1,469 matches
-
anatomie, mai vezi un film, roag-o pe-o membră să ți-o arate, trage o poză. Că te faci de rîs. Despre Radu Câmpeanu, altă ziaristă lasă mărturie, urme, ceva. „Eu trăgeam la sapă, la cucuruz, el trăgea ciubuc În prispa conacului.” Păcat că nu suflă o vorbă despre felul pervers În care viola tractoristele pe prispă și-i bătea cu cucuruzul pe culegătorii de bumbac. Și asta Încă de la vîrsta de cinci ani. Într-un interviu acordat României libere, Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Că te faci de rîs. Despre Radu Câmpeanu, altă ziaristă lasă mărturie, urme, ceva. „Eu trăgeam la sapă, la cucuruz, el trăgea ciubuc În prispa conacului.” Păcat că nu suflă o vorbă despre felul pervers În care viola tractoristele pe prispă și-i bătea cu cucuruzul pe culegătorii de bumbac. Și asta Încă de la vîrsta de cinci ani. Într-un interviu acordat României libere, Andrei Orheianu, de la Direcția Carte din Ministerul Culturii, răspunde-n doi timpi la Întrebarea care-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prea multă vreme...Intr-o seară, însă, după ce am închis oile în ocol, am intrat în cuhne, să primesc porția de mâncare, ca de obicei...Si mare mi-o fost mirarea când l-am văzut pe nenea Jănel stând pe prispa casei, cu privirea pirdută în zare. Când m-o văzut, sau mai degrabă când m-o simțit, s-o luminat la față și m-o întrebat: „Ce faci, mânzule?” Si atât. In clipa următoare eu nu mai existam pentru el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Vasile Hliboceanu. Păi, cum să trăiască? Nenea Jănel nu ieșea din covălie cât îi ziua de lungă, iar la Frăsâna lui nici nu se uita. Venea seara acasă, se spăla de funingine, se primenea, mânca cine știe ce și se așeza pe prispa casei...Nu scotea o vorbă. Privea undeva, departe. Parcă nici nu era pe pământ...Azi așa, mâine așa, până o venit omătul. Atunci ședea în casă. Iși rezema coatele de pervazul ferestrei și privirea îi fugea într-un loc nedeslușit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva aici, la lingurică...” Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel ieșea afară și se așeza pe marginea prispei, cu fața la soare. Sedea așa uitat până umbra covăliei îl învăluia ca o aripă de pasăre. Atunci, cu pecetea tristeții adânc săpată pe chip, se ridica anevoie și intra în casă. Acolo se întindea pe laiță, punea mâinile cruciș pe piept
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zis că o murit...Toate au mers așa până într-o zi...Cucul cânta de răsuna pădurea cât era ziua de lungă. Gospodarii arau și semănau de zor. Intr-una din zile, nenea Jănel o ieșit ca de obicei pe prispa casei. S-o așezat cu fața în soare și o rămas așa vreme îndelungată... Umbra covăliei o trecut peste el moale și nesimțită. Soarele scăpăta deja peste creasta dealului, dar nenea Jănel nu se mai ridica de la locul lui. Frăsâna
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
el moale și nesimțită. Soarele scăpăta deja peste creasta dealului, dar nenea Jănel nu se mai ridica de la locul lui. Frăsâna, nevastă-sa, trecea la deal și la vale cu treburi și își arunca din când în când privirea spre prispă...Nenea Jănel ședea așa cum se așezase de dimineață, numai că și-o lăsat capul în jos, ca și cum ar fi privit în pământ...Amurgul o biruit și ultimul fir de lumină. Frăsâna, însă, tot nu avea curaj să-l cheme în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
undița. Ieșea aproape tiptil din ogradă, să nu prindă bunica de veste. Si tiva, băiete! Gospodăria rămânea în seama bunicii. Când se întâmpla - și asta foarte rar - să nu plece la baltă, îl găseai ziua în amiaza mare întins pe prispă, cu pălăria pe ochi, să nu-l supere lumina, și somn băiete! Cum s-ar spune, tot pește. Da’ nu caras, nu crap, nu plătică, ci somn - l-a întrerupt moș Dumitru. Dar Pâcu s-a făcut că nu aude
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Povestea cu zăludul îi adevărată sau? a întrebat moș Dumitru. Cum să nu? Ii adevărată. Aista avea o păsărică în capul lui, care se apuca să cânte taman când bunica îl ocăra pe bunicul...In rest, ședea toată ziua pe prispă și vorbea singur sau cu orătăniile... Apoi nici noi nu suntem prea sănătoși la cap dacă am pornit la drum cu încărcătură pe așa niște troiene. Dumnezeu știe ce ne mai așteaptă mâine până la târg. Hai să facem nani, copii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-și copilul mai mult în brațe, și acolo îl scăldase în mare. Fusese un copil nici mai cuminte, nici mai poznaș decât alții, însă n-avea cum să uite că de multe ori îl surprindea căzut pe gânduri, așezat pe prispă cu coatele pe genunchi, și capul între palme. Îl întreba, sigură fiind că va avea timp în tot restul vieții să-și rezolve singur situațiile în care soarta-l va arunca: - La ce te gândești Ionică? - La nimic, mamă. De
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
vei părăsi, te va lepăda și El pe vecie. 10. Vezi acum că Domnul te-a ales, ca să zidești o Casă care să-I slujească de locaș sfînt. Întărește-te și lucrează." 11. David a dat fiului său Solomon chipul prispei și clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinlăuntru și al odăii pentru scaunul îndurării. 12. I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curțile Casei Domnului, și toate odăile de jur împrejur pentru vistieriile Casei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Cum adică? ― Chiar așa. M-o scos din șanțul de la poarta ei, unde am lunecat... Era o noapte cum erau și cele din care am petrecut noi În spatele inamicului. Ploua, da’ mai mult curgea lapoviță. Și eu mă Întorceam de la Prispă crâșmarul... Aista nu te dădea afară din crâșmă oricât ar fi arătat ceasul.. Numai să nu stai cu paharu’ gol. Mă Întorceam acasă, cum spuneam, pe două cărări și acelea numai glod. Și numai ce Îmi fuge piciorul beteag și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tzara. În cutia de culori a lui Rusalin. Era într-un iunie uluitor de fierbinte. Strălucea ca vesela de sărbătoare a Lisellei. Hoinăream amîndoi printr-un afund de huci, după narcise sălbatice. Fusese o casă acolo și florile sădite lîngă prispă se sălbăticiseră. Am cules bobocii de narcise și, pînă să ajungem înapoi, mi-au înflorit în mînă. De la căldura mîinii mele. Au înflorit de plăcerea ta, Ana". Mi-a întors palma și a alunecat cu gura spre ea. A și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ascult nici de tatăl din ceruri, așa să știi! ― Noroc, noroc, Trifoane! strigă Leonte Orbișor din uliță, oprindu-se o clipă, cu sapa de-a umăr. Te-ai apucat de treburi? ― Ce să facem? Pe lângă casă, răspunse Trifon Guju de pe prispă, ciocănind de zor. ― Bați coasa, Trifane, ori?... Întrebă Leonte, fără mirare. ― O bat să fie bătută! zise Trifon fără să ridice capul. ― Mi se pare că vrei să cosești înainte de-a semăna? ― Apoi dacă trebuie?... De! Carul cotea pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mira mai puțin decât absența mirării. Așa și casa. Era la fel, cu tencuiala neîngrijită peste pereți înjghebați din chirpici, cu acoperișul din păpuriș cenușiu, cu ușa scundă și clanța încovoiată, de parcă sta tristă, cu colțurile buzelor lăsate, cu stâlpii prispei dând întregii case înfățișarea unei femei gârbovite, cu bărbia rezemată în coate. Și totuși, casa părea nouă ; toate culorile ei palide, muchiile șterse și ferestrele mici și tulburi erau învăluite în lumină. Deschise ușa, nu mai avea scârțâitul știut, iar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de teren și lăsat de izbeliște. Au trecut de poarta unei clădiri joase și lungi. În fața ochilor lui Tommaso, a lui Mario del Tufo și a prietenilor, se desfășură un spectacol îngrozitor: mai multe femei, complet goale, erau întinse pe prispa de pământ; aveau plăgi oribile pe sân, pe brațe, pe pubis, pe picioare, aproape peste tot. Tommaso își făcu loc, se apropie de cel care părea căpetenia sectei ca să-l întrebe: Nu e nevoie de nicio întrebare: sunt păcătoase, dar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu elementul divin, aceasta rămânând o necesitate a oricărui timp în analectele sacre ale pustiului. Prezența Logosului, a Cuvântului lui Dumnezeu devine o certitudine în această zonă a sacralității, a liturgicului, unde " Părintele umple cu Dumnezeu cotidianul aproapelui său, din prispa sa, de pe pragul său". Astfel, pustia românească se definește prin sobornicitate, concept esențial al tradiției patristice răsăritene. Readucând ființa umană în lucrarea de vindecare a mundus-ului, o taxonomie a omului simplu, smerit și umil, monahul român valorifică raportul sui-generis dintre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
poezii, publicate de tînărul poet înainte de 1870 și din care de-abia una singură, Din străinătate, îl atrage din nou, cu fire nevăzute, la Ipotești. Se cereau studiate toate descrierile cadrului ipoteștean, cu codrul, lacul, lunca, Stînca stearpă, izvorul cu prispa de brazde și "teiul sfînt", așa învăluite în lumea de basm a copilăriei sale și văzute de el cu ochi de poet. Și încă un motiv, ca să rîmînem în același cadru ipoteștean: pentru a dezlega problema pusă de Iubita de la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pe drumuri greșite. Intelectualii din Cucorăni citiseră poeziile lui Eminescu, dar le localizaseră la Cucorăni. Pentru ei, codrul de aramă era o pădurice de mesteceni de lîngă satul Cucorăni. Tot prin pădurea Cucorănilor s-ar fi aflînd și izvorul cu prispa cea de brazde, undeva pe unde fiecare le-a localizat cu fantezia. Unii, tot cu fantezia, au adăugat pe acolo o casă de pădurar, alții au stăruit pentru o casă a morarului Lăzărescu, care ar fi avut o fată frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Tot pe acolo trăia Chloris, zeița florilor, și Eol și Venus Anadyomene, iar în sat trăia împăratul cel cu trei fete frumoase-frumoase, că la soare te puteai uita, dar la ele "cam mai ba". Seara, ieșea și împăratul afară, pe prispă, să stea cu țara de vorbă. Plugușorul, așa cum l-a cules Eminescu, se aude în toate satele din împrejurimi, dar el l-a înregistrat la Ipotești. În partea finală, unde se trece la urătura propriu-zisă, poetul a folosit două inițiale
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fusese inspirată de Veronica Micle, ci de Casandra, la Ipotești, cu 13 ani înainte de această donație. Era dorința poetului de a se întîlni cu iubita, la izvorul din codrul Ipoteștiului, unde cunoscutul tei bătrîn, cu ramurile aplecate, acoperea izvorul și prispa de brazde, de alături. Acolo dorea el să stea, toată noaptea, îmbrățișat cu iubita, în timp ce peste ei or să cadă lin florile de tei. Cîteva lovituri politice l-au trezit intr-o cruntă realitate. La 3 iunie, prin Decret Domnesc
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
etc. P. se folosește de aceste scene expozitive pentru a studia în liniște râurile ce se vor desface apoi în numeroase ramificații. Moromeții are trei părți și toate încep cu o prezentare de ansamblu: aici masa, în partea a doua prispa pe care sunt înșirați la adăpost de ploaie toți membrii familiei, în ultima secerișul, precedat de o pregătire aproape mistică, sub puterea unei mari exaltări, în orice caz, a plecării la câmp. Indivizii se diferențiază prin mici detalii de comportament
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Nu se auzi niciun tunet și nu se văzu nicio fulgerătură. Era însă întuneric beznă. Fiindcă ploaia începuse pe nesimțite, când se înteți nimeni nu se trezi din somn, și când de pe streșini începură să curgă șiroaie, de-a lungul prispei, cei care dormeau la margine se împinseră doar mai spre perete, mormăind. Spre revărsatul zorilor ploaia stătu și norii părăsiră cerul. Moromete se culcase și adormise târziu, dar când ploaia se opri, se trezi și rămase iarăși nemișcat pe prispă
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
prispei, cei care dormeau la margine se împinseră doar mai spre perete, mormăind. Spre revărsatul zorilor ploaia stătu și norii părăsiră cerul. Moromete se culcase și adormise târziu, dar când ploaia se opri, se trezi și rămase iarăși nemișcat pe prispă. Nemișcarea lui trează o făcu pe Catrina să se deștepte la celălalt capăt al prispei. - Ilie, ce e cu tine? De ce nu te culci? șopti ea. Moromete nu răspunse, dar tuși liniștitor. Totuși Catrina nu-și văzu de somn. Se
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
zorilor ploaia stătu și norii părăsiră cerul. Moromete se culcase și adormise târziu, dar când ploaia se opri, se trezi și rămase iarăși nemișcat pe prispă. Nemișcarea lui trează o făcu pe Catrina să se deștepte la celălalt capăt al prispei. - Ilie, ce e cu tine? De ce nu te culci? șopti ea. Moromete nu răspunse, dar tuși liniștitor. Totuși Catrina nu-și văzu de somn. Se întâmpla ceva în familie!? Poate plecarea lui Achim la București, dar despre asta se vorbise
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]