țuguie buzele, comprimînd aerul din gură și cînd ele reveniră la normal, scoase un sunet asemănător sărutului. Se asemuia cu un salut, dar unul prietenos, aș zice. Dacă nu era, așa ceva, nu-mi dau seama ce vroia sa Însemne. CÎnd am ridicat receptorul, o tulburare ciudată puse stăpînire pe mine. Aveam impresia că, m-am apucat să demontez o bombă, dar habar n-aveam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fost „soft” în comparație cu cel taliban. Relația mea cu Vestul este cea de traducătoare între două lumi și două istorii. Cronica unei singurătăți alese este jurnalul meu american dintre septembrie 2003 și februarie 2004. Relația cu Westul este una adaptată, normală, prietenoasă. De această dată am trăit America mai curând ca o „localnică” democrată, supărată pe televiziuni și pe politica republicană, dar pe deplin integrată în leagănul orașului universitar și în colonia lui românească. Mihaela Miroiu Barză, brazdă, internet. Egografii e-mailate* Tatonări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
strivite și mici. Oricum, este o mare necuviință să stea cu bărbați la masă, așa că se volatilizează îndată ce ei apar. Inserție. Nu mă pot abține să nu îmi amintesc alt episod care descinde din cultura islamică foarte tradiționalistă și extrem de prietenoasă față de femei dacă ele stau pitulate în cotloane. Prin 1998, Adrian și cu mine am fost insistent invitați la ambasadorul Iranului, care se înscrisese la doctorat la Filosofie la Universitate și avea nevoie de consiliere. În cele din urmă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să fie așa, dar uite că a fost cu putință. Iar eu am redescoperit cât de dragă, de adânc încastrată în afectele și celulele mele îmi este marea. Oceanul ca mare pare un pic diferit: mai nesfârșit, cu ape mai prietenoase sau radical mai neprietenoase, mai generos. Mai plin de vapoare uriașe despre care mai să crezi că sunt SF. Pe ceruri defilau avioane cu reclame despre cină la malul gârlei sau în croazieră. Existau și locuri tip Eforie Nord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
date înghețate în istorie, căci la diferențe de timp totul apare mai clar. - Și voi ce-ați făcut? Ce faceți? - vorbi ivit deodată lângă mine ca-n atâtea rânduri. - Ce puteam face? întrebai neînțelegând dacă tonul lui era mustrător sau prietenos. Se așeză în fotoliu lăsând să-i atârne în lături, pe speteze, pelerina albă, imaculată ca-n tinerețe. - Ce-ai spus? vorbi făcându-se a nu mă fi auzit. - Ce puteam face? repetai. Ce-am fi putut face? Noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]