1,916 matches
-
iese din labirint cu mîinile goale. De fapt, unica sa biruința certă a fost aceea postumă, citată de Platon În Fedon. Tezeu făgăduise lui Apolo că, de va scăpa cu viață din labirint, atenienii vor face În fiecare an o procesiune la Delos. Și a rămas lege ca, din clipa plecării corăbiei spre Deîos și pînă la Întoarcerea ei, orașul să rămînă nepîngărit și nimeni să nu fie executat. Iată pentru ce Socrate a stat atît de mult În Închisoare, Între
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
înțelegerea lui începu să se înalțe 1: era ca și cum ar fi văzut Sfânta Treime sub chipul a trei clape de orgă. Îl podidiră atâtea lacrimi și suspine, încât nu se putea stăpâni. Luă parte în acea dimineață și la o procesiune care ieșea din mănăstire, însă nu-și putu stăpâni lacrimile 2 până la prânz; după-masă nu putu să vorbească celorlalți decât despre Sfânta Treime, făcând tot felul de asemănări și simțind o mare bucurie și consolare. În urma acestui fapt, i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
torturați de diavoli În flăcările Infernului <endnote id="(136, p. 40, fig. 72 ; 37, p. 214)"/>. Pălăria conică galbenă a fost un stigmat pe care Inchiziția Îl punea pe creștetul „necredincioșilor” (vrăjitoare, eretici, evrei) atunci când erau expuși În public : la procesiuni dezonorante sau arderi pe rug. De altfel, pălăria conică a rămas până astăzi un accesoriu tipic pentru costumul „vrăjitoarei” de bâlci, de carnaval sau de desene animate. În școlile anglo-americane, sub numele de dunce’s cap, adică „pălăria prostului”, ea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reveni la aceste legende populare la capitolul despre evreul hagiocid. Aici mă interesează doar un episod anume, care poate fi rezumat astfel : Sfânta Maria era purtată pe năsălie, de apostolii lui Isus, spre mormânt. Mai mulți „jidovi păgâni” au oprit procesiunea, iar unul dintre ei a Încercat să dărâme sicriul cu corpul sfintei. Atunci Maica Domnului (sau „Îngerul Domnului” sau „Puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu”) i-a orbit pe toți jidovii. Pierderea vederii este - În cadrul acestui scenariu - principala sancțiune divină
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cuțitul lui [arhanghelul] Mihai/ Taie capul jidului” <endnote id="(35, p. 164)"/>. Poate că o reminiscență a unui arhaic ritual de xenocid este „vânătoarea de evrei” <endnote id="(133, p. 28)"/>, care se practica În unele regiuni ale României În timpul procesiunilor religioase de provocare a ploii : „Barbariile cele mai mari contra evreilor [din Moldova] - scria W. Schwarzfeld În 1889 - se petreceau atunci când avea loc vro procesiune religioasă pentru a Îndupleca cerul ca să dea ploae” <endnote id="(172, p. 194 ; vezi capitolul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evrei” <endnote id="(133, p. 28)"/>, care se practica În unele regiuni ale României În timpul procesiunilor religioase de provocare a ploii : „Barbariile cele mai mari contra evreilor [din Moldova] - scria W. Schwarzfeld În 1889 - se petreceau atunci când avea loc vro procesiune religioasă pentru a Îndupleca cerul ca să dea ploae” <endnote id="(172, p. 194 ; vezi capitolul „Xenocid ritual ?”)"/ Neputând descifra În totalitate substratul magico-mitic al unor astfel de practici și credințe populare româ nești, culese În jurul anului 1900, voi prezenta mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sufle și ploaia să cadă” (vezi capitolul „Evreul vrăjitor”). Vânătoarea de evrei Poate că o reminiscență a unui arhaic ritual de xenocid este „vânătoarea de evrei” <endnote id=" (133, p. 28)"/>, care se practica În unele regiuni ale României În timpul procesiunilor religioase de provocare a ploii. În general, se credea că evreul, fiind „necredincios”, profanează cere moniile sau slujbele creștine (de Crăciun, Paște, Bobotează etc.) și, ca atare, acesta era „expus la bătăi și maltratări din cele mai sălbatice”. Dar interesant
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În timpul ceremoniilor celor mai puțin creștine, și anume cele de oprire a secetei. Iată ce consemnează Wilhelm Schwarzfeld În 1889, cu privire la Iași și la târgurile moldovenești În general : „Barbariile cele mai mari contra evreilor se petreceau atunci când avea loc vro procesiune religioasă pentru a Îndupleca cerul ca să dea ploae, adică când preoții, după obiceiul legei lor, eșeau cu icoanele pe uliță. Atunci nu numai că nu trebuea să se zărească nici un picior de evreu pe uliță, dar chear erau siliți a-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În Întregul Bosfor, dobândiseră dreptul de a arde În efigie un evreu În noaptea de Vinerea Mare. Pentru aceasta, Împopoțonau un manechin cu un costum evreiesc din cele mai rufoase, Îi spânzurau de umăr o traistă prăpădită și-l plimbau În procesiune prin oraș toată ziua de Vinerea Mare, psalmodiind o grămadă de invective dintre cele mai grosolane contra poporului lui Israel. Astfel adunau bani pentru lemnele necesare rugului [...]. În felul acesta, o pălălaie uriașă era Întreținută până În zorii zilei În piața mare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a poetului național Ch.N.Bialik în localul școlii izraelite. La 28 iunie 1934 cu adresa nr.9329 prefectul județului comunică șefului poliției că a aprobat organizației sioniste Carmel ca pe 1 iulie să se adune pe terenul Macaby pentru o procesiune, str.I.C.Brătianu, Sinagoga Mare, spre a oficia un tedeum pentru împlinirea a 30 de ani de la moartea lui Theodor Herzl promotorul sionismului. Și în 15 iulie 1935, președintele M.Sigal cere aprobare pentru un miting sionist în 21 iulie pentru
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și jandarmerie să percheziționeze toate sediile organizației legionare, să confiște publicațiile, manifestele și ziarele și să trimită pe propagandiștii și agitatorii străini de localitate, care ar încerca să recruteze aderenți. Potrivit ordinului, organele de poliție trebuiau să risipească orice adunări, procesiuni și marșuri ale legionarilor, iar cei vinovați de încălcarea dispozițiilor să fie înaintați de organele polițienești împreună cu actele întocmite în fața organelor de justiție. Într-o notă informativă nr.57 din aprilie 1933, comandantul Legiunii de jandarmi Dorohoi informează Poliția Dorohoi
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Poate că așa se explică de ce nu a fost înregistrată nici o solicitare pentru anchetarea crimelor și pedepsirea celor vinovați. Mai mult, înmormântarea celor 50 de evrei uciși în cimitirul evreiesc la 1 iulie 1940 s-a făcut cu discreție, fără procesiuni religioase, fără participarea conducerii Comunității. De altfel, printr-o adresă din 7 iulie 1940, comisarul Constantin Mercur comunică președintelui că, cei 50 de evrei au fost înhumați în cimitirul evreiesc, cu ajutorul soldaților din detașamentul, trimis la ordin de Regimentul 29
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
totală a populației evreești (de care s-au făcut răspunzători ungurul Miklos Horthy și camarila sa fascistă, n.n.), se va comemora În cadru intern (subl.ns.), fie Într’o sală Închisă, fie pe locul fostelor ghettouri, fără Însă a face procesiuni prin oraș (subl.ns.)”. De teama celor arătate mai sus, Bucureștiul continuase cu asemenea fraze: „În cazul În care comemorarea va avea loc În fostul ghetto, populația evreească se va aduna acolo și nu undeva În oraș, spre a merge
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să-i șteargă imaginea și numele de pe toate inscripțiile și monumentele. Am revăzut apoi la Pergamon Museum minunile care m-au fascinat și în urmă cu 30 de ani altarul din Pergam, poarta din Milet, poarta lui Iștar și Calea procesiunilor din Babilon. Muzeul Pergamon atrage în ultima perioadă anual un milion de turiști și sunt convins că toți pleacă mulțumiți și uimiți de minunile văzute. Ca istoric mă întrebam adesea cum au putut suverani luminați ca Eumenide al II-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu lucrau ca să-și satisfacă eul lor, ci participau la ceva mai profund și mai vast decât persoana sau orgoliul individual. În civilizațiile vechi, arta era dedicată acestei viziuni. În teatru, mostre de artă obiectivă sunt misterele medievale, miracolele și procesiunile religioase, din care s-au inspirat Shakespeare și Calderón. Acestea sunt rezultatul anonim al unui efort colectiv. Numim mistere și acțiunile rituale de la Eleusis, pentru că nu putem să le descifrăm nici sursa, nici simbolurile. De acolo și-au luat inspirația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de departe a fi cârduri de păsări negre erau de fapt grupuri de femei acoperite cu voaluri Întunecate din creștet până-n tălpi, care ne priveau nemișcate, amenințătoare. De la copii la bătrâni, se simțea În ochii lor o rezistență suspicioasă față de procesiunea de Land Rovers care perturba ritmul ordonat al vieții lor medievale. Deși eram Încă departe de momentul instaurării ayatollahului Khomeyni, mersul istoriei se făcea deja simțit, fără ca noi să-l putem descifra. Ruinele de la Persepolis se Înălțau deasupra deșertului, evocând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pentru datini și strămoși, cultul mamei, al tatălui, rugăciuni pentru morți, asocierea mistică cu diverse plante și animale, Bali era o sinteză imensă, Încorporând În viața de fiecare zi o varietate de motive religioase. Credința În reîncarnare era evidentă În procesiunile zilnice de incinerare la care am asistat de mai multe ori. O Întreagă comunitate Însoțește carul funerar pe ultimul drum până la râu, unde cenușa este presărată În apă, iar un cortegiu extrem de colorat cu steaguri, gamelane, tobe celebrează karma și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
coridoarele Întunecoase ale palatului. Rotația decorului dezvăluia acum locul de Întâlnire a mamei cu fiica Într-un abator sordid, plin de trupuri Încă sângerânde de animale despuiate, ce atârnau În aer ca jertfe de sacrificiu. Coborând pe scări Înguste, membrii procesiunii regale se Întrezăreau alergând agitați În căutarea Electrei, cărând torțe aprinse, plini de suspiciune, temându-se unii de alții. Scena dintre mamă și fiică, cea mai lungă din operă, era jucată În jurul băii pline cu apă unde avusese loc crima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
rol de ghid, urma să-i conducă pe spectatori. Sala era de nerecunoscut și ea În Întunericul În care puteau fi percepute doar lumânările și măștile albe ale corului. Atelierul de tâmplărie s-a transformat În loc de regrupare a corului Înainte de procesiunea cu care Începeau Troienele (costumele erau realizate de vechea mea prietenă și colaboratoare Doina Levința). Pentru diversele etape ale sclaviei troienelor am ales buzunarele vaste ale scenei mari. O structură simplă de platforme din lemn brut a fost construită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pentru tradiționalul Bal al Operei. Holender e În fiecare an maestrul absolut de ceremonii, el regizează atunci Întreaga Vienă, reunind starurile politicii, ale lumii de afaceri și ale artei. Cu această ocazie, mi s-a cerut să fac parte din procesiunea de deschidere. Așteptând semnalul de intrare În uriașa sală de dans În care e transformată opera pentru o noapte, Holender s-a apropiat de mine și mi-a șoptit, evident emoționat: „Nu e minunat că am ajuns noi, românii, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
elegant, ca atunci când vezi reflectată În oglinda unei frizerii fereastra spre care melancolicul frizer Își Întoarce privirea În timp ce Își ascute briciul la curea (așa cum fac toți În asemenea momente) și, Încadrat În fereastra reflectată, o porțiune de trotuar deviind o procesiune de pietoni indiferenți În direcția greșită, În lumea abstractă care Își pierde brusc hazul și dezlănțuie un torent de teroare. Ori de câte ori Încep să mă gândesc la dragostea mea pentru o persoană, am obiceiul să trasez imediat raze din centrul unde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la ce mi-e lacrima... la ce mi-i lacrima..." Am... am uitat... Proastă eram! se ceartă ea, respirând greu, de parcă nu-i ajunge aerul, și continuă cu glas înăbușit: În noaptea aceea, am ieșit cu toți ai mei la procesiunea pentru mântuirea orașului de urgia păgânilor. Nu știam ce curând în zori chiar vor muri cu toții... Numai eu am avut nefericirea să supraviețuiesc... Toți sfinții, arhanghelii, Dumnezeu din Ceruri n-ar mai fi putut salva Constantinopolul asediat ce se zbătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încetineală de neînchipuit; nicicând în viața mea, cred, nici înainte, nici după, nu am mers cu asemenea pași mărunți, „de furnică”, de parcă ne-am fi jucat de-a plimbarea (poate tocmai acest amănunt mi-a conservat anume acest „tablou”), o procesiune de liliputani, în care ritmul deloc convenabil unui tânăr de 19 ani - cât aveam eu în 1956 - îl impunea, desigur, tanti Aniuta, cea mică și grăsuță ca un butoiaș. În anii ’60 și ’70 părinții au fost de mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
După un parastas împăcat și o comemorare senină, într-o superbă zi de primăvară, pe una din aleile cimitirului Bellu, pe care noi, participanții la mișcătoarea și frumoasa solemnitate ne risipiserăm o dată aceasta încheiată, trec, spre ghinionul meu, pe lângă o procesiune minimă însoțind un mort oribil, cum n-am mai văzut, cred, niciodată: uscat, mic, incredibil de cenușiu. Un adevărat cadavru, înspăimântător, intolerabil, care trebuie cât mai repede ascuns, de care trebuie cât mai repede scăpat. „La groapă cu el!”, urlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
construit că o capelă pe acel loc unde S-a urcat Domnul pe mânz. Și este o icoană foarte frumoasă cum Domnul intra în Ierusalim călare pe mânz de asină. Și mult popor cu El pe cale. De acolo începe pelerinajul (procesiunea) în Duminică Floriilor până la Ierusalim. Traseul pe care il parcurg la procesiune este de vreo 5-6 km. Se adună popor mult la această procesiune. Vin persoane și de alte religii. Când ajung la Ierusalim se unesc cu toții în rugăciune, în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]