5,783 matches
-
lovească sau să-i fure tigăile bune. Poate cineva de la serviciu să știe...? Dar Teenie n-o să știe - știam instinctiv că ar adera la grupul cu „e o porcărie“. Iar Brooke ar fi oripilată - oamenii ca ea, din clasa albă privilegiată, nu cred în nimic. Nimic în afară de ei înșiși. Singurele persoane de la serviciu la care mă puteam gândi erau fetele de la EarthSource - Koo sau Aroon sau cum le-o fi chemat -, dar nu puteam să-mi asum riscul de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de mare pentru ca solia să pară importantă în ochii gazdelor. Cortegiului oficial i se alăturaseră, după ce îi ceruseră voie unchiului meu, mai mulți neguțători cu mărfurile lor, înțelegând să profite atât de protecția regală în timpul călătoriei, cât și de tratamentul privilegiat de care cu siguranță urma să avem parte la Tombuctu. Pregătirile fuseseră prea minuțioase, prea lungi după părerea mea. În ultimele zile, nu mai izbuteam nici să dorm, nici să citesc, nu mai respiram decât suflând din greu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
străini sau ignoranți. Cine mai are nevoie astăzi, cu adevărat, de filosofie? Aceasta pare a deveni apanajul neadaptaților, ciudaților sau frustraților, neținându-se cont de faptul că ei, cei care trăiesc cu filosofia corect înțeleasă, au acces la o lume privilegiată, în care sensul vieții pare a se întrevedea. A fi filosof înseamnă a-ți afirma voința de a trăi, de a cunoaște, de a iubi sau de a învăța să trăiești după propriile standarde, chiar și atunci când căutarea pare a
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
o a doua formă. In acest bloc de materie și de imaterialitate, de substanță spirituală a mulțimei omenești, se fac de la un nimb la altul schimburi și atingeri, dușmănii sau acorduri care preced și determină ciocnirile concrete. In unele zile privilegiate, Mini, printr-o sforțare, zărea, în lumina mare în care plutim, desenîndu-se acele forme nimbate. Unele erau asemeni unor imagini pe jumătate suprapuse, cu o dublă aureolă de cercuri îngemănate în jurul capului oval; altele, un vălmășag de suprapuneri; câteva, bine
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
este o anomalie care trezește suspiciuni. Școala la care Jonathan are onoarea de a fi înscris, este condusă de un oarecare Fender Greene, un bandit cu părul ca paiele, cu mustață răsucită și cravată verde țipătoare, simboluri ale rangului său privilegiat. Chemându-l pe Jonathan în biroul său, îi administrează o strângere de mână convingătoare, îi ține un mic discurs, începând cu faptul că nu știe ce fel de viață a dus Jonathan până acum, dar că acum, odată integrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fie confuze sau contradictorii. Pe majoritatea drumurilor nici nu era posibilă intervenția pasagerului: călătoria putea fi programată la început, iar în caz de forță majoră sistemul tuturor vehiculelor ejecta mașina accidentată. Megaruta, pe care circula Homer, era însă o arteră privilegiată, datorită numeroșilor tehnocrați ce dețineau palate pe fundul Golfului Mexic. Iată de ce sistemul autorut, primind o comandă nelogică, a încercat în prima clipă să satisfacă dorința clientului. Apoi a urmat un al doilea ordin fără sens... Câteva infime fracțiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
să fim ceea ce suntem. Să ne înțelegem condiția, să ne-o afirmăm, da, da. Un scandal, zău așa. Ei bine, prețioasă amică, n-o să credeți, m-am gândit brusc la Tavi, câinele, la colegii săi din Asociație. Lipsiți de acest privilegiat semn de castă? Lipsiți adică de ridul de lângă sprânceană? asta vreau să întreb. N-o fi cumva și mai cumplită povara? Seriozitatea, vreau să spun, disciplina surdomută. Trucurile noastre bizantine, vesela noastră leprozerie sunt mai omenești, nu? Ce, care victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o masă privilegiată, în lumină, țeapăn ca o figură acoperită de o mască care s-ar fi spart la o mișcare mai slobodă. Fata de la bucătărie a ieșit numaidecât cu cârpa, i-a șters masa cu o grijă dizgrațioasă, a dispărut pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și de Basarabenii care gustaseră din el, sau gustau, În continuare, precum tata, pe-acolo pe unde era, dacă mai era. Stau În calidorul casei din Mana și tremur. Cu peștii e ca și cu parașutele: situația mea de oarecum privilegiat (ca băiat al domțătorilor) mă exclude din categoria... beneficiarilor; chestia al cărei nume aveam să-l aflu mult mai târziu: luptă-de-clasă nu trebuia inventată, exista. Uite, de pildă: dacă aș coborî din calidor și aș lua de pe undeva un felinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
scosese aproape toate mesele afară, pe trotuarul din stradă și toate scaunele erau acum ocupate. Dar, din fericire pentru Clubul Soțiilor Numărul Doi, Julia sunase din vreme și-l giugiulise pe Emilio până când omul le rezervase o masă cu poziție privilegiată. Răsplata lui fusese o îmbrățișare. Julia îl lipise de pieptul ei amplu și-și împletise brațele goale în jurul lui. Cum Emilio abia dacă avea un metru și jumătate înălțime, privirea lui era la același nivel cu decolteul Juliei - un premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
victorioase, meșteșugarii - reduși la sclavie, ceilalți masacrați, cu unica excepție a unei minorități care, regrupată În jurul marelui cadiu din acel moment, și-a depus numaidecât jurământul de credință față de Ginghis Han. În pofida acestei apocalipse, Samarkandul apare ca o cetate aproape privilegiată, pentru că avea să renască, Într-o bună zi, din ruine ca să devină capitala unui imperiu mondial, acela al lui Timur Lenk, spre deosebire de alte orașe, care nu-și vor mai reveni niciodată, și mai ales de cele trei mari metropole din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Așa am trăit, În intimitatea acelor femei, fără văluri și pudori excesive, În inima unui oraș În care eram, probabil, omul cel mai căutat, clipe de liniște firească. Odată cu trecerea timpului, privesc șederea printre acele femei ca pe un moment privilegiat, fără de care adeziunea mea la Orient ar fi rămas trunchiată sau superficială. Lor le datorez uriașele progrese pe care le-am făcut atunci În privința Înțelegerii și folosirii persanei uzuale. Dacă gazdele mele făcuseră, În prima zi, efortul lăudabil de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Însărcină să-i informez pe cei interesați că avea să se facă tot posibilul pentru a li se facilita plecarea. Se produse atunci evenimentul cel mai neobișnuit dintre toate. Faptul de a fi asistat la el din postura de martor privilegiat Îmi Îngăduie să Închid ochii asupra multora din meschinăriile omenești. Îmi Începusem turneul, rezervându-mi prima vizită pentru Misiunea Presbiteriană, unde mă temeam un pic să-l revăd pe reverendul-director și să-i Înghit mustrările. El, care conta pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
târam după el împietrită și înfricoșată, pentru că toate făpturile acelea i se roteau lui Noga în jurul capului, amenințându-i viața, și nu mai aud explicațiile lui interminabile, vreau doar să ies de aici, să îmi aștept învierea asemenea acestor morți privilegiați, tăcuți, iar când ieșim, el este vesel și mândru, ca și cum am fi vizitat una dintre proprietățile sale, unde sunt înmormântați membrii de mult trecuți la Dumnezeu ai anticei sale familii, mă uit cu ostilitate la câmpiile acestea bine îngrijite, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Mă face să mă simt ca și cum totul ar fi în ordine, aranjat cu grijă și bine ținut sub control. Aici activitatea se desfășoară mai tot timpul într-o atmosferă de haos greu de gestionat, și cu toate astea mă consider privilegiată să lucrez într-un astfel de loc, care tinde să fie iadul anti-corporatist absolut. Am nevoie să simt că dincolo de toate astea sunt ancorată în ceva bine consolidat și de neclintit. Așa că, în această privință, un Excel este straniu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Stilnoviștii, secta Adepților lui Amor. A cincea Întâlnire e pe undeva prin Italia septentrională sau În Franța meridională.” „Și ultima Întâlnire?” „Păi care-i cea mai străveche, cea mai sacră, cea mai stabilă dintre pietrele celtice, sanctuarul divinităților solare, observatorul privilegiat din care ajunși la finele planului, descendenții templierilor din Provins pot să confrunte, acum din nou reuniți, secretele ascunse de cele șase sigilii și să descopere În sfârșit modul de a exploata imensa putere acordată de intrarea În posesia Sfântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
știe bine când și unde se născuse, și nici măcar n-a reușit să trăiască mult. Se umfla În pene”. „Cred și eu”. „Cagliostro era un mistificator”, repetă Agliè, „dar asta nu Înseamnă că n-au existat și nu există personaje privilegiate, care au putut traversa multe vieți. Știința modernă știe atât de puțin despre procesele de senescență, Încât nu e imposibil să te gândești că mortalitatea e un simplu efect de educație greșită. Cagliostro era un mistificator, dar contele de Saint-Germain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nimic În serios... Și totuși, ziceam, senzația e aceea că cineva, În viața lui, a agățat Pendulul În multe locuri, și n-a funcționat niciodată, și că acolo, la Conservatoire, funcționează așa de bine... Oare În univers or fi puncte privilegiate? Aici, pe tavanul camerei ăsteia? Nu, nu ne-ar crede nimeni. E nevoie de atmosferă. Nu știu, poate că suntem mereu În căutarea punctului potrivit, poate că-i lângă noi, dar nu-l recunoaștem, iar pentru a-l recunoaște ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dumneavoastră nu credeți În nici un fel de numerologii”, zise dezamăgit Diotallevi. „Eu? Cred În ele cu tărie, cred că universul e un concert admirabil de corespondențe numerice și că lectura numărului și interpretarea ei simbolică sunt o cale de cunoaștere privilegiată. Dar dacă lumea, cea inferioară și cea superioară, este un sistem de corespondențe În care tout se tient, e firesc ca și chioșcul și piramida, ambele fiind operă omenească, să fi reprodus inconștient În structura lor armoniile cosmosului. Acești așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aparențelor, nu este vorba nici măcar de o chestiune ce ține de vârsta evolutivă și de dinamica antropologică, ci de însuși conceptul de criză. Adolescența și începutul bătrâneții sunt purtătoare ale celor mai evidente elemente ale crizei. Acestea sunt două vârste privilegiate ce permit experimentarea și explicitarea anumitor elemente ce țin de condiția omului, deși criza ca atare nu constă în aceste modalități expresive ale unei astfel de condiții, ci ține de problematica omului în general. Criza care apare la vârsta matură
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pentru cel astfel abandonat la postularea nu numai a relativității ființei și fidelității celuilalt dar și la evocarea relativității proprii în sensul că cel care părăsește pare a șopti întru final celui abandonat că se reorientează spre un statut mai privilegiat, spre o relație nouă cu o conștiință ce o depășește pe cea părăsită, ce-i este superioară. A recunoaște această superioritate într-o altă persoană înseamnă a indica relativitatea, șubrezenia, predispoziția spre disoluția timpurie și accelerată a celui părăsit. Aici
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Băieți isteți, dacă nu hiperinteligenți, care ar învăța toată ziua (Niculaie, fratele Vicăi, mai târziu Gelu, nepotul ei, ori Tudor, băiatul Ivonei, și tații lor zgârciți sau absenți. După cum nu are un centru care să disemineze semnificațiile, și nici un personaj privilegiat, din a cărui perspectivă să se contureze totul, Dimineață pierdută nu prezintă un moment sau o secvență temporală dislocate, prin propria importanță, de restul. În lumea multiplanară și multifațetată a cărții, decesul capului Coroanei e la fel de important ca întârzierile, din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de fapt, glumele pe astfel de teme vă erau străine În acei ani, ar fi fost o Îndrăzneală care nu putea să Însemne decît două lucruri: fie un instinct de conservare foarte redus, fie apartenența la vreuna din acele pături privilegiate născute În sînul societății comuniste, generic numită Nomenclatură. Fie, și mai rău, apartenența la Aparatul de Represiune, care avea În sînul lui și această unealtă ce crea diversiune și provocări, testînd populația cu glume Îndrăznețe. Deși Comunismul era, În cea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ai uitat, călătorind În străinătate. Drumul de la București la Craiova se face, la cererea ghidului, prin Scornicești, orașul natal al Celui Mai Iubit Fiu al Poporului. Rațiunile nu sînt turistice, voi știți că acest orășel minuscul are un statut economic privilegiat. Ghidul vostru e la fel de relaxat și pare că știe ce face, pentru că e un adult serios care lucrează În industria turismului; nu doar că bagajul lui, la aterizare, a fost singurul care părea mai voluminos decît la decolare, dar acum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]