1,461 matches
-
cinematografia este cea mai importantă”" în educarea maselor. Și astfel prin propaganda cu filmul s-a reușit crearea Țării sovietelor în care s-au asasinat milioane de oameni care nu au fost de acord cu "„viața nouă”" oferită de "„dictatura proletară”". În Germania, führerul Adolf Hitler reușește, cu ajutorul și a propagandei prin film, să ațâțe un popor să pornească un război care a avut un sfârșit tragic atât pentru el cât și pentru restul lumii: milioane de soldați morți pe front
Filmologie () [Corola-website/Science/312956_a_314285]
-
din romanul " Scrinul negru" sunt foarte asemănătoare celor din romanul precedent, "Bietul Ioanide", doar că au intrat într-o fază nouă a evoluției lor istorice. Romanul prezintă de fapt soarta aristocrației românești de sânge și a marii burghezii în era proletară. În prefața cărții autorul își anunță cititorii că nu scrie o istorie a literaturii spaniole ci își publică propriile considerații sub forma unor eseuri. Studiul se deschide cu un celebru articol, "Clasicism, romantism, baroc" și analizează motive celebre ale literaturii
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
dintre ele descoperite post-mortem. Poeziile sale au fost traduse în multe limbi străine, iar unele dintre povestiri au devenit filme (anime) în Japonia. Operele lui Miyazawa au fost influențate de curente literare contemporane, cum ar fi romantismul și mișcarea literară proletară, dar mai ales de crezul său în budism, și în particular de Lotus Sutra. Miyazawa a suferit mulți ani de pleurezie, lucru care l-a incapacitat luni de zile la rând. A murit de pneumonie în 1933. „Muzeul Miyazawa Kenji
Kenji Miyazawa () [Corola-website/Science/309409_a_310738]
-
în anul 1928, oficialitățile sovietice nu mai tolerează diversitatea curentelor literare sau a stilurilor individuale, ținta atacurilor este, în special, așa zisul formalism "burghez". În 1932 se constituie, ca singură organizație admisă, Uniunea Scriitorilor Sovietici, deja pregătită de "Asociația scriitorilor proletari" ("RAPP"). Apar romane cu un conținut conform liniei partidului comunist, în care se idealizează figuri ale muncitorilor din fabrici și ale activiștilor de partid, precum și lupta împotriva scepticismului țăranilor față de proiectata colectivizare a agriculturii. De menționat sunt romanele lui Leonid
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Marea Revoluție Culturală Proletară (无产阶级文化大革命 în chineză, "Wúchăn Jiējí Wénhuà Dà Gémìng" în transliterarea pinyin), deseori numită doar (文革, wéngé), a fost o luptă pentru putere în Partidul Comunist din Republica Populară Chineză, care a inclus o parte semnificativă a societății chinezești și a
Revoluția Culturală () [Corola-website/Science/304757_a_306086]
-
urbanismului”") și s-a manifestat prin două stiluri : Instituirea realismului socialist ca doctrină oficială și obligatorie în domeniul artei a pus capăt diversificării din stilul și programul muzicii anilor '20, de la compozițiile propagandistice ale membrilor „Federației ruse pentru o muzică proletară” ("RAPM"), până la tendințele moderniste, chiar avangardiste din compozițiile lui Nikolai Miaskovski sau Aleksandr Mossolov. În anul 1936 a avut loc un eveniment cu urmări hotărîtoare pentru muzica sovietică: după ce Stalin a asistat la reprezentarea operei "Lady Macbeth din Mțensk" a
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
manifestație se dublează. Atmosfera este tensionată, dar sunt totuși voci în mulțimea care la sosirea primului om al țării strigă "„Ceausescu si minerii!”", dar treptat se aud lozinci din ce în ce mai ascuțite, ca "„Lupeni '29!”" (aluzie la greva din 1929), „Jos burghezia proletară!”. Constantin Dobre citește în fața lui Ceaușescu revendicările minerilor, constând din 26 de puncte cu caracter tipic sindicalist, referitoare la programul de lucru, norme, pensii, aprovizionare, locuințe, investiții. Ceaușescu prezent la fața locului timp de circa 3 ore, la început se
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
studiile din deceniile recente oferă un „portret nuanțat al partidului, atât ca sectă stalinistă legată de un regim infam, cât și ca cea mai dinamică organizație a stângii americane din anii 1930 și '40”. În ce privește prima acuzație, PCSUA, invocând internaționalismul proletar, a finanțat o elaborată rețea de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, în care au fost implicați 500 de membri ai săi ca spioni. Cel mai cunoscut exemplu a fost cel al Proiectului Manhattan în care rețeaua a fost acuzată de transmiterea
Partidul Comunist din SUA () [Corola-website/Science/319963_a_321292]
-
Schwartzîn Europa, primele experiențe de colaborare între artiști și muncitori au avut loc în deceniile doi și trei ale secolului XX și sunt în legătură directă cu mișcările partidelor comuniste din Europa Centrală și de Est. Diverse forme de teatru proletar sau de teatru politic popular s-au dezvoltat concomitent în Germania (în special în Berlin), în Uniunea Sovietică, unde au fost finanțate și sprijinite de stat, si pentru scurt timp în Ungaria, în timpul revoluției bolșevice ungare. Noile forme teatrale sovietice
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
doresc a fi suportul propagandistic pentru schimbarea revoluționară a ordinii sociale. Spre deosebire de alte teatre „populare” (Volksbuhne), teatrul lui Pișcător nu își propune culturalizarea maselor, ci antrenarea lor revoluționară. În cuvintele lui Pișcător, „nu un teatru pentru proletari, ci un teatru proletar” (1966, 42). Important, din punct de vedere al definiției, teatrul lui Pișcător nu se adresează doar „proletarilor” stricto sensu</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, ci și șomerilor
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
foarte curând n-au mai existat două elemente deosebite: scenă și sala, ci o singură mare sala de miting, un singur mare câmp de luptă, o singură mare demostrație.” (Pișcător 1966, 77) Dacă inițial Pișcător lucrează aproape exclusiv cu actori proletari, proveniți din mediile muncitorești, considerând educația politică mai importantă decât cea artistică, cu timpul el va dezvolta un teatru profesionist, jucat cu actori proveniți din clasa de mijloc, însă pe subiecte politice radicale. În același timp însă, el sprijină dezvoltarea
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
profesionist, jucat cu actori proveniți din clasa de mijloc, însă pe subiecte politice radicale. În același timp însă, el sprijină dezvoltarea mișcării muncitorești de teatru de amatori, care își creează și joacă propriile piese propagandistice revoluționare. „Este absurd că teatrul proletar de amatori să fie opus teatrului profesionist. Mai întâi, evoluția primului, așa cum s-a conturat el în activitatea mea de până acum, arată că el s-a născut din spectacolele de propagandă ale unor amatori proletari. În al doilea rând
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
Este absurd că teatrul proletar de amatori să fie opus teatrului profesionist. Mai întâi, evoluția primului, așa cum s-a conturat el în activitatea mea de până acum, arată că el s-a născut din spectacolele de propagandă ale unor amatori proletari. În al doilea rând, cele două genuri de spectacol își duc lupta în sectoare diferite ale frontului nostru cultural, având deci sarcini diferite.” (Pișcător 1966, 66-67) Bertolt Brecht va continua și dezvolta demersul lui Pișcător, teoretizând mizele politice ale teatrului
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>schimbare a lumii</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">. Brecht vede în spectatorii proletari, în muncitorii din suburbii, motorul acestei schimbări:</spân></spân></spân></p> „Dacă nu altceva, simpla dorința de a dezvolta o artă potrivită vremurilor noastre trebuie să conducă teatrul epocii științifice direct în suburbii, unde să se poată deschide și pune
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
ai epocii științifice, și numai ei pot face teatrul să se miște, dacă se va mișca vreodată.” 1 (Brecht 1988, 186)</p> Tot Brecht descrie amplu efectul spectacolelor lui Pișcător și al celor la care colaborase și el asupra publicului proletar. Montarea piesei lui Maxim Gorki, Mama</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, a fost văzută de pește 15.000 de femei muncitoare din Berlin, un număr impresionant față de
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
spân lang="ro-RO">, a fost văzută de pește 15.000 de femei muncitoare din Berlin, un număr impresionant față de audiență spectacolelor de astăzi. Brecht pune în antiteza reacția acestor femei cu cea a publicului din clasa de mijloc. Astfel, publicul proletar se concentrează mult mai mult pe subiect, pe narațiune și pe conținutul politic în care se recunoaște că afectat direct, în timp ce publicul burghez va căuta reprezentările obișnuite ale variilor intrigi amoroase și se va arăta nemulțumit de salturile narative și
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
un joc, cu o masinarie de dragul mașinăriei, care nu mai avea, sau nu îndeplinea încă, un scop. Argumentele muncitorilor nu erau niciodată literare sau strict teatrale.” (Brecht 1988, 110) Inspirate de mișcarea muncitoreasca sovietică și de teatrul politic german, teatre proletare, cu texte scrise și jucate de muncitori, s-au răspândit și în alte țări europene, unde legea a permis-o, neatinse de fascism sau de forme dure de cenzură anti-comunistă (cum era cazul României interbelice), precum și în Asia și America de Nord
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
amator-proletar a fost înnăbușită violent odată cu instalarea regimului nazist. O situatie radical diferită a avut loc în Uniunea Sovietică. Angajată după revoluția de la 1917 într-un amplu proces de schimbare socială accelerată, noua conducere politică supra-valoriza, la nivel discursiv, muncitorul, „proletarul”, văzut că motor revoluționar și drept clasa privilegiată, a cărei avangardă și reprezentant era partidul comunist. În acest context, s-a dezvoltat Proletcultismul</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
relevanță universal, ci doar pentru un canon de judecare a istoriei artei, canon care aproape întotdeauna reprezintă perspectiva claselor dominante, si nu de puține ori valorile din spațiul occidental. Pe de altă parte, istoria confirmă că numeroase exemple de „artă proletara”, de la constructivismul sovietic la piesele lui Brecht, și până la experimentele lui Augusto Boal, au devenit parte chiar din acest „canon universal”. Ca atare, ideologia „corectă etic și politic” și canonul estetic universalist nu se exclud reciproc. Astfel de prejudecăți sunt
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
și lasă multe semne de întrebare și probleme neacoperite - inclusiv problemă dizidentei în interiorul acestor manifestări artistice muncitorești. În context local, românesc, lucrurile sunt și mai obscure - practic nu există studii aplicate despre istoria, dinamica socială, mizele politice și estetică artei proletare din perioada socialistă. Recuperarea forței de exprimare și bogăției mijloacelor estetice ale artei proletare socialiste rămâne o miză importantă, atât pentru cercetarea în domeniul artei politice, cât și pentru practicienii care se revendică de la stânga radicală. BIBLIOGRAFIE: Bishop, Clăire (2012
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
manifestări artistice muncitorești. În context local, românesc, lucrurile sunt și mai obscure - practic nu există studii aplicate despre istoria, dinamica socială, mizele politice și estetică artei proletare din perioada socialistă. Recuperarea forței de exprimare și bogăției mijloacelor estetice ale artei proletare socialiste rămâne o miză importantă, atât pentru cercetarea în domeniul artei politice, cât și pentru practicienii care se revendică de la stânga radicală. BIBLIOGRAFIE: Bishop, Clăire (2012) Artificial Hells.</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
et al. 2013, 71) Exemplele acestor spectacole sunt deosebit de relevante, atât în plan local, unde depun mărturie pentru amploarea istorică și rafinamentul de mijloace al mișcărilor politice radicale, cât și în plan mondial, unde se constituie în precursori ai teatrului proletar practicat de partidele comuniste din Germania sau Franța în anii 1920, precum și al teatrului proletar militant organizat în cadrul proceselor revoluțiilor comuniste din Ungaria și Uniunea Sovietică. BIBLIOGRAFIE: Arreche, Araceli Mariel (ed.), Carlos Fos (2013) Teatro obrero. Una mirada militante.</spân
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
depun mărturie pentru amploarea istorică și rafinamentul de mijloace al mișcărilor politice radicale, cât și în plan mondial, unde se constituie în precursori ai teatrului proletar practicat de partidele comuniste din Germania sau Franța în anii 1920, precum și al teatrului proletar militant organizat în cadrul proceselor revoluțiilor comuniste din Ungaria și Uniunea Sovietică. BIBLIOGRAFIE: Arreche, Araceli Mariel (ed.), Carlos Fos (2013) Teatro obrero. Una mirada militante.</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
anticonservator, antiburghez și antiproletar și în multe cazuri, anticapitalist. Fascismul respinge conceptele de egalitarism, materialism și raționalism în favoarea acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinței. În economie, fasciștii se opun liberalismului (ca o mișcare burgheză) și marxismului (ca o mișcare proletară) pentru că sunt mișcări economice exclusive bazate pe anumite clase. Fasciștii prezintă ideologia lor ca o mișcare din punct de vedere economic între clase, care promovează soluționarea conflictului dintre clasele economice în vederea asigurării solidarității naționale. Aceștia susțin o piață reglementată, multiclasă
Fascism () [Corola-website/Science/297671_a_299000]
-
Lenin impune politicii externe bolșevice trei direcții principale. Prima dintre acestea prevedea „apărarea patriei socialiste”, care, pe plan intern, trebuia făcută prin teroare, iar pe plan extern, prin intermediul unei puternice Armate Roșii. Cea de-a doua viza expansiunea „marii revoluții proletare mondiale”, pentru Lenin înțelegându-se de la sine că venirea la putere a bolșevicilor în Rusia nu însemna decât începutul unui proces revoluționar menit să schimbe fața întregii Europe, și mai cu seamă a Germaniei, a cărei forță industrială și al
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]