2,031 matches
-
de înțelegere între toți germanii. Limba germană a folosit o lungă perioadă de timp scrierea gotică, care a fost înlocuită cu cea latină abia în anul 1932. Ortografia este preponderent fonetică, cu unele elemen-te etimologizante, dar cu reguli precise de pronunție, alcătuind, din acest punct de vedere, un tip împreună cu neerlandeza și norvegiana, căci celelalte limbi germanice au ortografii preponderent etimologizante, fără reguli precise de pronunție. Limba engleză este cea mai răspîndită limbă europeană, fiind, din acest punct de vedere, a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
anul 1932. Ortografia este preponderent fonetică, cu unele elemen-te etimologizante, dar cu reguli precise de pronunție, alcătuind, din acest punct de vedere, un tip împreună cu neerlandeza și norvegiana, căci celelalte limbi germanice au ortografii preponderent etimologizante, fără reguli precise de pronunție. Limba engleză este cea mai răspîndită limbă europeană, fiind, din acest punct de vedere, a treia din lume, după chineză și hindi. Există peste 300.000.000 de vorbitori de limbă engleză și, în secolul al XX-lea, a devenit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al XVIII-lea nu au fost reflectate în grafie, scrierea a rămas la formele vechi și s-a creat o mare discrepanță între ea și pronunțare, discrepanță ce nu este înlăturată, ca în cazul francezei, de reguli relativ stabile de pronunție a literelor sau a grupurilor de litere. Prin influența limbii literare asupra celei populare, engleza s-a revoluționat în întregime, încît reprezintă un aspect particular al limbilor germanice, apropiindu-se, din punct de vedere tipologic, mai mult de franceză decît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în -a, -u sau -o, primesc la plural desinența 's (opa opa's, menu menu's, auto auto's). Limba engleză nu a păstrat nici una dintre desinențele germanice specifice pentru formarea pluralului, recurgînd la desinența -(e)s, prezentă și în pronunție. Această desinență, specifică limbilor romanice occidentale, se folosește și în neerladeză, dar în mai mică măsură, iar în alte limbi germanice (suedeza, germana) apare rar, de obicei în cazul împrumuturilor. Un număr de circa 50 de substantive englezești realizează pluralul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
articol este, la fel ca în cazul limbilor romanice, în numeralul respectiv. În limbile nordice, formele celor două părți de vorbire au rămas omonime, dan. en, et, sued. en, ett, norv. en, ett, în neerlandeză există o minimă diferență în pronunție, art. neh. een, num. één [e:n], dar, în engleză și în germană, evoluția a condus la forme distincte: engl. art. neh. a(n), num. one, germ. art. neh. ein, eine, num. eins. Paralelismul dintre articol și numeral din limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
intressantare / mer(a) intressant, intressantast / mest intressant. Engleza recurge însă, în cazul adjectivelor polisilabice, numai la comparația analitică (beautiful [΄biutiful] "frumos", more beautiful, the most beautiful), în vreme ce neerlandeza realizează superlativul relativ cu neest, numai atunci cînd adjectivul se termină în pronunție cu [st]: het meest verbaast "cel mai uimit". Pentru limba germană, principiul analitic nu este operant în realizarea comparativului, doar superlativul absolut recurgînd, ca în toate limbile germanice, la un adverb: sehr gut (cf. engl. very nice). Un număr de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
stratului latin și definitivarea mai tîrzie a aspectului literar le-a făcut să preia modelul limbilor romanice, îndeosebi al francezei. De aceea, în germană, în engleză, în norvegiană, în daneză și în suedeză terminația grafică este -(t)ion, însă în pronunție există particularizări de la o limbă la alta. Limba neerlandeză prezintă o situație aparte, deoarece urmează deseori, la fel ca în cazul formei scurte din română, nominativul latin, de unde rezultă natie [΄nasi:] și religie [re΄ligi:]. Tipul neerlandez de adaptare a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
celelalte limbi slave literare (poloneză, bulgară, cehă etc.). Și în germană există unele împrumuturi din neerlandeză cu formă scurtă: germ. Aktie < neer. actie (< lat. actio,-onis). Neerlandeza are însă și situații în care folosește forma în -(t)ion, cu o pronunție ce amintește, după zonă, de cea din franceză, din germană sau din engleză: friction "frecție", station. În consecință, adaptarea substantivelor latine cu terminația -(t)io / -(t)ionis prezintă în limbile romanice și în limbile germanice următoarele tipuri: a) adaptarea după
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
altă parte, cuvintele împrumutate sau create în epoca modernă fructifère, fructification, fructifier, fructose, fructu-eusement, fructueux, cu păstrarea ca atare a radicalului originar fruct-, fără a cunoaște modificările caracteristice trecerii de la latină la franceză, decît numai într-o mică măsură (precum pronunția [ü] pentru u). Acest fenomen al dublei redări (numit de Eugen Coșeriu dublă articulare 93) a cuvintelor coradicale în funcție de faptul dacă sînt moștenite sau împrumutate, caracterizează, în princi-piu, toate limbile romanice, dar se manifestă diferențiat în cazul fiecărei limbi și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
istoria culturii franceze și menținerea latinei ca limbă de cultură pînă tîrziu, în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, au menținut împrumuturile aproape de forma lor inițială. În același timp, dacă forma scrisă a acestor împrumuturi relevă această apropiere, pronunția urmează o altă cale, potrivit regulilor de citire ale francezei, încît, ca fapte de limbă propriu-zise, ele nu se mai mențin apropiate formei din latină (de exemplu, lat. augmentari > fr. augmenter [ogmă΄te]). Franceza, așadar, dacă nu apropie împrumuturile neologice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
1536-1814) a impus însă daneza ca limbă oficială și a înlăturat folosirea limbii literare norvegiene, abia în veacul al XVIII-lea iniți-indu-se reinstaurea folosirii limbii locale. În acest context, daneza literară din Norvegia a început să fie intens influențată în pronunție, în gramatică și în vocabular de dialectele norvegiene, devenind cu timpul o altă limbă decît daneza propriu-zisă, a primit numele de dano-norvegiană și a rămas în continuare limba oficială. Paralel, s-a creat, în a doua jumătate a secolului al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în secolul al XVII-lea și care militau pentru o limbă fără influențe străine. Deși deja în secolul al XIX-lea procesul de unificare a limbii literare germane era încheiat în linii generale, persistă pînă astăzi unele particularități dialectale în pronunție și în folosirea unor cuvinte. Deseori, formele nordice sînt mai apropiate de corespondentele din neerlandeză, decît de cele din sud, iar preponderența germanei de sus (din sud) în forma comună a limbii literare germane produce o diferențiere mai pronunțată a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
verb * = neatestat Semne folosite în transcrierea fonetică Necesitatea de a ilustra anumite fenomene și situații a cerut invocarea unor fapte lingvistice, de obicei lexicale, din diferite limbi (romanice și germanice), care, în unele cazuri au și transcrierea fonetică, căci uneori pronunția poate indica similitudini sau diferențe pe care grafia nu le atestă (de exemplu engl. father [΄fa:(ə] și germ. Vater [΄fatə] sînt mai apropiate prin pronunție decît prin grafie, iar germ. Morgen [΄m(rgən] și neer. morgen [΄m(rγə] sînt
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbi (romanice și germanice), care, în unele cazuri au și transcrierea fonetică, căci uneori pronunția poate indica similitudini sau diferențe pe care grafia nu le atestă (de exemplu engl. father [΄fa:(ə] și germ. Vater [΄fatə] sînt mai apropiate prin pronunție decît prin grafie, iar germ. Morgen [΄m(rgən] și neer. morgen [΄m(rγə] sînt identice grafic, dar diferențiate în pronunție). La fel, formula engleză thank you [θä(k ju:] "mulțumesc" înlătură în pronunție orice îndoială în legătură cu corespondența formulei din neerlandeză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe care grafia nu le atestă (de exemplu engl. father [΄fa:(ə] și germ. Vater [΄fatə] sînt mai apropiate prin pronunție decît prin grafie, iar germ. Morgen [΄m(rgən] și neer. morgen [΄m(rγə] sînt identice grafic, dar diferențiate în pronunție). La fel, formula engleză thank you [θä(k ju:] "mulțumesc" înlătură în pronunție orice îndoială în legătură cu corespondența formulei din neerlandeză dank [dank ju:]. În transcrierea fonetică, s-au folosit semnele uzuale, cu unele unificări, fără a insista asupra unor fenomene
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germ. Vater [΄fatə] sînt mai apropiate prin pronunție decît prin grafie, iar germ. Morgen [΄m(rgən] și neer. morgen [΄m(rγə] sînt identice grafic, dar diferențiate în pronunție). La fel, formula engleză thank you [θä(k ju:] "mulțumesc" înlătură în pronunție orice îndoială în legătură cu corespondența formulei din neerlandeză dank [dank ju:]. În transcrierea fonetică, s-au folosit semnele uzuale, cu unele unificări, fără a insista asupra unor fenomene speciale, precum scurtarea sunetelor prin stød ([stöð] "ocluziune, închidere"), în limba daneză, sau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
höra [΄xöra] "a auzi", germ. hungrig [΄xu(riç] "flămînd", engl. house [΄xaus] "casă" z = consoană fricativă dentală sonoră: it. casa [΄kaza] "casă", pg. fazer [fə΄zer] " a face", germ. sieben [΄zi:bən] "șap-te", engl. zeal [zi:l] "zel, străduință" ΄ = indică pronunția accentuată a silabei următoare: rom. licitație [lit(i΄tatsie] ~ = indică pronunția nazală a unei vocale: pg. acçăo [΄asə̃u] "acțiune", fr. bonbon [b(̃΄b(̃] "bomboană" : = indică pronunția alungită a unui sunet: engl. book [bu:k] "carte", neer
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
xaus] "casă" z = consoană fricativă dentală sonoră: it. casa [΄kaza] "casă", pg. fazer [fə΄zer] " a face", germ. sieben [΄zi:bən] "șap-te", engl. zeal [zi:l] "zel, străduință" ΄ = indică pronunția accentuată a silabei următoare: rom. licitație [lit(i΄tatsie] ~ = indică pronunția nazală a unei vocale: pg. acçăo [΄asə̃u] "acțiune", fr. bonbon [b(̃΄b(̃] "bomboană" : = indică pronunția alungită a unui sunet: engl. book [bu:k] "carte", neer. boer [bu:r] "țăran", germ. sehen [ze:n] "a vedea", sued
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
zi:bən] "șap-te", engl. zeal [zi:l] "zel, străduință" ΄ = indică pronunția accentuată a silabei următoare: rom. licitație [lit(i΄tatsie] ~ = indică pronunția nazală a unei vocale: pg. acçăo [΄asə̃u] "acțiune", fr. bonbon [b(̃΄b(̃] "bomboană" : = indică pronunția alungită a unui sunet: engl. book [bu:k] "carte", neer. boer [bu:r] "țăran", germ. sehen [ze:n] "a vedea", sued. hamn [ham:n] "port". Abstract Cultural communication and linguistic communication within the European area The European world, in other
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
1, p. 61-71. În engleză, corespondentul este tennis player, iar italiana a realizat un derivat în spirit latino-romanic, tennista, unde sufixul -ista a fost redus datorită terminației -is a cuvîntului-bază. 74 În daneză există deosebire între mand [man] "om ", în pronunție cu stød, și man pronume nehotărît ("cineva "): Hvor betaler man? [v(r be΄ta:lər man?] "Unde se plătește? ". 75 Cuvîntul pidgin reprezintă pronunția chineză a cuvîntului englez business (vezi Otto Jespersen, op. cit., p. 214) și a avut inițial o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
redus datorită terminației -is a cuvîntului-bază. 74 În daneză există deosebire între mand [man] "om ", în pronunție cu stød, și man pronume nehotărît ("cineva "): Hvor betaler man? [v(r be΄ta:lər man?] "Unde se plătește? ". 75 Cuvîntul pidgin reprezintă pronunția chineză a cuvîntului englez business (vezi Otto Jespersen, op. cit., p. 214) și a avut inițial o semnificație apropiată aceleia a cuvîntului românesc bișniță, care își are originea în același element englez. 76 Otto Jespersen ( op. cit., p. 209-227) prezintă pe larg
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
comisiile de învățămînt (uzînd de titlul de academician, ca și cum l-ar fi obținut prin merite), pe care și le-au subordonat pentru a-și impune aberațiile. De altfel, instituirea formelor sunt, suntem, sunteți este și ilegală, în măsura în care nu se normează pronunția lor ca fiind [sînt], [sîntem], [sînteți], căci altfel ele nu mai țin de ortografie, iar Academia nu are îndreptățirea legală de a schimba formele limbii, ci numai acceptul de a stabili ortografia. Pe lîngă aceasta, Academia nu este for legislativ
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
am menținut unele dublete fonetice, neștiind care ar putea fi opțiunea autorului, ezitările fiind întâlnite atât în volume, cât și în Adevărul: era - erea; Caragiale - Caragiali ș.a.; formele de genitiv-da tiv terminate în -ei le-am transcris potrivit ortografiei și pronunției actuale: lunii; inimii; puterii; acțiunii etc. și nu: lunei; inimei; puterei; acțiunei, cu câteva excepții, când ni s-a părut că intervențiile noastre ar fi alterat în prea mare măsură forma cuvântului folosit de Bacalbașa: scrisoarei, ploaiei, închisoarei, privighetoarei, stradei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
problemele zilei și seria cuvîntărilor o termina el. Inculeț vorbea fără îngîmfare, fără perorație, fără atacuri violente. Știa să vorbească țăranilor pe înțelesul lor și ornamenta cuvîntarea, mai totdeauna, cu glume care plăceau și de care sătenii făceau mult haz. Pronunția lui de caldă limbă moldovenească îl făcea să fie și mai bine înțeles. Dar mai cu seamă le vorbea de problemele lor locale. Oamenii pot fi seduși de chemările spre înălțimile idealului, numai că ostenesc repede și ajunge o ispitire
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Bun (1400-1432). Ivan Frenciuc a avut o fiică, anume Anușca ce trăia pe la 1440, a cărui copii sunt Singur și Stana . Se pare că toponimul Frenciugi (Frenciuci) Își are orginea Într-un Frânciug (Frânciuc), care ne duce cu gândul la pronunția ucrainiană (terminația ciuc) a cuvântului Francisc (Franciscus). Redăm În continuare explicația dată de istoricul Gheorghe Ghibănescu: <citation author="Gheorghe Ghibănescu">„Frenciuci, Frenk6ki, scris și Fren[6[i ne duce la rostirea malo-rusă a cuvântului Franciscus. vsl Frag\, Fren0qc\; mlrs. Fran
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]