1,628 matches
-
planeze spectrul morții termice. Ca urmare, și reflecțiile lui Spencer asupra stării finale a evoluției au început să devină mai sumbre. El nu exclude posibiliatea ca disolutia să obțină pe termen lung supremația asupra evoluției. Astfel, "omniprezența morții", temperează optimismul progresist, anticipând atmosfera pesimistă de „fin-de-siecle”. Spencer considera ca etica este partea cea mai importantă din întregul sau sistem. În acest domeniu, sub influența lui John Stuart Mill, el adopta un punct de vedere utilitarist. Dar, distanțându-se de Mill, Spencer
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
că Ramsay MacDonald, Sydney Webb, Phillip Snowden și Clement Attlee. Deși era fidel Internaționalei Socialiste, a refuzat primirea Partidului Comunist Britanic, având un program radical, colectivist, egalitar, devenind treptat tot mai liberal și prudent, fiind un partid al justiției sociale, progresist, pacifist și antifascist. Susținători din rândurile muncitorilor calificați și intelectuali erau recrutați din Yorkshire, districtele miniere din Țară Galilor și Londra, având ca publicație Daily Herald. În timp ce cele două partide se aflau în plină ascensiune, Partidul Liberal se află într-
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Singurele alte partide care au reușit să formeze guvernul sunt încarnări ale mișcării conservatoare centriste/de dreapta. Actualul guvern a fost constituit de Partidul Conservator, înființat în 2003 prin fuziunea Partidului Progresist Conservator și a Alianței Canadiene. Partidul Progresist Conservator a format guverne în trecut, iar predecesorii săi politici au reprezentat mișcarea politică dominantă în Canada secolului al XIX-lea. Dintre partidele majore, Partidul Nou Democrat (New Democratic Party, NDP) este partidul
Politica Canadei () [Corola-website/Science/303258_a_304587]
-
XX-lea. Singurele alte partide care au reușit să formeze guvernul sunt încarnări ale mișcării conservatoare centriste/de dreapta. Actualul guvern a fost constituit de Partidul Conservator, înființat în 2003 prin fuziunea Partidului Progresist Conservator și a Alianței Canadiene. Partidul Progresist Conservator a format guverne în trecut, iar predecesorii săi politici au reprezentat mișcarea politică dominantă în Canada secolului al XIX-lea. Dintre partidele majore, Partidul Nou Democrat (New Democratic Party, NDP) este partidul federal cel mai de stânga,promovând politici
Politica Canadei () [Corola-website/Science/303258_a_304587]
-
a avut cel mai slab rezultat de după primul război mondial Bondevik a devenit din nou prim-ministru în 2001, de data aceasta în calitate de șef al unei coaliții minoritare a Conservatorilor, a Creștin-Democraților și a Liberalilor, coaliție bazată pe sprijinul Partidului Progresist. Acest guvern a fost primul care a reușit să rămână în funcție timp de un mandat complet de patru ani, după guvernul de coaliție Per Borten din 1965-1969. O coaliție între Partidul Muncitoresc, Partidul Socialist-Stânga și Partidul de Centru, a
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
și ele din sondaje mult înainte de data alegerilor de la 2 noiembrie— în septembrie, iar Crossley și în octombrie—acestea nemăsurând perioada în care Truman l-ar fi depășit pe Dewey. În final, Truman și-a păstrat baza sa de alegători progresiști din Midwest, a câștigat mare parte din statele Sudului în ciuda platformei pentru drepturile civile, și a obținut câteva victorii la limită în câteva state critice, între care Ohio, California și Illinois. La numărătoarea finală, președintele și-a asigurat 303 voturi
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
personale estetice și simboluri. Ei au netezit drumul artistic al începutului secolului XX prin sugestii, idei și chiar soluții la ceea ce urma să devină artă abstractă și cea nonfigurativa. Unul din țelurile lor declarate, comun cu cel al majorității artiștilor progresiști ai timpului, era integrarea artei și a vieții cotidiene. Artiștii Nabis sunt notabili pentru versatilitatea mediilor și tehnicilor artistice folosite. Că o completare a artelor frumoase, în care toți excelau, ei au lucrat în tipărituri, design, postere, ilustrare de cărți
Les Nabis () [Corola-website/Science/302464_a_303793]
-
paume", în română, "În palmă mâinii tale, cuvântul meu și palmă mea." Printre artiștii care se considerau ca făcând parte din gruparea Nabis a fost Maurice Denis, ale cărui articole despre "Leș Nabis" au atras atenția unei audiențe, în special progresiste. Formulările sale precum următoarea definiție a picturii, "o suprafata plana acoperită de culori aranjate într-o anumită ordine", au devenit nu numai memorabile, dar ele relevau concepția grupului Leș Nabis despre funcția artelor vizuale. Lucrările sale întitulate "Théories" (1920 și
Les Nabis () [Corola-website/Science/302464_a_303793]
-
permitea nici unei persoane - chiar și prințului moștenitor - să i se adreseze; prin urmare, tânărul prinț nu putea discuta cu tatăl său ceea ce avea pe inimă. Spre deosebire de tatăl său care avea idei conservatoare, Rudolf avea idei politice liberale. Apropiat de cercurile progresiste și liberale, singura modalitate pe care a găsit-o pentru a critica linia urmată de tatăl său a fost să scrie numeroase articole în diverse ziare vieneze, publicate sub mai multe pseudonime și unde apăra idealul său. Din punct de
Prințul Rudolf al Austriei () [Corola-website/Science/302930_a_304259]
-
devenit mai liber decât în Cehia. Acest lucru a fost exemplificat de creșterea numărului de cititori al "Kultúrny život", ziarul săptămânal al Uniunii Scriitorilor Slovaci, care a publicat discuțiile referitoare la liberalizare, federalizare și democratizare, scrise de sctiitorii cei mai progresiști și controversați - atât slovaci, cât și cehi. "Kultúrny život" a devenit în consecință prima publicație slovacă ce a obținut o răspândire largă în rândul cehilor. Economia planificată cehoslovacă a intrat în anii 1960 într-o criză gravă, iar impunerea unui
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
Între 1936 și 1938 au fost patru procese spectacol majore: Procesul celor șaisprezece (decembrie 1936), Procesul celor șaptesprezece (ianuarie 1937) și Procesul celor douăzecișiunu (inclusic procesul lui Buharin în martie 1938). "Vezi și: Procesele de la Moscova". În ciuda constituției staliniste aparent progresistă promulgată în 1936, poliția politică deținea toată puterea în URSS, teroarea de stat fiind mecanismul prin care Stalin și-a asigurat perpetuarea dictaurii. "Articol principal: Frontul de Răsărit (Al Doilea Război Mondial)" Dezvoltarea industriei grele a asigurat Uniunii Sovietice victoria
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
măsuri par să fi fost un succes. SUA și-a arogat rolul de conducător în lupta de apărare a "lumii libere", cel puțin cu un succes la fel de mare cu al Uniunii Sovietice, care-și cucerise poziția de lider al lumii "progresiste" și "antiimperialiste". "Articol principal: Războiul din Coreea" În 1950, Uniunea Sovietică a protestat împotriva faptului că locul din Consiliul de Securitate al ONU era ocupat de guvernul naționalist al Taiwanului și a boicotat ședințele acestui organ internațional. URSS-ul avea
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
drept. În 1920 participă împreună cu ceilalți studenți la revolta care a răsturnat regimul lui Cabrera. Peste trei ani este însă silit să fugă din țară din cauza loviturii militare din 1921 și a prigoanei la care erau supuși cei cu vederi progresiste. Între 1923 și 1933 locuiește în Paris, aceasta reprezentând o perioadă importantă pentru formarea viitorului scriitor. Traduce în limba spaniolă Popol Vuh, epopeea indienilor quiches și publică volumul Legendele Guatemalei. Succesul traducerii în franceză a acestui volum îl integrează societății
Miguel Ángel Asturias () [Corola-website/Science/299522_a_300851]
-
în 1869 ""Berliner Anthropologische Gesellschaft"" ("Societatea Antropologică din Berlin"), iar în 1870 ""Deutsche Gesellschaft für Anthropolgie, Ethnologie und Urgeschichte"" ("Societatea germană de Antropologie, Etnologie și Preistorie"). În politică, Virchow a reprezentat un punct de vedere liberal, unul din întemeietorii "Partidului progresist" ("Fortschrifttspartei"), fiind și deputat în Consliul comunal al orașului Berlin (1861-1902) și în Camera deputaților din Prusia ("Preußisches Abgeornetenhaus" mai târziu devenită "Deutscher Reichstag", 1862-1902). Virchow a fost un oponent al politicii lui Bismarck, a luptat pentru reducerea cheltuielilor militare
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
XIX-lea, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, dădea și oferea o mare importanță unui stil de viață sănătos și natural, invitând la abstinență totală de la consumul de tutun și de alcool, în plus propunea aplicarea unor măsuri igienice foarte progresiste (chiar și pentru americanii din acea epocă), măsuri igienice care astăzi sunt prezente în legislațiile civile din mai toate țările. Au fost instituite clinici și spitale adventiste. In prezent Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este cunoscută în lume mai
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
că Ramsay MacDonald, Sydney Webb, Phillip Snowden și Clement Attlee. Deși era fidel Internaționalei Socialiste, a refuzat primirea Partidului Comunist Britanic, având un program radical, colectivist, egalitar, devenind treptat tot mai liberal și prudent, fiind un partid al justiției sociale, progresist, pacifist și antifascist. Susținători din rândurile muncitorilor calificați și intelectuali erau recrutați din Yorkshire, districtele miniere din Țară Galilor și Londra, având ca publicație Daily Herald. În timp ce cele două partide se aflau în plină ascensiune, Partidul Liberal se află într-
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
a constituit baza politică a lui Napoleon al III-lea în 1848. Marx a afirmat că, în acel moment istoric special care a dus la lovitura de stat a lui Ludovic Bonaparte din 1851, proletariatul și burghezia erau productive și progresiste și împingeau înainte procesul istoric prin dezvoltarea forței de muncă și creșterea randamentului societății, în timp ce lumpenproletariatul îl considera neproductiv și retrograd. Engels a scris despre mercenarii elvețieni de la sfârșitul monarhiei din iulie din 1848 din orașul Neapole revoluționar: ""Acțiunea lumpenproletariatului
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
petreacă iarna la București pentru a vedea dacă poate avea de lucru"”. La Viena artistul i-a cunoscut pe „... "toți valahii care au trecut pe aci și... fiecare i-a promis să se intereseze de el"”. Acești "valahi" erau tinerii progresiști români, membri ai grupării Frăția, care au pus la cale revoluția din iunie 1848. Iscovescu s-ar fi alăturat grupării cu entuziasm și ca urmare în 1847 s-a reîntors în Țara Românească, după părerea lui Ionel Jianu, îmbarcându-se
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
revoluției sprijinind în același timp lupta pentru libertate și identitate națională. Asemănările dintre cei trei pictori revoluționari sunt de înțeles și foarte firești în sensul că toți au participat la mișcarea din 1848 și și-au definit opera conform cu ideile progresiste ale acesteia. Toți au fost animați de patriotism și s-au ridicat împotriva sistemului existent și toți și-au pus deasupra intereselor personale pe cele ale revoluției, fiind gata de orice jertfă, fiind cuprinși de o abnegație sublimă, fapt care
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
eroziune, pe o lungime de 7,3 km de plajă, în cinci locații prioritare din partea sudică a litoralului românesc al Mării Negre. În perioda 2009 - 2012 a fost membră din partea PSD în Parlamentul European, deținând funcția de vicepreședintă a Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților (S&D) în Parlamentul European. De asemenea, Rovana Plumb a fost membră în comisia pentru Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (EMPL), în comisia de Mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (ENVI) și în comisia
Rovana Plumb () [Corola-website/Science/303934_a_305263]
-
unor membri ai familiei ctitorilor, între care poetul Sandu Tzigara-Samurcaș (1903-1987). În spatele bisericii se află cenotaful căpitanului Valter Mărăcineanu, căzut pe câmpul de luptă la Grivița, în timpul războiului de independență a României. În curtea bisericii sunt înmormântați, de asemenea, ziaristul progresist Alexandru Beldiman și actrița Frosa Sarandy. Întreg cimitirul mănăstirii este clasat monument istoric, fiind înscris în Lista monumentelor istorice 2004 - Județul Ilfov la nr. crt. 700, Cod LMI 2004: IF-IV-a-B-15274.02. Trei dintre mormintele din cimitir sunt și ele declarate
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
mai 1951, Chișinău, RSS Moldovenească, URSS) a fost un compozitor, pianist și dirijor moldovean, membru de onoare al Academiei RSS Moldovenești din 1943. La 18 ani a terminat cu distincție școala muzicală din Chișinău. El a absolvit-o, având concepții progresiste despre arta muzicală. În preajma absolvirii școlii muzicale St. Neaga s-a întâlnit cu Grigoraș Dinicu, violonist-concertist român care se bucura pe atunci de mare popularitate. Întâlnirea cu acest muzicant atât de apropiat de arta populară, a jucat un rol important
Ștefan Neaga () [Corola-website/Science/312699_a_314028]
-
trafic din Statele Unite. Ținuturile din nordul regiunii cuprind faimoasa Țară a Vinului (Wine Country), unde se află sute de podgorii. Pe coasta regiunii la Oceanul Pacific se află numeroase plaje. Sân Francisco Bay Area este renumită pentru frumusețea să naturală, politica progresista, bogăție, diversitate, si pentru reputația ei că un centru al fenomenului New Age. Zona este deservita de trei aeroporturi internaționale - Sân Francisco (SFO), Oakland (OAK) și Sân Jose (SJC) - precum și de rețeaua feroviară Amtrak. De asemenea, portul Oakland este unul
San Francisco Bay Area () [Corola-website/Science/312001_a_313330]
-
ca urmare a asasinării lui Kenedy la Dallas, Lyndon B. Johnson a preluat președinția, inițial, nu a considerat Vietnamul o prioritate, fiind preocupat mai mult de reformele sociale din cadrul programului "Marea Societate", inițiat de el, și de alte programe sociale progresiste. Consilierul prezidențial Jack Valenti își reamintește că "Vietnamul în acea perioadă nu a fost nu mai mare decât o pasăre la orizont și abia am discutat problema Vietnamului, pentru că nu merita să discutăm." La 24 noiembrie 1963, în fața unui mic
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
a fost membru al Partidului Noua Alia și unul dintre semnatarii Declarației de independență a statului Israel (14 mai 1948). În anul 1949, el a fost ales ca deputat în primul Knesset (Parlament) al statului Israel, ca membru al Partidului Progresist (succesorul Partidului Noua Alia). În această calitate, a fost membru în Comisia de anchetă parlamentară cu privire la refugiații din lagărul Jalami și în Comisia de Finanțe. Deși a fost reales ca deputat în 1951, el a demisionat din Knesset la șase
Avraham Granot () [Corola-website/Science/312172_a_313501]