10,986 matches
-
roua ta ființa De negura ce-o dă știința!" Într-o hală de sfîrșit și de început de lume spune Silviu Purcărete povestea sa despre Faust. Despre ispite și neputință, despre viață și despre moarte, despre complexe și frustrări, despre proiecții fabuloase ce ne bîntuie subconștientul, neliniștindu-l. Perspectiva sa amestecă imaginile pe care le are asupra lui Faust, Faust al său și dincolo de sine, cu propriile melancolii, zboruri și aripi ce-și ascultă, doar, fîlfîitul. Într-o astfel de hală
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
de joc, în fel și chip. Privim, în picioare, desfrîul de lîngă noi. Putem să alegem ce imagine vrem. Sau nici una... Misterul teatrului, al scenei vorbește, și el, despre dorințe, putințe și neputințe. Teatrul adus aici adună, la rîndul lui, proiecțiile lui Faust, ale acestei variante a lui Purcărete, mai apropiată de cea populară care l-a inspirat pe Goethe. Viziunea regizorului este și frustă, sub semnul imediat al bucuriei trupești, dar și sofisticată, elaborată, lăsînd să curgă imaginația poveștii despre
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
roua ta ființa De negura ce-o dă știința!" Într-o hală de sfîrșit și de început de lume spune Silviu Purcărete povestea sa despre Faust. Despre ispite și neputință, despre viață și despre moarte, despre complexe și frustrări, despre proiecții fabuloase ce ne bîntuie subconștientul, neliniștindu-l. Perspectiva sa amestecă imaginile pe care le are asupra lui Faust, Faust al său și dincolo de sine, cu propriile melancolii, zboruri și aripi ce-și ascultă, doar, fîlfîitul. Într-o astfel de hală
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
de joc, în fel și chip. Privim, în picioare, desfrîul de lîngă noi. Putem să alegem ce imagine vrem. Sau nici una... Misterul teatrului, al scenei vorbește, și el, despre dorințe, putințe și neputințe. Teatrul adus aici adună, la rîndul lui, proiecțiile lui Faust, ale acestei variante a lui Purcărete, mai apropiată de cea populară care l-a inspirat pe Goethe. Viziunea regizorului este și frustă, sub semnul imediat al bucuriei trupești, dar și sofisticată, elaborată, lăsînd să curgă imaginația poveștii despre
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
orașului, cleios, pămîntiu, / plin de zgomote și scîntei,/scrum pîrlit de paie / măcinat de vîrtejuri și reclame, / oase schimbate în mîinile universului" (Din cînd în cînd).Noutatea pe care o aduce Ioan Alexandru cu un mare flux al temperamentului este proiecția în univers a acestui proces local care depășește cu mult nostalgica lamentație a "dezrădăcinării", a stingerii obîrșiilor. Tonalităților adesea minore din Coșbuc, Iosif, Goga li se substituie o mișcare epopeică sui generis a descompunerii , cuprinzînd marile structurări ori destructurări ale
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
și Sextuplum). Totuși, Violeta Dinescu nu e numai pedagog sau organizator de evenimente muzicale... În luna mai a acestui an a avut loc la Filarmonica din Luxemburg premiera lucrării mele An den Stromen von Babel pentru două coruri, orchestră și proiecții de film, producție ce a fost preluată de Filarmonicile din Metz, Saarbrucken și Trier. De asemenea, opera mea pentru cosspii, 35 Mai, a fost pusă din nou în scenă la Mainz, urmînd să primească o montare inedită în februarie, la
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
aceeași epocă a transferului la expresia prozei. Cele patru anotimpuri, 1977, variațiuni tematice și vizionare, configurează un ciclu temporal simbolic. Cele patru anotimpuri, din iarnă până-n toamnă, închid un an, drept metonimie a timpului întreg. În Capela cu fluturi urmărim proiecția într-un fantastic alegoric. Biserica pustie apare ca un semn al sacrului abandonat, fără revenire, mai mult decât în tragedia Paracliserul de M. Sorescu. Transvazarea zoomorfică, angoasantă, a oamenilor în fluturi, apelează la un simbol cunoscut, ulterior devenit central și
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Cu Geta Năpăruș, Ilie Boca se învecinează într-un alt spațiu și anume în acela al vocației epice. Epopeile concentrate pe spații mici la Geta Năpăruș, acel amestec foșgăitor de universuri, de regnuri și de indivizi, devin la Ilie Boca proiecții monumentale, adevărate frize ale unei realități paralele. Ceea ce prima realiza în filigran, cu vîrful penelului, ajunge, prin gestul de tip eroic al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
Ar fi nevoie de mai multe detalii pentru a mă explica, dar important e să subliniez faptul că evocarea lui Petru Poantă a fost citită de mine prin viziunea dată de un alt sentiment al Clujului, nuanțat diferit. Orașul e proiecția celui care îl evocă. Petru Poantă știe foarte bine acest lucru, cu atât mai mult cu cât nu-și propune câtuși de puțin să realizeze o reconstituire documentară, turistică, istorică sau subsumată oricărei alte convenții. Clujul său, strict personal, beneficiază
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
Ovidiu Pecican, proiectați într-o viață literară dinamică și plastică. Steliștii, tribuniștii, echinoxiștii, universitarii, publiciștii, cercetătorii, lexicografii, femeile și bărbații sunt oști și individualități ce se mișcă hieratic în imaginația regizorului Petru Poantă, ce descrie meticulos un Cluj oniric, o proiecție foarte personală a scenaristului, același cu regizorul ce vede bătălii, deplasări în spațiu și în timp, corporalități și abstracțiuni, frânturi de memorie și ambianță culturală. Vizionezi, parcă, fragmente dintr-un film ale cărui episoade le-ai mai văzut altădată proiecte
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
p., de Ana-Stanca Tabarasi. Volumul e consacrat istoriei simbolului grădinii ca model pentru identitate. Între 1710-1850 a avut loc o controversă în literatura europeană despre forma grădinilor. Comparate, literaturile din Anglia, Franța și Germania au în comun înțelegerea grădinii ca proiecție a sufletului celui care a creat-o, grădina fiind folosită ca model în morală, politică, pedagogie, imaginea femeii, concepția despre moarte - toate acestea convergând în imaginea paradisului pe pământ. Din cauza elementelor laice care țin de identitate, parcul englezesc neordonat a
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
și de accepția contrafactuală, artificială pe care i-o conferă regizorul, care realizează crochiuri acolo unde ar trebui să fie scene bine închegate. Gheorghe Preda pare să nu înțeleagă că nu absența sau anularea sau simpla prezență a personajului generează proiecții fantasmale sau ficțiuni ale eului de o mare intensitate, ci felul cum îl utilizezi. Ceea ce minează proiectul ambițios al regizorului de a face un film de artă constă tocmai în falimentul prestației actoricești care nu susține componenta artistă, avangardistă, experimentală
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
o enormă gratuitate, fără absolut nici un sens după mai bine de un secol, dar plină de o familiaritate glumeț-mahalagescă (...) ne face să ne gîndim imediat la Mircea Cărtărescu". Sugestiv e cazul lui Vasile Cârlova, a cărui moarte prematură a determinat proiecția în mit a personalității poetului incipient, așa cum se va întîmpla peste 130 de ani, cu Nicolae Labiș, "dovadă că mecanismele receptării nu se schimbă radical de la un veac la altul". Această convocare de unghiuri temporale diverse îl obligă pe Nicolae
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
determinat economic și necruțător cu cei indeciși, al pieței de artă occidentale. într-un anumit fel, Marianov a trăit simultan în două realități: într-una Răsăriteană, puternic motivată istoric și conjunctural, a păstrării coerenței interioare și a specificității umane prin proiecția simbolică și prin aspirația spirituală, și într-una Apuseană, marcată de postindustrialism, în care valorile statice, de factură muzeistică și glosele hedoniste și-au pierdut grav autoritatea. În locul acestora promovîndu-se, prin mecanisme economice specifice, preocupări neconvenționale și nenumărate experiențe legate
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
sau chiar monologuri, el a căutat să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasă consecvență în gîndirea formei, în opoziție vădită și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident și cu efemeritatea, inconsecvența și derizoriul
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
de cai, avându-l ca șef pe Bozoncea, respectat de ceilalți ca un "stăpân". Al treilea capitol, Lume, lărgește perspectiva la întregul peisaj social al mahalalei. Camera de imagine se rotește cinematografic, fluxul de cadre ale prezentului este întrerupt de proiecții nostalgice spre întemeiere și întemeietorii locului. După primii veniți, s-au statornicit în Cuțarida ceferiștii plini de copii, precupeții olteni ocupați cu grădinăritul, chivuțele care adună sticle și cârpe, apoi tramvaiștii, zidarii. După marea plebe vin frizerul, croitorul, brutarul etc.
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
despre femeie și despre bărbat, se încearcă definiții în trend cu secolul, cu Europa, se cercetează teorii despre poetica romanului, despre "poveste", story, adică, ca miez sau nu al romanului - Esterhazy nu gustă formula - despre limba maternă sau cea a proiecției din vis, despre limbajul trupurilor. "Ce este carnavalul cărnii?", întreabă Ruxandra Cesereanu. "Carnavalul este, în general, o acțiune care vrea să facă invizibilă moartea, să acopere moartea. Să dansezi pînă cînd uiți să te mai gîndești la moarte. Carnavalul cărnii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
simțea inutil. Văzând că momentul e prielnic, Maria Bonaparte le propuse să le arate un film. Toți acceptară, chiar și Melina, care socotea cinematograful o artă ce făcea concurență teatrului. Bonaparte deschise geanta de voiaj și scoase un aparat de proiecție. Cum afară lumina era încă puternică, hotărâră să intre în casă, astfel încât sufrageria se transformă pe dată în sală de cinema, chiar dacă distanța între proiector și perete era cam mică. Filmul, Câinele andaluz, era realizat de Luis Bunuel în colaborare
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
era încă puternică, hotărâră să intre în casă, astfel încât sufrageria se transformă pe dată în sală de cinema, chiar dacă distanța între proiector și perete era cam mică. Filmul, Câinele andaluz, era realizat de Luis Bunuel în colaborare cu Salvador Dali. Proiecția dură doar jumătate de oră. Spectatorii nu numai că nu se plictisiră, ba chiar rămaseră îngroziți de scena dură a sfâșierii ochiului unei fete. - Îngrozitor! șopti Marika Melinei, în timp ce actrița îi strângea tare mâna tinerei ca să-i dea curaj. - Cinematograful
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
de scena dură a sfâșierii ochiului unei fete. - Îngrozitor! șopti Marika Melinei, în timp ce actrița îi strângea tare mâna tinerei ca să-i dea curaj. - Cinematograful îl face pe om nemuritor! comentă Kazantzakis. - Absolut nemuritor, repetă ca de obicei Pantelis Prevelakis. După proiecție, toți cei prezenți, gazde și oaspeți, calmi de-acum, ieșiră din nou în grădină.
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
destrămarea căsniciei sale și refugiul într-un soi de surogat al literaturii adevărate. Demonii cu care este confruntat îi sunt cunoscuți, astfel că eliberarea survine prin intervenția fostei soții, a ceea ce ține de familia regăsită. Restul aparițiilor nu sunt decît proiecții fantasmale, simplă recuzită macabră ostentatorie. Din schema etajului dispar toate celelalte repere mai puțin camera în care se află înconjurată de o mare de întuneric, așa cum camera devine celulă de închisoare, silindu-l pe cel care s-a închis prea
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
soluție convenabilă: să se refugieze după discursurile-stas ale personajelor. Când nu este etimologie, e genealogie; și când nu e genealogie, e războiul al doilea mondial, prins în serii nesfârșite de mărturii și fotograme. Asistăm la o prea lungă și plictisitoare proiecție de diapozitive. Dar roman de război nu e Zmeura de câmpie, cu toate că prima ediție a cărții a apărut la Editura Militară. Lipsit de suflu epic, ca și de viziune lirică, Mircea Nedelciu ratează și romanul de dragoste pe care l-
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
pe scenă și care apăreau cumva neconvențional în fața noastră și ne ispiteau să se trezească libertatea interioară. Acolo, la Bulandra, pentru cîteva ore mi se părea că sînt pe o insulă spirituală, în afara regulilor rigide și aberante. în centrul viselor, proiecțiilor și entuziasmelor se afla un nebun frumos posedat de artă: Florian Pittiș. De cîte ori am cîntat de atunci, oriunde, din Beatles sau "Hei, tramvai, cu etaj și tras de cai..." al grupului Phoenix, am simțit energia sălilor înaripate de
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
e tragic faptul că omul e singur fără îngeri și muritor. Idealurile lui par să fie foarte mult inspirate de livresc: supraomul nietzschean, dandy-ul fin-de-siecle, superficialul absolut, imanentul prin excelență, știind în același timp că toate aceste revendicări sînt proiecții care-ți ies sau nu și că dincoace și dincolo de ele există chiar mai multă realitate decît le atribuie el. Pe alș poți să-l descoși din articolele lui despre filme, tot mai multe, atît de multe în ultimii ani
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
Caen, n-are cum să reprezinte un model de scriitor pentru alș. Tematic, eseurile lui, da. Onfray e un antielitist la opțiunile practice ale căruia alș n-ar consimți niciodată, dar de eseurile căruia s-a îndrăgostit pentru că îi susțin proiecțiile și afinitățile: de pildă, politeism antic versus monoteism creștin, morală estetică versus morală creștină etc., asta fără însă ca alș să relativizeze morala creștină, prin apelul la cărțile unui Mihail Neamțu, aflat în același cerc intelectual și spiritual cu Patapievici
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]