1,870 matches
-
Romane” cu ocazia unui eveniment politico-cultural de amploare care avea loc în parcul „Carol” (construit în acele vremuri): se sărbătoreau 1800 de ani de la încheierea războiului daco-roman, 40 de ani de la înscăunarea lui Carol cât și 25 de ani de la proclamarea României ca Regat. Cu această ocazie a fost oferit primul trofeu fotbalistic din România. Pentru a se pregăti de această sărbătoare cum se cuvine, jucătorii echipei, pe cheltuială proprie, au comandat șorturile de joc de la Paris, ghetele de joc de la
ASC Olympia București () [Corola-website/Science/306542_a_307871]
-
cu Olga. În perioada 1912 - 1917 a fost coeditor al ziarului de limbă rusă "Ukrainskaia jizni'" (Viața ucraineană). Petliura a fost delegat la primul Congres al Armatei Ucrainene din Kiev (mai 1917), fiind ales șef al Comitetului Armatei Ucrainene. După proclamarea Radei Centrale Ucrainene (28 iunie 1917), a devenit primul secretar pentru probleme militare. Nefiind de acord cu șeful secretariatului general Volodimir Vinnicenko, Petliura a părăsit guvernul și a organizat "Regimentul de Haidamaci ai Ucrainei Libere", care, în ianuarie-februarie, a reușit
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
a Casei Dosoftei din Iași, de către patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei și cu mitropolitul Panteleimon Kalpakidis de Veria, Nausa și Kampania (Grecia). A doua zi după această ceremonie, s-a oficiat proclamarea oficială a canonizării în Catedrala mitropoliană din Iași, în cadrul Sfintei Liturghii celebrate de către aceeași ierarhi.
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
a fost construită înaintea începerii experimentului — conform celor spuse de Eugen Măgirescu, clădirea a fost începută spre sfârșitul anilor '30, pe vremea Regelui Carol al II-lea, și a fost terminată în timpul dictaturii lui Ion Antonescu. Pentru o perioadă după proclamarea Republicii Populare Române, a continuat să funcționeze ca arest pentru cei vinovați de infracțiuni minore. Primele stadii ale "reeducării" au avut loc la închisoarea din Suceava, fiind la scurt timp adoptate la Pitești, și cu intensitate mai redusă, la Gherla
Experimentul Pitești () [Corola-website/Science/306839_a_308168]
-
al Securității (șef al KGB-ului) din RSS Moldova până la data de 29 august 1991, după puciul de la Moscova care a avut ca rezultat desființarea URSS-ului. Acuzat de colaborare cu puciștii, Botnaru a fost demis din funcție imediat după proclamarea independenței de stat a Republicii Moldo-va. Într-un interviu din anul 2001, el a susținut că nu știa nimic despre organizarea puciului, cu toate că, cu puțin înainte fusese la Moscova, la ședința Colegiului K.G.B., dar nimeni nu a spus nimic
Tudor Botnaru () [Corola-website/Science/307784_a_309113]
-
și ca instructor al comitetului raional al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. Ulterior este numit în funcția de vicepreședinte al Consiliului deputaților poporului din raionul Camenca și prim-secretar al Comitetului raional de partid Camenca (1981-1991). Mărăcuță a participat la proclamarea 2 septembrie 1990 a independenței Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Transnistrene. El a deținut apoi funcții de conducere în republica separatistă transnistreană, fiind unul dintre politicienii din Transnistria cu experiență importantă de activist comunist. Ales în noiembrie 1990 ca deputat în
Grigore Mărăcuță () [Corola-website/Science/307836_a_309165]
-
ca primul împărat german la 18 ianuarie 1871 în „Sala oglinzilor” din Versailles. Se spune că Bismarck și Wilhelm s-ar fi opus acestei încoronări în Versailles pentru a evita umilirea francezilor, dar au trebuit să cedeze sub presiunea maselor. Proclamarea la 18 ianuarie 1871 a lui Wilhelm I ca împărat german a avut loc la exact 170 de ani de la încoronarea lui Frederic al III-lea de Brandenburg ca rege al Prusiei, încoronare care a avut loc la Königsberg. Prin
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice, fiindu-i atribuit codul . În anul 1975 s-a organizat la Casa Scânteii din București un concurs național pentru ridicarea a șapte monumente care urmau să aniverseze împlinirea a 100 ani de la proclamarea independenței României (1877). Din juriu făceau parte sculptorii Ion Irimescu și Horia Flămându, criticul Mircea Popescu și alții. Proiectul soților Gabriela Manole-Adoc (1926-2002) și Gheorghe Adoc (n. 1926) s-a clasat pe locul întâi la concursul pentru realizarea monumentului din
Statuia Independenței din Iași () [Corola-website/Science/307976_a_309305]
-
are 11 metri și soclul 6 metri). Pe soclul de travertin sunt montate șase altoreliefuri cu o suprafață totală de 104 metri pătrați: trei în stânga (Chemarea poporului la arme, Cucerirea redutei Plevna și Capitularea armatei turcești), trei în dreapta (Trecerea Dunării, Proclamarea Independenței și Marea biruință a drapelelor românești), precum și textul amplasat în partea din față a soclului: ""Independența e suma vieții noastre istorice. M. Eminescu"". Independența este simbolizată de o femeie pentru care Gabriela Manole-Adoc a avut-o ca model pe
Statuia Independenței din Iași () [Corola-website/Science/307976_a_309305]
-
1877. Carol I a ales oțel, și nu aur, pentru a simboliza vitejia ostașilor români. Coroana de oțel a fost oferită pe 10 mai 1881 Regelui Carol I, la Palatul regal, cu prilejul serbărilor încoronării sale ca Rege și a proclamării Regatului României. Aceasta a fost purtată în ocazii solemne de către toți regii României începând cu încoronarea din 1881. Regele Ferdinand I al României a purtat-o la încoronarea sa de la Alba Iulia. Mihai I a fost încoronat cu aceeași coroană
Coroana de Oțel () [Corola-website/Science/307375_a_308704]
-
XXVIII NOEMVRIE MDCCCLXXVII S'A LUCRAT ÎN ARSENAL COROANA DE OCEL A REGELUI ROMÂNIEI CAROL I - X MAI MDCCCLXXXI. Tunul s-a păstrat în Muzeul Arsenalului până la desființarea muzeului, apoi a fost mutat în actualul Muzeu Militar Național. Cu ocazia proclamării Regatului, Carol I a instituit Ordinul „Coroana României”, cel de-al doilea ordin național românesc, și a specificat în Regulamentul de înființare al decorației, ca micuța coroană din centru să fie din oțelul aceluiași tun capturat la Plevna.
Coroana de Oțel () [Corola-website/Science/307375_a_308704]
-
foarte popular în acel moment, stând pe creasta Zidului. Unii germani au considerat că ziua de 9 noiembrie este potrivită pentru a fi decretată sărbătoare națională în Germania, pentru faptul că a marcat atât apogeul revoluției pașnice est-germane, cât și proclamarea primei republici germane, Republica de la Weimar, în 1918. Totuși, 9 noiembrie este ziua pogromului mârșav "Kristallnacht" din 1938 și, de aceea, a fost aleasă ziua de 3 octombrie. În parte, această decizie a fost luată deoarece guvernul est-german dorea să
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
Republica Franceză. În timpul domniei sale, dornic să obțină sprijinul Angliei, Napoleon al III-lea s-a opus cu putere Rusiei în ceea ce privește rezolvarea Problemei Orientale. Conflictul ruso-otoman nu amenința în niciun fel interesele Franței. De aceea, Franța a încetat politica antirusă după proclamarea Republicii. Încurajată de atitudinea franceză și având și sprijinul cancelarului german Otto von Bismarck, Rusia a denunțat tratatul din 1856. Cum Anglia singură nu era capabilă să asigure respectarea tratatului, Rusia și-a reînființat flota din Marea Neagră. Războiului Crimeii a
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
precum și înfăptuirea României Mari, dar în familia regală se declanșează un nou scandal. Principele Carol renunță în septembrie 1918 la prerogativele de moștenitor al tronului, ca urmare a căsătoriei sale cu Zizi Lambrino. În această perioadă unele personalități politice cer proclamarea prințului Nicolae ca succesor. Principele fiind al doilea bărbat din familia regală era exclus, conform Constituției românești din acea perioadă, de la succesiunea la tron. Ținând seama de toate aceste prevederi legale, Nicolae a primit o educație deosebită, dar nu una
Nicolae, Principe al României () [Corola-website/Science/303134_a_304463]
-
vot universal pentru alegătorii de sex masculin, dar nu avea drept de inițiativă legislativă, puterii executive revenindu-i și această atribuțiune. Legile trebuiau însă a fi votate de parlament. Această schimbare politică avu în scurt timp aceleași consecințe ca și proclamarea primului Imperiu. Printr-un referendum organizat pe 21 noiembrie 1852, aceste modificări sunt aprobate de o largă majoritate, 7.824.000 alegători votând pentru și doar 253.000 împotrivă, deși o importantă minoritate , numărând două milioane de votanți, a preferat să
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
ul (כנסת, „"adunare"" în limba ebraica) este Parlamentul unicameral al statului Israel și se află la Ierusalim. În 1948 în preajma proclamării Israelului, conducerea sionista din Palestina a înființat Consiliul Poporului (Moetzet Haam) de 37 deputați, a cărui componentă politică a reflectat pe cea a Adunării reprezentanților evrei (Asefat Hanivharim) din timpul mandatului britanic. Din rândurile Consiliului Poporului s-a format Administrația
Knesset () [Corola-website/Science/303194_a_304523]
-
moștenite au devenit evidente la începutul secolului al XIX-lea, când Imperiul a fost învins în Războiul Crimeii. Teritoriul condus de Dinastia Romanovilor a fost deseori numit "Muscovy" în tările din Europa Occidentală până în secolul al XVIII-lea. Mai înainte de proclamarea Imperiului Rus din 1721, statul era denumit în propriile acte oficiale ca "Rusia" (în limba rusă din secolul al XVII-lea "Русія") sau "Rosia" ("Росія", probabil sub influența denumirii din limba greacă "Ρωσια"), un nume derivat din denumirea tradițională a
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
Groaznic a fost urmat pe tronul Rusiei de fiul său Feodor, care avea mari probleme de sănătate mintală. Puterea era deținută de cumnatul lui Feodor, boierul Boris Godunov. Poate cel mai important eveniment al domniei lui Feodor I a fost proclamarea înființării Patriarhiei Rusiei din anul 1589. Proclamarea Patriarhiei Rusiei a reprezentat actul prin care Biserica Ortodoxă Rusă și-a afirmat statutul de independență și separarea de Patriarhia Constantinopolului. În 1598, Fedor a murit fără să aibă moștenitori, Dinastia Rurik stingându
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
de fiul său Feodor, care avea mari probleme de sănătate mintală. Puterea era deținută de cumnatul lui Feodor, boierul Boris Godunov. Poate cel mai important eveniment al domniei lui Feodor I a fost proclamarea înființării Patriarhiei Rusiei din anul 1589. Proclamarea Patriarhiei Rusiei a reprezentat actul prin care Biserica Ortodoxă Rusă și-a afirmat statutul de independență și separarea de Patriarhia Constantinopolului. În 1598, Fedor a murit fără să aibă moștenitori, Dinastia Rurik stingându-se odată cu el. Boris Godunov a convocat
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
stocului de arme nucleare a fost obținută de Ucraina, Belarus și Kazahstan, dar toate armele atomice au fost trasferate în Rusia până în 1996. Uzbekistanul, o fostă republică sovitică pe teritoriul căreia au staționat rachete nucleare, a fost lipsită în momentul proclamării independenței de astfel de arme și a ales să semneze Tratatul de neproliferare a armelor nucleare. În afară de implicarea în anumite războaie, armata sovietică a luat parte la diferite conflicte interne din mai multe țări, ca și la conflictele dintre diferitele
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
susținut mișcarea clandestină de independență din timpul Primului Război Mondial. În războiul civil care a urmat, trupele Finnish Jäger antrenate de germani și trupele regulate germane au jucat un rol de primă importanță. Doar înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial a împiedicat proclamarea unei monarhii dependente de Germania, în frunte cu regele Friedrich Karl von Hessen. După război, relațiile germano-finlandeze au rămas apropiate, deși finlandezii nu erau prea mari admiratori ai nazismului. Relațiile dintre Uniunea Sovietică și Finlanda au fost tensionate - datorită atât
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
cu Rusia. Datorită solului mănos, apelor bogate în pește și apropierii de Sankt Petersburg, istmul Carelia a devenit cea mai bogată regiune a Finlandei după declanșarea revoluției industriale din secolul al XIX-lea. Istmul a rămas în cadrul Finlandei și după proclamarea independenței. În noiembrie 1939 Uniunea Sovietică a atacat Finlanda declanșând astfel Războiul de Iarnă. Forțele sovietice au reușit să străpungă foarte bine apărata linie Mannerheim la începutul anului 1940. Întregul istm Carelia a devenit parte a URSS-ului, conform prevederilor
Istmul Carelia () [Corola-website/Science/302355_a_303684]
-
Istoria Marelui Principat poate fi caracterizată pe scurt după cum urmează: Țarul domnea în Finlanda ca monarh constituțional prin intermediul guvernatorului și a unui Senat numit de el. Țara nu s-a bucurat niciodată de un grad foarte mare de autonomie, până la proclamarea independenței din 1917. În 1917, după victoria Revoluției din Februarie, guvernul Finlandei a luat măsuri pentru apărarea autonomiei regionale, dar și pentru creșterea gradului de independență față de Rusia. Pe 6 decembrie 1917, la scurtă vreme după preluarea puterii de către bolșevici
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
față numeroaselor probleme interne și a fost vulnerabilă la amenințările externe. Sistemul său politic destabilizat a dus țara în pragul anarhiei. Încercările de reformă, așa cum au fost cele făcute de Seimul de patru ani din 1788-1792, care au dus la proclamarea Constituției din mai 1791, au fost tardive. Țara a fost împărțită în trei etape între vecinii săi mai puternici: Imperiul Rus, Regatul Prusiei și Imperiul Austriac. Din anul 1795, Uniunea statală polono-lituaniană a fost complet ștearsă de pe harta politică a
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
președinte al RSS Moldova de către Sovietul Suprem al acestei republici. De la 3 septembrie 1990 deține funcția de Președinte al Republicii Moldova, până la 1 decembrie 1996, când a pierdut alegerile în fața lui Petru Lucinschi. Fost activist al Partidului Comunist, Snegur a susținut proclamarea independenței Republicii Moldova și a acționat pentru recunoașterea noului stat de către Occident. La 27 august 1991, Parlamentul adoptă Declarația de Independentă prin care Rep. Moldova este proclamată „stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]