2,857 matches
-
l-a determinat să-și întemeieze propriul univers valoric, în acord doar cu propria conștiință creatoare. De aceea, ars poetica argheziană este atât de departe de formula clasică a manifestului literar. Atunci când s-a vorbit de textele argheziene cu caracter programatic, cel mai frecvent au fost citate Vers și poezie, Scrisoare cu tibișirul, Pamfletul (1916) și Pamfletul (1925), Dintr-un foișor etc., însă trebuie remarcat faptul că secvențe intradiscursive, de mai mică sau mai mare întindere, care, cumulate, alcătuiesc un veritabil
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
empiric-sapiențială, generând un discurs preponderent asertiv, a cărui trăsătură esențială e certitudinea că poetul, în ipostaza de moralist, deține un adevăr incontestabil pe care se vede dator să-l comunice imperativ; ▪ ordinul (solicitare imperativă) este o marcă definitorie în discursul programatic arghezian. Prin prisma poeticii pragmatice, conceptul de forță ilocutorie este indispensabil analizei acestui tip de discurs, orientat eminamente către un destinatar căruia i se pretinde o schimbare de atitudine, pentru că, la modul general, "fiecare act ilocuționar tinde să se împlinească
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
we have undertaken the analysis and interpretation, in fact, of two extreme versions of Arghezi's literary polemics: on the one hand, the explicite offensive, found in the open letter , as a fixed form of polemics, but also in the programatic discourse, the manifesto, as a public assumed protest. On the other hand, we have returned to the pamphletic discourse in which the fictional dimension very often conceals the polemical intention. This dimension is readable between and especially behind the lines
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1994, p. 158. 97 Ibid. p. 160. 98 Vezi Eugen Lovinescu, Critice I, Editura Minerva, București, 1982, pp. 304-310. 99 Pompiliu Constantinescu, Tudor Arghezi, Editura Minerva, București, 1994, p. 177. 100 Eugen Lovinescu, Cele două coarde: lirismul și pamfletul, articol programatic, în Opere 8, Editura Minerva, București, 1989, p. 486. 101 D. Micu, cu prilejul Colocviului organizat de Institutul Cultural Român, la finele lunii mai 2005. 102 Mariana Ionescu, "Postfață" la Pamflete, Editura Minerva, București, 1979 și Ochiul ciclopului, Editura Eminescu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu au viață, ci se hrănesc din viața întrupării originare. De aceea, plagiatul se înfățișează ca dublare a ceea ce se dorește a fi unic. Prin încercarea maculată de a ascunde neputința ori „ne-voința“ de a crea, el se așază programatic în umbra gestului întemeietor. Mai grav decât plagiatul comun îmi pare plagiatul de idei - greu, dacă nu imposibil de identificat la nivelul contigent al slovelor. Există însă o formă mai perfidă a plagiatului: plagiatul de limbaj, cu pretenție de originalitate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în care trupul misticului sau al inițiatului se transformă în lumină și se „înalță“ la cer, ori își schimbă forma, ori se multiplică, apărând și dispărând după voințădoar în anumite locuri, prin anumite persoane, într-un timp anume etc.) anunță programatic transfigurarea totală a lumii acesteia „la sfârșitul veacurilor“. . Viziunile apocaliptice ori mesianice care se regăsesc în tradițiile în care prezența divină se face manifestă discontinuu Posibilitatea de a intra în legătură cu toată ființa, ca treaptă ultimă a desăvârșirii, presupune fluidizarea totală
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
aspirații fundamental umane de „rezolvare“ a tuturor problemelor lumii. Această aspirație, de regulă conotată spiritual, va eșua ori de câte ori se fixează în soluții palpabile, făurite „politic“, după chipul și asemănarea omului. Astfel, soluțiile aduse de sisteme social politice care se dezic programatic de orice influență a religiosului (excluzând explicit această dimensiune din sfera propriului mesaj sau așezând-o tolerant la periferie) configurează o ideologie salvatoare, în aceeași manieră în care operează, în alte registre, doctrinele religioase. Acest lucru l-a determinat pe
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a persistenței unei forme anume prin agresarea celorlalte este semnul ideologicului. Religia ca sistem nu poate fi decât ideologizantă, în vreme ce spiritualitatea se refuză oricărei încadrări doctri nale, salvând întotdeauna ceea ce este unic, irepetabil, autentic. A propovădui autenticitatea înseamnă a renunța programatic la orice conținut care poate fi preluat ca atare. Este diferența dintre a da cuiva pește și a învăța pe cineva să pescuiască. A fi spiritual, în accepțiunea propusă aici, circumscrie acea dimensiune a libertății care aduce cu sine faptul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
interreligios (și interconfesional) va avea ca miză recunoașterea valorii intrinseci a fiecărui sistem religios și va propovădui libertatea de exprimare religioasă, punând accent pe conviețuirea religiilor prin (și pentru) evitarea conflictelor. Comunicarea însă nu este una reală, iar ceea ce propune, programatic, ecumenismul sunt, de fapt, nonviolența și egalitatea religiilor. Dimensiunea înaltă a ecumenismului va propune aducerea împreună a sistemelor religioase, în cadre și contexte diverse, pentru a găsi punți de comunicare reală la nivel de practică și doctrină religioasă. Mediulacademic este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
momentul intrării sale în vocabularul filosofic odată cu modernitatea -, unei evaluări critice, transferat ulterior în câmpul dezbaterilor cu privire la forma ideală de organizare socială, contrapus științei și decretat drept "inamic" al adevărului, cantonat în sfera interesului, dominației și a puterii politice, dezvoltat programatic pe diferite coordonate ale emancipării intelectuale, acuzat de activitate "propagandistică" și respins categoric din viața publică, declarat "mort" și apoi "resuscitat", conceptul de ideologie și-a dobândit, cu siguranță, un statut aflat departe de punctul în care s-ar putea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
eliberată de orice prejudecată metafizică sau religioasă. Avem de-a face, așadar, în cazul ideologiei, încă de la apariția conceptului, atât cu o latură normativă, ce ne indică modul în care putem identifica sursele cunoașterii noastre, cât și cu o latură programatică, ce vizează aplicarea principiilor "științei ideilor" în plan social, întrucât "(...) erau accentuate și dimensiunile practice ale noii științe, adică aspectele politice, morale, pedagogice etc. În această intenție practică, ideologia va funcționa ca propedeutică pentru studiul altor discipline, trecându-se astfel
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
aplicarea principiilor "științei ideilor" în plan social, întrucât "(...) erau accentuate și dimensiunile practice ale noii științe, adică aspectele politice, morale, pedagogice etc. În această intenție practică, ideologia va funcționa ca propedeutică pentru studiul altor discipline, trecându-se astfel de la intenția programatică la faptă"5. Dincolo de relevanța sa în plan epistemologic, ideologia avea, pentru Destutt de Tracy, importante atribuții în actul de guvernare, înțeles în sensul său cel mai larg6. Așa cum subliniază teoreticienii contemporani preocupați de problematica ideologiei, ""ideologia" lui de Tracy
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
catalogat drept ideologie (și aici regăsim caracterul referențial al conceptului). Nu mai puțin, întrucât implică un set de idei sistematizate, ideologia presupune un anumit grad de abstractizare, dar și o anumită specificitate ce poate fi regăsită la nivelul caracterului său programatic, întrucât altfel riscă să fie lipsită de eficiență în plan practic. Coexistența ideilor abstracte și a celor programatice, al căror caracter specific are rol practic, indică faptul că ideologia comportă o anumită ierarhizare a elementelor sale. În același timp, pentru
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
idei sistematizate, ideologia presupune un anumit grad de abstractizare, dar și o anumită specificitate ce poate fi regăsită la nivelul caracterului său programatic, întrucât altfel riscă să fie lipsită de eficiență în plan practic. Coexistența ideilor abstracte și a celor programatice, al căror caracter specific are rol practic, indică faptul că ideologia comportă o anumită ierarhizare a elementelor sale. În același timp, pentru a fi influentă în plan social, ideologia trebuie să dețină o anumită stabilitate în timp și să ofere
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
practica socială, aceasta ar putea induce existența unei uniformizări care să ducă, in extremis, la anihilarea libertății individuale. Avem de-a face, așadar, cu două tipuri de construcție conceptuală a realității sociale care diferă sub aspect ideologic. Transferate în planul programatic al ideologiilor politice ale modernității, astfel de proiecții s-au regăsit, nu întâmplător, sub forma unor modele de inginerie socială care-și propuneau să modifice realitatea socială. Pe de o parte, un model individualist, îmbrățișat de ideologii precum liberalismul și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai subtile și interesante forme de manifestare a ideologiei sunt acelea încastrate în practicile sociale cotidiene, cele care organizează atât comportamentele individuale, cât și pe cele colective. Cu alte cuvinte, ideologia nu se regăsește doar într-o manieră sistematică și programatică, așa cum și-au reprezentat-o, de altfel, și cei mai mulți teoreticienii sociali și politici, ci influențează acțiunea umană prin intermediul practicilor cotidiene. Este interesant de remarcat, în acest punct, că anumite modalități de înțelegere a ideologiei din zona teoriei politice au accentuat
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în cadrul mișcării revoluționare din Țara Românească, au fost elaborate o serie de documente: Proclamația de la Padeș 23 ianuarie; Prima proclamație către bucureșteni 16 martie; A doua proclamație către bucureșteni 20 martie; Proclamația către țară 23 martie. cel mai important document programatic al revoluției a fost “Cererile norodului românesc” care propunea: organizarea statului pe principiul suveranității poporului, reprezentat de Adunarea Generală; anularea legilor abuzive adoptate fără acordul poporului; alegerea Domnului să fie făcută de către țară; desființarea privilegiilor boierești; promovarea în funcții să
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
noastre pentru reformarea patriei”12 mai 1848) și Cernăuți (“Petiția Țării” 20 mai 1848) au cerut: înlăturarea Regulamentelor Organice; înlăturarea protectoratului țarist; unirea și independența românilor. -Concepția despre stat și instituțiile sale, despre drepturile și libertățile cetățenești prezentă în documentele programatice din 1848, dovedește schimbarea mentalităților și receptarea ideilor occidentale. -În toate programele se cerea: suveranitatea poporului; organizarea statului pe baze constituționale; responsabilitatea domnului; organe politice reprezentative și responsabile; desființarea privilegiilor; egalitatea în fața legilor; libertatea personală. -Ceva mai avansat era modelul
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Moldovei față de celelalte zone locuite de români. În acest scop (4) el construiește pentru neamul cantemiresc un trecut glorios în sudul Moldovei, ducând totodată Fălciul, sub forma Taiphalia, în antichitatea atestată de Herodot. Copil al științei sacre, introducând deliberat și programatic misticismul și revelația enigmatică în știință, Dimitrie se considera îndreptățit să dea drept certe și reale închipuirile emanate de psihologia aspirațiilor personale. Noblețea și vechimea antică a neamului românesc rezultă din înlocuirea îndelungatelor procese de întrepătrundere și prefacere etnolingvistică prin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
presupune rezistența la lectură nu din conservatorism anacronic, ci dintr-un cult al armoniei asociat cu simțul măsurii. Ceea ce sancționează prin subtitlurile și precizările ironice care însoțesc versurile, este, așa cum de altfel remarca și autorul Caragialianei, inconsecvența de la nivelul afilierii programatice a simbolismului românesc. În introducerea la Poemele în proză (în Universul în 1909), ironistul nota: "stadiul actual al evoluțiunii literaturilor națiunilor civilizate este caracterizat prin pornirea, nu! prin școala, nu! prin biserica, dacă ne putem exprima astfel, simbolistico-mistico-enigmatico-chintesentistă, Pontifex Maximus
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la curci, mai bine pupă-l pe primar!", "Mai bine o pasăre de câmp decât un ciorap într-un copac", "Ți-aș da papucii soacrei mele, dacă mi-ai da coșciugul soțului tău"130 amintesc de bizarele asociații alogice practicate programatic de dadaiști. Absurdul comic al unor replici rezultă și din ignorarea incompatibilității semantice între segmentele discursului cooordonate adversativ: "Eu pot să cumpăr un briceag pentru fratele meu, dar dumneata nu poți cumpăra orașul Londra pentru tatăl dumitale", " Automobilul merge repede
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
par a aprecia în mod deosebit aceste incipiente forme de referențialitate și autoreferențialitate caragialiene, devenite între timp procedee frecvente, ingrediente de bază ale așa-numitei "inginerii textuale" pe care scriitorii "postmodernismului românesc"174 și precursorii 175 acestora o vor practica programatic. Ilustrările posibile sunt, evident, extrem de numeroase. În Christian voiajorul (transmisiune directă), de exemplu, Mircea Nedelciu întrerupe narațiunea pentru o digresiune autoreferențială în care se regăsesc aceleași procedee caragialiene de desconsiderare a normelor, de izolare și individualizare prin frondă asumată. Finalul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rămânând identică cu cea din stadiul premergător desfășurării scenice a manifestației carnavalești. Dintre mijloacele absurdului modern legate de tradiția acestui motiv sunt relevante: suspendarea interdicțiilor, profanarea sacră și sacralizarea bufonă a profanului, provocarea ca joc sau jocul ca provocare, nerușinarea programatică de esență cinică, toate identificabile atât în comediile cât și în schițele lui Caragiale. În Metamorfoza măștilor comice, Vera Călin 42 observă că un anumit comic al inversiunii al inversiunii verbale se arată totuși compatibil cu viziunea absurdă. Exemplul oferit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nebănuite precum proza și dramaturgia lui Tudor Arghezi. Și Teodor Mazilu, "dintre dramaturgii de după război [...] printre cei mai originali"78, lasă impresia că se joacă de-a absurdul. În majoritatea pieselor sale, situațiile și personajele sunt absurde pentru că se opun programatic normalului, însă nu au profunzimea și semnificațiile specifice Noului Teatru, în primul rând din cauza puternicei individualizări spațio-temporale. Fără interes pentru dimensiunea metafizică a problematicii absurdului, proza, comedia sau "falsa tragedie" a lui Teodor Mazilu uzează frecvent, până la convenționalism, de maniera
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialian. Astfel, în familiile urmuziene, spre deosebire de cele din comediile și schițele înaintașului său, nu soția, care este "credulă"84 și "devotată"85, ci bărbatul înșală, vrea să părăsească sau este suspectat de infidelitate. În schimb, se știe că, în mod programatic, la Caragiale responsabilitatea sau inițiativa adulterului este exclusiv a femeii, chiar dacă se subînțelege o tacită acceptare sau chiar stimulare a situației de către soț. Marcarea critică a putrefacției morale, lăsată pe seama aproape insesizabilei ironii din textul caragialian, apare mai accentuată în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]