3,831 matches
-
1964”. La ultima-i arestare, cea din 15 aprilie 1958, zbirii securiști s-au arătat atât de barbari Încât au lovit-o cu pumnii și pe soția „banditului”, chiar și În burtă, cu toate că graviditatea ei avansată era vizibilă pentru orice privitor. Trecând prin aproape toate lagărele de muncă existente de-a lungul Canalului Dunărea Marea Neagră, În prima variantă, și prin temnițele Galați, Jilava, Gherla și Aiud, Gheorghe Leu, era, la eliberarea din 1964, profund epuizat. Greu se va reface cât de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prin localitățile pe care le traversa. Și, tot frecându-și, el, așa, fesele, de fierul remorcii, pantalonii s-au rupt. N-a băgat de seamă. Și, prin unele localități, trebuia dată În jos, tabla de pe partea laterală a remorcii, pentru ca, privitorii, curioși, să poată vedea bine cum arată Ileana. Și moșul se-nvârtea, când Într-o parte, când În alta, netezind animalul și dând explicațiile solicitate, mai mult de către gură-caști, decât de cei direct interesați de problemă. Dar, după ce găurile de la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
arată Ileana. Și moșul se-nvârtea, când Într-o parte, când În alta, netezind animalul și dând explicațiile solicitate, mai mult de către gură-caști, decât de cei direct interesați de problemă. Dar, după ce găurile de la pantaloni au prins a se mări, privitorii, mai mult admirau bucile goale ale moșului, decât vaca pe care el le-o prezenta cu atâta sârg. Plus că și muncea al dracului! Ziua o excursiona, și da explicații, până i se usca gura, iar noaptea, făcea curățenie, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ducea cu el Thomas; cel nordic era predominant. După cursuri, cînd Thomas pornea, puțin obosit și gînditor spre casă, vreun părinte, văzîndu-l, și ar fi putut spune că astfel și-ar fi dorit fiul, asta, firește, În situația În care privitorul avea acasă unul rebel, alt rocker-motociclist ori poate doar un fustangiu și-un pierde-vară sau chiar mai rău. Pierdut fusese și Thomas, necunoscutul poate știa asta. Sau nu. Dumnezeu Însă era mare, capabil să mai facă o minune. Cu Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o anume euforie, tocmai asta căutau, Dumnezeu lăsase alcoolul să mai Înveselească lumea; cei doi vorbeau de cîte și mai cîte. Thomas intra deseori În galerii de artă cu vînzare, devenea tot mai pasionat de tablouri, nu cumpăra, era un privitor; intra În muzee, avea acasă o mulțime de albume, citea despre viețile pictorilor. Și viața lui W. era interesantă, și aceea a unui cerșetor era, dar nu avea măreție; un artist putea să se apropie de Dumnezeu, numai un artist
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ceva vreme, se tot Întindea: admisă de legi, mediatizată; pe bulevarde, tot mai des, carnaval după carnaval cu gay și lesbiene. Cele două sexe, ajunse incompatibile În pat, defilau, extaziate, urcate pe care alegorice, Într-o adevărată comuniune acum, minunînd privitorii. O personalitate gay, de pildă, față de o alta hetero, avea la unele posturi de televiziune nu neapărat prim planul, ci ațintit asupra sa un reflector În plus, care, uneori, făcea diferența. Thomas știa bine o mulțime de lucruri, văzuse și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bărbat chiar și numai după Înfățișare. Thomas era de Încredere, Îl cîntărise bine Înainte de Împreunare. Nici sclifosit, nici pudibond; impotent, sigur nu; nici agresiv, chiar dacă, neîndoielnic, era puternic; pectoralii se conturau proeminenți sub cămașa albă, subțire; sacoul, descheiat, lăsa posibilitatea privitorului să aprecieze și lățimea umerilor, chiar linia deltoizilor; da, prea multă putere pentru a mînui un pix ori o tastatură, dar el era o excepție, a, nu, Maricrisa și-a amintit, și Hemingway fusese jurnalist și - se spunea - se luptase
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
conveneau bunicii. Programele TV, de la zi la zi tot mai scîrboase și mai pline de tot felul de chestii porcești, În care apăreau numai tute și stricați; mai existau filmele video deocheate, protagoniștii nu se dădeau În lături de la nimic; privitorii, apoi, cum se ivea prilejul, Încercau să-i imite; Sodoma - despre care Rusoaica, vroind, tot mai des, să-i amintească lui Thomas cît de neîndurător era Dumnezeu, aducea mereu vorba - fusese o joacă, locuitorii ei, niște primitivi, față de mai tîrzii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Închipuită, peste mozaicul unei săli de bal ce nu avea capăt. Doar ei; să nu atingă pe nimeni, să nu fie atinși, să nu audă nimic altceva, nici măcar șoaptele de admirație ori de invidie, venite dinspre alte perechi ori din partea privitorilor de pe margine. Doar orchestra, reală, nu muzică Înregistrată, așa cum era pe CD-ul pe care Îl tot asculta; instrumentiști cum nu mai existaseră prea mulți: virtuozi și virtuoși, În același timp, greu și una, și alta, mai ales ultima. Asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la fiecare chioșc, da, bunico, acum să te fi văzut! L-a lăsat În plata lui pe rege; un radical din sudoarea ultimelor zvîrcoliri ale acestuia era imprimat În așternut, În lemnul patului, Thomas Îl adulmecase; particule invizibile declanșaseră În privitorul Încă tînăr, viguros, porniri nepotrivite: Thomas se tot uita la o vizitatoare cu părul violet, și ea neliniștită, Îi tot umblau ochii În toate părțile; poate și ea Își plimbase privirea peste patul regal; cine știe la ce se gîndise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar conta. De la înălțimea ecartamentului zărește peisajul bine cunoscut; întâi niște hangare din cărămidă lungi și mohorâte, care par părăsite, ici-colo vede un om care se mișcă haotic, parcă sub influența unei forțe oculte, țintind trasee de neînțeles pentru eventualul privitor dar omul își urmărește cu îndârjire scopul. Câteva trolee așteaptă la cap de linie părăsite iar unul din care au fugit toți pasagerii, se ia la întrecere neloială cu locomotiva care străbate, în viteză, cartierul de case cu străzi, trasate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
66 și urm. * De la responsabilité matérielle des Etats en matière de nationalisation, Revue de Droit contemporain, Bruxelles, nr.2/1965, p.78 et suiv. * Nationalisation and Aliens, Review of Contemporary Law, Brussels, nr.2/1966, p.114 * Some views expressed (privitor la viitorul Curții Permanente de Arbitraj), Prima Conferință a membrilor Curții Permanente de Arbitraj (10-11 septembrie 1993), p.126 * Conferința membrilor Curții Permanente de Arbitraj de la Haga, în Studii de drept românesc, nr.2/1994, p.187. * Reflecții asupra unor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
el să se întrebe: „Care este semnificația acestei povestiri?”. Întrebarea se referă de această dată la dianoia, demonstrând că elementul revelației este prezent nu numai în cazul intrigii, ci și în tematică”93. Așadar, momentul adevărului este, pentru cititor sau privitor, acela în care reușește să descifreze, retrospectiv, „desenul din covor”, făcând recurs la propria strategie interpretativă. Într-un cuvânt, nu este greu de remarcat că - în conformitate cu principiile antropologiei culturale - Northrop Frye acordă prioritate ordinii semantice și chiar simbolice, în detrimentul structurii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
suflet cu blîndețe, Cu simțiri, cu isteciune Depărtat de-nșelăciune.” (s.n.) Frumusețea desăvîrșită, divină („care poate să numească / fitecine și cerească”) are, după acest improvizat filozof al erosului, menirea să „mîngîie”, să Îndulcească o vedere omenească și să sporească plăcerea privitorului. Faptul nu este posibil dacă cele trei elemente (apa, verdeața și frumusețea) nu sînt Împreună: „Tot un fel sînt trele D-opotrivă Între ele.” Alecu nu rămîne Însă prea mult filozof. Triada nu-l duce, probabil, prea departe. Revine la focul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zice Într-un vers citat Înainte. Caută simpatia, și „glasul de cuget” se arată a fi mai puternic decît glasul simțurilor. Recomandă, În toate, „tarea răbdare” și, Într-un Răspuns la plîngerea unui Înșelat de o femeie, se arată sceptic privitor la femei: „Eu știu că ele și adormite Izdovesc lucruri mai negîndite... .................................................... Din multe pătimi eu am știință, Ș-aș zice multe de-a lor ființă, Dar e un lucru ce treaba strică! De femei, frate-ți spui drept, mi-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în cafea, cu gândul în altă parte. E îmbrăcată cu un taior de culoare gri, fusta cade corect până la genunchi, iar jacheta e încheiată până la nasturele de sus. Hainele îi dau aerul unei funcționare de bancă, dar până și un privitor proaspăt intrat în clubul nostru ar ezita să ducă mai departe această comparație, căci grațioasa noastră eroină îmbrăcată în taior pare frământată de gânduri, ceea ce nu stă în firea unui funcționar de bancă. Șade cu genunchii lipiți până când își aduce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unei mensole-altar de marmură, se vedea o excesiv de mare oglindă venețiană, încadrată într-o ramă îngustă de argint afumat și astfel înclinată, încît transporta tot interiorul salonului într-un plan adiacent nebulos și la un cat mai înalt. Oglinda compunea privitorului o figură negricioasă, corectată subtil, un cap de bronz. În restul salonului, în jurul a două mese rotunde de metal încrustat și intarsiat, sprijinite pe picioare de grifon, se îngrămădeau cu mult prea numeroase fotolii, bergere franceze cu tapiserie Aubusson. În mijlocul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vede. Nevastă-mea, săraca, să aibă și ea colțul ei liniștit acolo, pîn-oi veni și eu alături. Pe fața lui Hagienuș se întipări o mare jale, și ochii, de multă clipire, parcă lăcrimau. Sentimentul, cu toate că sincer, era totuși exagerat, pentru privitor, de masca facială. - De ce vezi dumneata lucrurile în negru, tată? reveni laatac Petrișor. Ce? Iubirea stă într-o piatră, în niște pereți? Cavoul tușei e foarte frumos, punem o inscripție frumoasă. Nimeni nu mai bagă azi banii în zădărnicii de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
supremația politicului: pentru acești actori în ascensiune ușor de reperat printre altele prin caracterul ostentativ al posesiunilor materiale străine pe care le îngrămădesc în casele lor -, etnologul străin trebuie refulat cu putere la periferia câmpului social și neutralizat atât ca privitor, cât și în implicațiile lui relaționale. În spatele paravanului creat de această orchestrare a puterii se profilează cei care, majoritari, pentru că nu s-au gândit sau nu au sperat să împărtășească această putere fie și la nivelurile cele mai joase și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și „phantasma”, desemnând o „apariție”, o „fantomă”, iar în limba latină va păstra aceleași nuanțe semantice, la care va adăuga altele noi: phantasia însemnând „imagine”, „idee”, dar și „viziune”, „imaginație”, phantasma trimițând la „apariție”, „fantomă”, „viziune a închipuirii” și phantasticus „privitor la imaginație” și „produs al imaginației”. Dacă ne uităm în dicționare putem observa că majoritatea limbilor europene au adoptat, cu mici variații fonetice, această ultimă rădăcină (fr. fantastique, ital. fantastico, germ. phantastich, engl. fantastic, rus fantastika), fiecare dezvoltând nuanțe proprii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
face o raționalizare post hoc a eșecurilor predictive, asociate cu explicația neorealismului convențional pentru structura emergentă a politicii internaționale. Din acest motiv, în studiul de față nu am operaționalizat și nu am testat argumentul realist structural modificat al lui Wohlforth, privitor la stabilitatea lumii unipolare. În schimb, dezbaterile dintre neorealismul ortodox și instituționalism au reprezentat principalele puncte de referință pentru teoria la nivel sistemic. Clark afirmă că dezbaterea teoretică de peste un deceniu din domeniu nu a reușit să ofere un cadru
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nu se văd. Geamul spart Ați fost vreodată martor al furiei bunului burghez Jacques Bonhomme 8 când fiul său neastâmpărat a reușit să spargă un geam? Dacă ați asistat la acest spectacol, cu siguranță ați constatat de asemenea că toți privitorii, să fi fost vreo treizeci la număr, par să-și fi dat cuvântul pentru a oferi nefericitului proprietar această consolare uniformă: Tot răul spre bine. Astfel de accidente dau de lucru industriei. Ce s-ar alege de geamgii dacă nu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să poată fi studiată așa cum sunt cercetate alte domenii. Arta intrigă, emoționează, scoate din starea de indiferență, totul în funcție de receptare. În perceperea artei, este necesară o ucenicie pentru că un tablou nu se dezvăluie cu ușurință privirii. Arta solicită toate simțurile privitorului. Se spune că, dacă le-ai văzut pe toate și n-ai aflat ce e frumusețea, înseamnă că n-ai ochi, iar dacă le-ai văzut, dar n-ai simțit puterea frumuseții, înseamnă că n-ai inimă. Într-o lume
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
de voluptate și admirație, a avut un cult pentru expresivitatea corporalității sale. Senzualitatea suprafețelor, în particular a celor în bronz, rezultă din jocul de lumini și umbre inserate într-o "lichefiere anatomică ce dă senzația inducerii unui răspuns tactil din partea privitorului". Rodin considera dansul un prerogativ al erotismului. I-au pozat artiști renumiți (Isadora Duncan, care deschisese o școală de balet și adu-cea studenți în atelier pentru a poza, Diaghilev, Nijinsky). Desenele erau realizate în mișcare. Semnificația și funcția originare ale
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
utilizării libertății în ansamblul ei. Evident, în toate trei cazurile eu sânt singurul care e chemat să răspundă, iar în al doilea caz întrebătorul, obiectul întrebării și cel ce răspunde se identifică în persoana mea: eu întreb și eu răspund privitor la mine însumi. Alegerea, ca esență a libertății, comportă un risc: orice alegere poate fi bună sau rea, ea poate atrage după sine reușita sau eșecul. În inima însăși a libertății se află riscul și de aceea, cu fiecare ipostază
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]