1,633 matches
-
al proporțiilor și cu bun gust, erau cu totul altfel, nemeritând eticheta blasfematoare de azi. Dar unde sunt azi acești țărani? Chiar și în zonele necooperativizate sau în munți ei au dispărut, locul lor fiind luat de cumplita hoardă a proletariatului agricol urbanizat cu forța, rupt de credință și de echilibrul natural al cosmosului rural, învățat să fure din fabrică și să spargă semințe în fața televizorului la meci, râgâind după bere în timp ce "doamna" suspină galeș după vreun prostovan latino din telenovele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
oarbă clasele sociale, dar e și fascinat de ele, oglindă carnivoră În care Își contemplă propria declasare. Fascismul său, virulent și persistent, e Încercarea disperată de a depăși și de a anihila atât valorile burgheziei, cât și pe cele ale proletariatului. Elitismul său e unul de extracție mitologică, Întrupat În silueta hieratică a unui cavaler nordic pierdut În cețurile septentrionale. „Nebunia” lui Drieu e transcrierea greșită a unor idealuri preluate pe cale livrescă. Om de cabinet, În fond, el fantasmează dramatic, apelând
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
martie și 16 octombrie 1911 și la 5 ianuarie 1912, ca supliment al „României muncitoare”, organul sindical al Partidului Social Democrat. Într-un succint program se precizează că L. n. dorește să contribuie la „luminarea maselor și în special a proletariatului orășenesc și sătesc prin știință și artă”. Versuri semnează Al. Vlahuță, D. Th. Neculuță, Ada Negri (poemul Proletarii, tradus de Vlahuță), iar proză I.L. Caragiale și I.C. Vissarion. Sunt reproduse fragmente din articolul Decepționismul în literatura română al lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287888_a_289217]
-
acest nou imperiu al luminii și rațiunii". În ciuda atitudinii sale patriciene, Burke nu limitează aceste iluzii la un segment al societății, spre deosebire de teologul Reinhold Niebuhr (1932:221), care a adoptat, la un moment dat, o atitudine declarat elitistă, aformînd că proletariatul avea nevoie de "iluzii necesare" care să-l ajute să-și păstreze încrederea în idealurile revoluționare. Aceasta poate fi considerată o versiune modernă a "minciunii nobile" a lui Platon, minciunile fiind generate nu numai de elita aflată la putere, ci
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
publică, sferă privată, libertate pozitivă, libertate negativă, individualism, egalitarism, universalism, meliorism, conservatorism, supoziții cognitive, nominalism, empirism, constructe mintale, inginerie socială, cunoaștere practică, cunoaștere tehnică, supoziții ontologice, supoziții morale, socialism, socialism utopic, socialism marxist, lupta de clasă, relații de clasă, dictatura proletariatului, comunism, creștin-democrație, autoritarism, totalitarism, autoritate, putere politică, ideologie fascistă, ideologie nazistă, ideologie comunistă, feminism, ecologism. > Autori: Eynedi Zsolt, Giovanni Sartori, Raymond Polin, Jacqueline Russ, Terrence Ball, Richard Dagger, Petre Andrei, Carl Friedrich, Friedrich von Hayek, Heinz Eulau, Samuel Eldersweld, Morris
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
desfășurat o serie de argumente filosofice și economice pentru a critica societatea capitalistă a vremii sale. Aceasta era acuzată de existența repetatelor crize economice, cauzate de contradicțiile pe care le presupunea, și al căror efect principal era dat de pauperizarea proletariatului. Cei care dețin mijloacele de producție, membri ai clasei burgheze, exploatează muncitorul, nepermițându-i să se folosească de prousele muncii lui. Ca atare, din cauza însușirii plusvalorii care rezultă din munca proletarilor de către capitaliști, în această societate este prezentă o perpetuă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
se vor uni, devenind sensibili la apartenența la clasa lor (ajungând, astfel, la conștiința de clasă). Odată ce se întâmplă acest lucru, ei vor contesta puterea existentă (prin greve, marșuri, boicoturi etc) urmărind dobândirea puterii politice, ceea ce va duce la dictatura proletariatului, care, în final, odată cu atingerea punctului ultim al evoluției societății umane, cel al comunimului, va determina dispariția statului. Aceste idei cuprind chintesența socialismului revoluționar marxist, care propune un proces radical de transformare socială, un proces evolutiv și redat, rezumativ, în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
al evoluției societății umane, cel al comunimului, va determina dispariția statului. Aceste idei cuprind chintesența socialismului revoluționar marxist, care propune un proces radical de transformare socială, un proces evolutiv și redat, rezumativ, în șapte trepte: 1. crize economice; 2. pauperizarea proletariatului; 3. conștiința revoluționară de clasă; 4. dobândirea puterii de stat; 5. dictatura proletariatului; 6. instaurarea societății comuniste; 7. dispariția statului. În societatea comunistă, scopul ultim al socialismului marxist, producția va fi planificată, muncitorii nu vor mai fi nevoiți să-și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
cuprind chintesența socialismului revoluționar marxist, care propune un proces radical de transformare socială, un proces evolutiv și redat, rezumativ, în șapte trepte: 1. crize economice; 2. pauperizarea proletariatului; 3. conștiința revoluționară de clasă; 4. dobândirea puterii de stat; 5. dictatura proletariatului; 6. instaurarea societății comuniste; 7. dispariția statului. În societatea comunistă, scopul ultim al socialismului marxist, producția va fi planificată, muncitorii nu vor mai fi nevoiți să-și înstrăineze munca, aici principiul dominant fiind "de la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
al libertății individuale. Dar cum reușește un regim totalitar comunist să realizeze acest lucru? Răspunsul este următorul: prin impunerea dogmei esențiale a ideologiei care îl animă, cea potrivit căreia partidul comunist, unica formă posibilă de organizare politică, trebuie identificat cu proletariatul sau, mai larg, cu întregul popor. Așa cum arată Raymond Aron, "(...) esența doctrinei constă în faptul că între mase și stat nu există deosebire, că muncitorii sunt cei care se află la putere. Tocmai această identificare este imposibil de justificat în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
să-l elibereze și de dependența de moșierul local (Ornea, 1983: 404-408). Ilie Bădescu adaugă pe lângă acestea și alte trăsături caracteristice ale lumii rurale, rezultate prin reforma lui Cuza: existența marii categorii de proprietari absenți, concentrați în orașe și existența proletariatului agricol (Bădescu, 1981: 11) Un alt moment în istoria proprietății funciare românești este Reforma agrară din 1921, care produce schimbări semnificative, răsturnând proporțiile: prin această reformă proprietatea țărănească devine dominantă și marea proprietate scade de la 47,7% la 10,4
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
1. Formidabilul alibi ideologic-filozofic al capitulării în fața ieversibilității situației istorice este specific marxismului hegelian: situația este ireversibilă deoarece acesta și nu altul este sensul istoriei. Se cunoaște schema simplistă a istoriei: după feudalism vine burghezia, după burghezie vine (inexorabil, legic) proletariatul, deci socialismul etc. etc. Inutil deci să te opui, să reziști. Istoria te mătură. Generația mea își amintește foarte bine de aroganța, suficiența, siguranța cu care ni se debita o asemenea pseudo-filozofie a istoriei. Ea a dezarmat, totuși, moral, pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la opinie. Poetul recenzat negativ o ținea brutal, grobian, pe a lui: Lupta de clasă, cultura socialistă. Cerea pur și simplu să li se interzică fiilor burgheziei să mai scrie etc. Când în capul unui biet semidoct intră legitatea dictaturii proletariatului și ideea represiunii, prin organe de stat, se produc astfel de ravagii grotești. Și azi poetul P.S.M. plânge și deplânge: Clasa muncitoare a pierdut puterea. Decepție, mare decepție, într-adevăr... O idee simplistă a rămas totuși ireversibil înfiptă într-o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fiscalitate selectivă, clarificarea proprietății agrare cu posibilitatea coagulării acesteia. în loc de aceste măsuri, fiscalitatea este fățiș îndreptată împotriva agentului economic mijlociu. Se duce, altfel spus, în continuare, lupta de clasă (deși Mitul luptei de clasă s-a spulberat, deoarece la noi proletariatul nu are nici o intenție de a se răfui cu patronul capitalist, ci cu... patronul socialist, care este statul). împiedicarea formării unui capitalism românesc este nu mai puțin evidentă. Varujan Vosganian se numără printre cei mai vigilenți, deciși teoreticieni și apologeți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pictură 90. Chiar dacă ramura intelectuală a artiștilor a fost destul de restrânsă, câteva nume au rezonat în pictură, sculptură sau muzică. Octav Băncilă (1972-1944), pictor botoșănean cu studii la München și cu expoziții proprii la Iași și București, este denumit "pictorul proletariatului", abordând în creațiile sale aspecte din viața țărănimii și a muncitorilor. S-au afirmat apoi dorohoienii Ion Cârdei (1906-1970) și Alexandru Istrati (1915-2001). Cu studii în țară și la Viena, Cârdei este autor de portrete, desene și sculpturi, realizând și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pletorei" intelectuale, statul confruntându-se cu dificultăți în integrarea maselor de absolvenți a căror instruire o încurajase tocmai prin sporirea liceelor teoretice. Criticând politica școlară liberală, unul dintre foștii rectori ai Universității din Iași, A. Slătineanu, imputa ministrului Angelescu apariția proletariatului intelectual "cu pofte mari și mijloace puține cărora Statul nu le va putea da nici un loc" și care "va forma armata revoluționară de mâine"61. Fidel modelului francez de educație, Angelescu nu a considerat în niciun moment că școala ar
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sale în materie rămîn însă Marx și chiar Lenin, cel dinaintea revoluției din 1917, pentru care noțiunile de socialism, anarhie și comunism erau strîns legate, în ideea că o societate trebuie să treacă printr-o fază temporară de dictatură a proletariatului pentru a ajunge la suprimarea Statului. Discutabil deci, în multe privințe, acești trei termeni rămîn legați în viziunea lui Morin, care consideră în continuare că trebuie să ne hrănim din această moștenire pentru a clădi o comunitate a oamenilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
politică și juridică a societăților (Marx [1859] 1987: 13). Fixînd modul de producție, această teorie poate delimita actorii sociali semnificativi, anume clasele. Într-o societate burgheză capitalistă există două clase principale: cea a proprietarilor mijloacelor de producție și cea a proletariatului. Lupta de clasă determină crearea suprastructurii și, în particular, a statului capitalist. Contradicțiile interne ale modului de producție capitalist provoacă expansiunea statului (statelor), care conduce în cele din urmă la izbucnirea unui război imperialist între statele capitaliste. Dincolo de aceste două
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
este forța conducătoare a expansiunii/ colonialismului. Hilferding își bazează explicația pe capitalul financiar autohton, ale cărui încercări de cartelizare ar depăși în cele din urmă anarhia producției (piețelor) capitaliste și crizele economice, dar nu pot soluționa contradicția dintre burghezie și proletariat. El a explicat expansiunea imperialistă prin nevoia monopolurilor capitaliste de a căuta materii prime și mînă de lucru ieftină pentru a avea profituri mai mari, de a deschide noi piețe pentru bunurile în exces și de a găsi debușee pentru
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de nuvele cosmopolite și cinematografice. Alexandru Mironescu (Destrămare) zugrăvește cu umor o societate de moșieri francizanți. Alexandru Sahia promitea să fie un bun observator al țărănimii din Bărăgan. Mircea Damian profesează un umor al absurdului pus în serviciul descrierii tragediilor proletariatului intelectual: "- Pentru ce râzi, domnule?! - Nu știu, domnule judecător. Dv. nu vă vine să râdeți uneori așa, fără pricină?!" Stoian Gh. Tudor oferă scene de vagabondaj (Hotel Maidan), Neagu Rădulescu reportează mizeriile vieții de cazarmă și ecouri de culise. Al.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al metodelor drastice pe care acesta le-a folosit pentru a impune "Republica Virtuții"3. Pe lîngă această imitare a modelului leninist, comuniștii și socialiștii aveau în comun neîncrederea și disprețul față de regionalism de vreme ce erau mult mai adânc înrădăcinați în proletariatul urban și mai puțin probabil să favorizeze orice avea legătură cu Franța provincială 4. În cele din urmă, atât socialiștii cât și comuniștii priveau statul central ca pe un premiu ce trebuia capturat și ca pe un instrument de schimbare
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
premiu ce trebuia capturat și ca pe un instrument de schimbare politică și socială. Pentru socialiști, această schimbare se putea întâmpla în mod treptat, în timp ce pentru comuniști, urmând teoria leninistă a partidului, statul urma să fie dominat de partid în numele proletariatului înainte de a dispărea. Dreapta a fost chiar mult mai divizată decât stânga în ceea ce, privește politica teritorială, fapt ce nu ne susprinde atâta timp cât, după cum a afirmat René Rémond, există mai multe "drepte" diferite în Franța 5. Pentru a simplifica o
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a cultiva sociologismul vulgar. păturile mijlocii sunt o incontestabilă realitate socială. Toate partidele de centru dreapta (noțiune foarte largă și până la un punct chiar simplistă) au înscrise în programele lor formarea și consolidarea acestei pături mijlocii. O zonă socială între proletariat și marea burghezie, cu virtuți incontestabile. Oricând putem invoca zeci de citate din ultima generație de politologi români tineri sau relativ tineri. Chiar și un marxist reciclat ca Silviu Brucan recunoaște și teoretizează, în publicații de după 1989, importanța acestor pături
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
poezii a Închisorilor și lagărelor - o poezie demascatoare, dărâmătoare, căci „Închisorile sunt armele de pe urmă ale capitalismului” - scrie Geo ȘERBAN 29: „Dacă fiecare clasă socială În ascensiune a trecut, ca să spunem așa, prin inelul cătușelor pregătite de cei de la putere, proletariatul cea mai hotărâtă clasă revoluționară a simțit cel mai intens strânsoarea acestor cătușe. Conștientă de puterea mereu crescută a adversarului ei, burghezia a devenit feroce În măsurile de conservare a privilegiilor ei. (Ă). Proletariatul posedă o literatură a Închisorilor specifică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cătușelor pregătite de cei de la putere, proletariatul cea mai hotărâtă clasă revoluționară a simțit cel mai intens strânsoarea acestor cătușe. Conștientă de puterea mereu crescută a adversarului ei, burghezia a devenit feroce În măsurile de conservare a privilegiilor ei. (Ă). Proletariatul posedă o literatură a Închisorilor specifică soartei sale, Înflorită Între zidurile cenușii, ca o nouă și eficace armă de luptă. (Ă). La noi Alexandru Jar a creat o imagine sugestivă a eroului comunist În Închisoare. Iată-l pe Boezar din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]