95,170 matches
-
pe cele vechi și de toți cunoscute -, povesteau și fabulau cu deliciu, sorbiți din ochi de toată suflarea casei. Un neastâmpăr perfect explicabil se înstăpânea pe familia gata de drum; în tramvai sau troleibuz, îmbrânciți dar fericiți, membrii ei schimbau priviri complice savurând dinainte voluptățile către care tindeau cu toată ființa lor. Apoi, în sala de cinema, ce mai vânzoleală la căutatul și găsitul locurilor (adesea ocupate de intruși: de aici supărări și vociferări repede mușamalizate de stingerea luminilor)! Anunțat de
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
oculară reapare, cu variațiuni proprii, în Cronică, la Fănică Niculescu alias Nae Ionescu: "ochii săi alburii, unul mai verde, altul mai gălbui" ; "ochi decolorați, aproape albi (unul bătea mai mult în verde, celălalt mai mult în galben)"; "ochii albi"; "cu privirile alburii ca apa groasă a Dunării de Jos". Apoi la Vinea: "...încheie Fane stingîndu-și trabucul de fundul scrumierii de jad, culoarea ochilor lui diavolești", iar la Dumitriu: "ocheada stranie a orbitelor sale în care se roteau o pupilă de jad
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
sută de ani) a acestei concepții falocratice o constituie practicarea de către poet, cu o consecvență care spulberă orice echivoc, a ,hărțuirii sexuale". Poetul o urmărește pe femeia ,iubită", aflându-se mereu în preajma locuinței ei și îi fixează fereastra luminată cu privirea, propunându-i agresiv, fără să-i fi obținut în prealabil acordul, un contact vizual: , La geamul tău ce strălucea/ Privii atât de des;/ O lume toată-nțelegea -/ Tu nu m-ai înțeles." (Pe lângă plopii fără soț). Din acest poem, care
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
fericire, deocamdată, tinerii nu citesc și sunt astfel feriți de influențe nefaste. Dar dacă la un moment dat ar citi, este foarte probabil că s-ar contamina. I-am întâlni atunci, în grupuri mari, în cartierele de blocuri, fixând cu privirea sutele de ferestre, fără să putem stabili cu precizie cine ce fereastră fixează. S-ar instaura o confuzie generală, iar justiția nu ar putea să-și facă datoria. În plus, s-ar înregistra numeroase cazuri de reclamă mascată la termopan
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Monica Pillat Uitare Din ce în ce mai rar răsare Privirea Ta la orizont Trist glasul Tău iubit se șterge Și îmi dispare din auz. Cum să Te țin să nu Te spulberi, Pe totdeauna să-mi rămâi? Te-aș lua cu mine într-o carte Dar nu mai vii în
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
din ce în ce mai tineri Se zbenguiră-n joacă o secundă Apoi o luară-n sus ca niște păsări, Ca niște nori, ca raza unei umbre... Alchimie Cea de demult și Cea mai nouă Se întâlniră noaptea-n somn, La capătul unei meandre. Privirea fraged-nencepută, Văzul cețos de amintiri Se cercetară cu sfială. Pe dunga frunții licărinde, Trecu o mână de copil Călătorind spre va să fie. Auzul - frate cu tăcerea - Prinse zvâcnirea unui chiot Și larma pașilor cu aripi. Ce gust avu acel
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
ideea coautorilor, nuvela începe să devină interesantă doar în capitolele ulterioare, aflate numai în varianta Dumitriu, unde, treptat, acțiunea capătă un ritm epic real, tot mai accelerat. Ochiului de prozator îi convine, în chip evident să arunce, cu naturalețe, o privire rapidă peste "cîmpurile și maidanele dimprejurul orașului", să înainteze, prin "îngrămădeala" de țărani, mahalagii, negustori și călători, "spre inima orașului", pătrunzînd pe Podul Tîrgului de Afară și ajungînd "pe lîngă surpăturile înalte ale Curții Vechi", mișunînd, printre milogi și calici
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
formulă condițională, logică în context), dar Coloșenco transcrie "Avem negreșit..." (formulă absurdă în context) reluând întocmai eroarea de tipar din ediția Marino. Curată conștiință filologică și curat profesionalism! 3. La p. 1085 e reprodusă epigrama : "Contemplându-și lung buricul cu privirea lui de bronz/Bustul meu înfățișează epoca turnată-n bronz". La Note... editorul scrie negru pe alb : "A apărut, întâia oară, în ŤLiteratorulť, XI, 3, 1890, p. 47". Frumoasă notă, cu menționarea scrupuloasă a tuturor datelor de identificare. Atunci mă
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
Emil Brumaru Erai aît de subțire Cu ochii tăi verzi și imenși Pluteai printre noi din privire Parfumul în nări să ni-l verși Anume și-n sufletul nostru Căci nu mai știam să iubim Și nici să-nțelegem triști rostul Surîsului tău copilin Ci-ntruna cădeam și-n neștire De îngeri cu-aripile șterși Cu ochii
Erai atît de subțire by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11998_a_13323]
-
lăsînd ușile norilor vraiște A suta mia oară intru în cameră cu o ceașcă de cafea și te găsesc goală în fața tablourilor Mă visez în costum de baie prin Paris. Orice ar fi, frumoasa tenismenă Anna Kurnikova seamănă mult la privire cu Elțîn. Ei îngrijesc un cosmonaut pentru rămânere în spațiu, sânii ei se preumblă în ciorapi violet. O despărțire e jefuirea unui templu. Frica de somn Prietenii mei au plecat, din ei a rămas o țigară arzând și multe, multe
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
umplută de tutun. N-apucă să-și ceară scuze ,căci pumnul pleacă imediat cu o direcție precisă către nas. Și în scurt timp ,e la podea. Pentru a câta oară ? Toate jocurile se opresc instantaneu,chiar dacă nu au fost făcute. Privirile sunt ațintite acum spre ei,iar blițuri de telefoane îi fulgeră instantaneu.Luigi de Vitto ,regizorul actor ,al cărui film are cele mai mari șanse la Palm D’Or, realizează rapid că situația nu-i e în avantaj.Faptul că
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
ai emigrat tocmai aici? După accent, nu ești francez cu siguranță. - Cipru ! - Ciprot deci... Luigi,sper să te țină buzunarele. Trei mii de euro,ce zici? Ai încredere în Mikos cipriotul, că știe ce face ? O umbră de-ndoială străbate privirea străvezie a regizorului . Și totuși,parcă n-ar vrea să-i dea satisfacție arogantului regizor american ,propulsat la Hollywood mai mult de politica senatorială a fratelui său. - Are mână liberă, eu doar pun banii ... - Trei mii ai dumitale și încă
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
râzând,Să crezi în Dumnezeu și să te scalzi în soare.... IX. ACASĂ, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Acasă este Acolo, cald ție îți este ... Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă. Grijulie, ca un licăr tremurândă Te sărută fierbinte pe inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iar Ciripindu-ți la fereastră, cuvântul sacru ”țară”. Acasă este ... doar acasă ... Citește mai mult Acasă esteAcolo, cald ție îți este ...Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă.Grijulie, ca un licăr tremurândăTe sărută fierbinte pe inima plăpândă.Acasă esteAcolo, unde liniștea ta este ...Unde pâinea rotundă aburindăîși plimbă în voie miresmele prin tindă.Unde, când bei răcoarea din ulcior,Pe suflet nu te-
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
să bea Doar și-admira buclele sale. -Spune-mi cine te-a-nvățat Tuna un glas în fața lui, Apa de mi-ai tulburat? Hai! Vino aici să-mi spui! -Sire, Maiestatea voastră, Va rog, nu fiți supărat! Jur că numai cu privirea Am atins vadul curat. -Mă mir cum stau și te-ascult! Așa ai facut, știi bine, Și în anul ce-a trecut! -Nici nu-ndrăznesc să vă spun... Oare cum aș fi putut? Dar, Sire, nu eram născut! Citește mai
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
acestei cărți: //Curățește-mi gândul, inima o spală,/Să nu am în gură vorbe de ocară./ Fă să piară, Doamne, răul tot din mine,/ Să rămână doar ce-i frumos și bine./ Versul meu să fie apă cristalină,/ Zâmbetul deschis, privirea senină,/ Fapta înțeleaptă, trupul potolit/ Și câțiva dușmani să-i am de iubit.// (Ochiul curat). Luat ca un întreg, acest volum pare să aibă un pronunțat sens confesiv. Poeta știe că Divinitatea este forța creatoare supremă, iar poeții se subordonează
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
spre sufletul ei dornic de a se întâlni cu alte suflete frumoase, dar și spre un alt posibil univers al unei lumi ce va să vină atunci când toți oamenii vor fi mai buni, mai credincioși și mai iubitori. Versurile sunt priviri ce râd în lumină, se joacă de-a eternitatea, o condiție pe care eul poetic o pune ca stigmat. Versul Dorinei Stoica se întruchipează într-o abandonare în iubire, dar nu într-una găsită, ci în una râvnită: // În altă
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
spre-a vădi în temple lumina - sau cel ce nu și-a sculptat în Poem - toată vina DEMISIE obosit - bolnav și lânced - răstignit pe valuri vreau arsura unei stele - dincolo de maluri am vâslit spre nemurire - ciung și făr' de-aripe în priviri frământ ruine - înfrângeri - risipe... am scârbit în ceruri zeii - exhibând năpasta m-am scârbit pe mine însumi - străpungându-mi coasta nici n-aștept mustrări de soartă - lașă amânare scurt poemul ce privirăți e-o demisionare MITOLOGIA AMURGULUI îngerii din cetini
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
-al simțirii când trece-ascuțișul prin carnea osândei răzbate cu vârfu-n Lumina Sfințirii nu-i lacrimă frântă-n privazul de lume să nu-Ți săgeteze în ochiu-Ți cu strune și nici nedreptate sfruntată-n orbire pe cari ochiul Tău să n-o-ncrunte-n privire obidă și lanțuri - scuipații prostimii ne-aduc pe-amândoi în genunchi ca sihaștri: stau om lângă Fulger în jugul mulțimii dar om și cu Fulger răscol' lut și aștri ...Hristosul împarte cu omul osândă: deja iscă-n ceruri Catarg de
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
imperiu sovietic, dar poate din întregul lagăr socialist, am fost primii care, fiind încă în genunchi, am ridicat la început capul, apoi ne-am ridicat în picioare, ne-am îndreptat șira spinării și i-am înfruntat (la început doar cu privirile, iar mai apoi și prin acțiuni) pe cei care se considerau stăpâni pe veci. Avântul mișcării de eliberare națională în Basarabia a fost, într-adevăr, spectaculos. Mai apoi s-a întâmplat ceva cu noi. Am tot dat ca racul înapoi
25 DE ANI DE INDEPENDENŢĂ? de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380636_a_381965]
-
lumină și aveai har, Aveai bunătate și voință aveai. Învelită în culorile vieții Aveai oameni buni și iubire, Doar bunătăți aveai în tine Erai cu brațele deschise pentru om. Dar azi ceva rău ți s-a-ntâmplat, Culorile tale au privirea morții, Zilele fug, nu lasă urmă după ele. Azi nu mai ai de ce să te bucuri de viață! Acum ca un trup fără suflet trăiești, Ai devenit prada răutății păcătoșilor Aparține trecutului strălucirea, Azi trăiești cu mila ignoranților. Ei nu
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380660_a_381989]
-
teatru, mă gândesc Cât de nedreaptă este viața... VIS SAU REALITATE L-am întâlnit atunci, când mai puțin îl așteptam Nicicând nu i-am spus, după el muream Uimită priveam iar ochii lui nu mă credeau Să nu mă rănească privirile mă temeam. Îl simțeam pe cel căruia-i tremura tot corpul Greu simțeam răsuflarea, genunchii se muiau Nu crezi nimic, doar cum să-l îmbrățișezi, Și așa împreună să pornim spre veșnicie. Ce ne trebuie acum veșnicia, Când această iubire
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380660_a_381989]
-
simțeam răsuflarea, genunchii se muiau Nu crezi nimic, doar cum să-l îmbrățișezi, Și așa împreună să pornim spre veșnicie. Ce ne trebuie acum veșnicia, Când această iubire se naște, nu se stinge Când acestui sentiment îi trebuie doar o privire Pentru a aprinde în interior focul infinit. Acel foc uitat, focul sacru Să-i dai suflet, să-l faci să trăiască Acel foc visul meu îl trezea Realitatea să explodeze.... Bum, mă voi azvârli în acel foc Chiar fără suflet
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380660_a_381989]
-
-ne, din tulburea lor moarte, Din viața lor hieratică și dură. O rasă sunt, o stirpe. Cine-i știe Pierduți prin târguri, sate și orașe, Clătindu-și nevăzutele panașe, Strângând în pumn o spadă sângerie? Dar ei se recunosc: După privire! După privirea-n care visul încă Păstrează ctitoria lui adâncă De poezie și de-mpotrivire, Păstrează prea-himerica-i cetate, În care el, viteazul, trubadurul, În care el și eu vom fi de-a pururi, Cu bărbăteasca-ne singurătate. Deși preluat din
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
tulburea lor moarte, Din viața lor hieratică și dură. O rasă sunt, o stirpe. Cine-i știe Pierduți prin târguri, sate și orașe, Clătindu-și nevăzutele panașe, Strângând în pumn o spadă sângerie? Dar ei se recunosc: După privire! După privirea-n care visul încă Păstrează ctitoria lui adâncă De poezie și de-mpotrivire, Păstrează prea-himerica-i cetate, În care el, viteazul, trubadurul, În care el și eu vom fi de-a pururi, Cu bărbăteasca-ne singurătate. Deși preluat din semiotica bestiarului
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]