1,877 matches
-
mult mai bine și să sesizați esența și valoarea unui lucru. O persoană care are discernământ sesizează subtilitățile unor idei și judecă corect lucrurile. să decidă cu ce IDEI anume își va hră-ni mintea. Verificați informațiile dacă sunt cu conotații propagandistice sau sunt adevărate, demne de încredere în funcției de veridicitatea faptelor. Puneți-vă întrebări ca să descoperi motivația Nu vă luați după mulțime deoarece ce cred toți nu e neapărat și corect. Părerea generală ce stă la baza mesajului transmis, dacă
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
nivel individual până la nivelul maselor de oameni. Spațiul Închisorii comuniste care implică natura relației arhitecți - putere, consider că este foarte bine reprezentat de experiența canalului (Canalul Dunăre - Marea Neagră), un proiect de dimensiuni colosale, care a fost utilizat atât din rațiuni propagandistice, cât și ca o metodă foarte eficientă pentru a decima intelectualitatea vremii prin forțarea la muncă obligatorie. Pentru teza mea de doctorat, va fi interesant de aflat cum la acest proiect, Întâi abandonat și apoi reluat, au luat parte mediile
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
politică în România, 1918-1921, elaborată de Mircea Mușat și Ion Ardeleanu, în care se vorbește deschis despre anexarea Basarabiei. Inițiativele românești au avut un dublu tăiș. Perspectiva unor tendințe revanșarde ale statului român a provocat în RSS Moldovenească o campanie propagandistică de amploare pentru insuflarea antipatiei față de poporul român, văzut ca alt popor decât cel moldovenesc. Numărul de abonamente la publicațiile românești a scăzut dramatic, schimburile culturale au fost treptat stopate. Granița de pe Prut a devenit una de netrecut. A avut
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
celebrării a 650 de ani de la înființarea statului moldovenesc. În cadrul discursului inaugural ținut de Voronin la 30 ianuarie 2009, „apariția României” era considerată ca una dintre vitregiile istoriei Statului Moldovenesc. Decretul președintelui Voronin dădea astfel tonul unei serii de activități propagandistice menite să „dea vechime” și legitimitate Statului Moldovenesc. Discursul președintelui comunist al Republicii Moldova era, deopotrivă, unul antiromânesc și unul prosovietic: „Anii în care Moldova a fost divizată de către stăpânii de atunci ai Europei, mai târziu, apariția României nu au
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cetățenilor, contrastau izbitor cu discursul eroic al "epocii de aur" și cu imaginile idealizate și inaccesibile de superfemei, prezentate în paginile revistei, care își îndeplineau cu zâmbetul pe buze rolurile familiale și profesionale prescrise de regim. Autoarele evidențiază tematica repetitivă, propagandistică abordată în cuprinsul revistei Femeia, focalizată pe modelul femeii-mamă, pe familiile fericite cu mulți copii, prezentate în contrast cu sentimentul de neîmplinire pe care ar fi trebuit să îl simtă familiile care nu aveau copii. De asemenea, mesajele insistau pe suportul material
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
devotament, dosar, rezultate în muncă etc.). Astfel, în 1989 Partidul Comunist Român număra patru milioane de membri (18% din populația totală a României), cu o bună reprezentare de gen, categorii de vârstă și grupuri socio-profesionale. Această reprezentare era, însă, pur propagandistică, pentru că în funcțiile de conducere a partidului ajungea nomenclatura comunistă, gerontocratică și masculinizată. Conducerile întreprinderilor și organizațiile de partid din întreprinderi gestionau și probleme legate de egalitatea la locul de muncă. De multe ori, birourile de partid din întreprindere erau
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
femei, ele fiind trecute, de obicei, alături de alte categorii socio-demografice: "indiferent de sex, naționalitate, rasă" și alte criterii; • munca era evaluată, în principal, în functie de trei criterii: cantitate, complexitate și însemnătate socială. Însemnătatea socială era, de fapt, un criteriu propagandistic și ideologic, ea fiind stabilită arbitrar de conducerea de partid și de stat. Erau considerate ca având o însemnătate socială mai mare acele sectoare care puteau fi folosite de către propaganda comunistă în afirmarea superiorității sistemului socialist și a rolului conducător
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
35, în perioada postbelică se constată că la nivelul discursului se păstrează o imagine tradiționalistă a rolurilor de gen, femeia trebuind să revină în poziția sa inițială de dinainte de război 36. În timpul războiului, femeile au fost solicitate și în scopuri propagandistice, prin crearea în 1942 a Comitetului Antifascist al Femeilor, din care a făcut parte și reprezentanta Partidului Comunist din România, Ana Pauker și care, pentru o perioadă de timp, a constituit prototipul emancipării femeii în România comunistă 37. Femeia a
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
regimului, cea internaționalistă, aveau rolul de a-i arăta acesteia drumul pe care trebuia să-l urmeze: acela al unei activiste dedicate trup și suflet partidului comunist, încarnat de Ana Pauker 44. După cum se menționa într-o broșură cu caracter propagandistic editată în 1951, "nevoită să se ferească de ochii poliției, tovarășa Ana trăia ilegal, despărțită de copii ei, ducând o viață grea și plină de lipsuri. În fiecare moment o pândea arestarea. Numai devotamentul și înaltul spirit de sacrificiu, de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
rămășițelor burgheze și înregimentarea în organizații create și controlate de PCR ca Uniunea Femeilor Antifasciste din România, Federația Democrată a Femeilor din România, Uniunea Femeilor Democrate din România sau Consiliul Național al Femeilor, ele au rămas în postura de obiect propagandistic și de actori neesențiali în transformarea socialistă a țării. Noul lider Nicolae Ceaușescu a pus accentul pe promovarea femeii și acordarea unei încrederi mai mari acesteia în ocuparea unor funcții de conducere, în condițiile în care în 1965 prezența femeilor
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
comunismului", Nicolae Ceaușescu interzice avorturile, suprimă toate mijloacele de contracepție, toate aceste măsuri fiind luate pe fondul unei fertilități scăzute. Femeia-luptătoare a fost înlocuită cu femeia-om al muncii și, mai ales, femeia-mamă. Au loc schimbări semnificative și în discursul propagandistic comunist, acesta fiind centrat acum pe maternitate și pe asigurarea viitorului de aur al națiunii - copiii. Această politică pro-natalistă susținută reprezintă, de altfel, una dintre caracteristicile principale ale României comuniste, fiind adesea menționată în lucrările de specialitate 4,5,6
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
tatăl mecanic, au 6 copii și se declară ca fiind foarte fericiți, mai ales că statul și partidul comunist îi sprijină și îi ajută să-și îndeplinească visele. 1.7. Cine știe ... câștigă! Un alt tip de materiale cu tentă propagandistică erau așa-numitele concursuri în care cititoarele erau îndemnate să răspundă la câte un set de întrebări ce vizau (re)cunoașterea excepționalelor realizări ale regimului comunist. Nu puteau lipsi întrebările legate de familie, copii, ajutoarele pe care le primesc mamele
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
o apariție de șase numere pe săptămână. Spre deosebire de publicațiile identificate anterior, Dobrogea nouă se adresa tuturor categoriilor de cititori din spațiul urban și rural al regiunii Constanța. Alegerea acestor publicații a avut la bază considerente ce privesc asigurarea reprezentativității discursului propagandistic privind construcția identității politice a femeilor în general, și a celor de etnie turcă și tătară în special. Opțiunea pentru includerea revistei Săteanca în analiza mea are în vedere faptul că pe parcursul anilor 1950 o parte însemnată a populațiilor de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
să înlăture această percepție. Comparația cu ceea ce a urmat fiind făcută, de obicei, în detrimentul realităților post-comuniste, privirea retrospectivă le confirmă, o dată în plus, rolul avut și stima de sine. Pare că le este imposibil să se extragă complet din clișeele propagandistice ale epocii, comunicarea lor pe teme foarte omenești (casă, copii, serviciu, călătorii, bani etc.) fiind mereu bruiată de formule uzuale în acea perioadă. Unii chiar țin, din senin, cursuri scurte de patriotism, istorie națională, economie politică sau relații internaționale, de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
altfel - a încropit un "program cu 25 de puncte, drept platformă a Partidului Național Socialist German al Clasei Muncitoare"464, refuzând, ulterior, cea mai mică modificare a acestuia. Intuiția îi spunea, pesemne, că "fixitatea platformei era mai importantă pentru scopurile propagandistice decât orice revizuire a sloganurilor"465, oricât ar fi fost aceasta de binevenită. Partea șocantă, zice Burke, este că, deși Hitler și-a mărturisit și aceste decizii în Mein Kampf, acest lucru nu a afectat în nici un fel eficacitatea strategiilor
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
a sloganurilor"465, oricât ar fi fost aceasta de binevenită. Partea șocantă, zice Burke, este că, deși Hitler și-a mărturisit și aceste decizii în Mein Kampf, acest lucru nu a afectat în nici un fel eficacitatea strategiilor sale de factură propagandistică, nici după ce conducătorul fascist le-a explicitat, deschis, funcția. În ce privește "tehnica oratoriei"466 lui Hitler, Kenneth Burke observă caracterul provocator al declamației conducătorului fascist, a cărei eficiență e sprijinită, dacă e cazul, prin forță, de către agenții săi de pază. "Trinitatea
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și, în general, ordinea comunistă, înțelegeau să acționeze, în primul rând, pentru salvarea unor texte pur literare sau predominant literare. Rezistența lor a constat în încercarea de a salva literatura de instrucțiuni, normative, poncife pe linie, din refuzul culturii dirijate, propagandistice, din a milita mai ales pentru principiul libertății de creație și expresie. Ostinato de Paul Goma, care a deschis seria, a reprezentat, dacă nu mă înșel, cazul cel mai caracteristic al acestei categorii (încercăm o tipologie, nu un tablou exhaustiv
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
realități care se impun tot mai mult atenției. Este vorba, în esenț ă, de delimitarea tot mai netă a conținutului real al culturii române actuale, care prezintă în mare trei compartimente bine distincte: cultura exilului și a diasporei, cea oficială, propagandistică, și o a treia forță, tot din țară, în genere mai puțin cunoscută, dar care prezintă o serie de note particulare ce o individualizează. Asupra acestui fenomen, tot mai bine conturat în ultimul timp, dorim să atragem atenția, fără a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și mai înainte, doar la un număr restrâns de exemple semnificative. Situația literaturii române actuale atrage atenția în primul rând. Nu se poate spune, în nici un caz, că toți scriitorii români, fără excepție, s-au transformat în scriitori oficiali, pur propagandistici, având ca personaj central, precum în așa-zisul roman al lui Petru Vintilă, Tinerețea unui erou, biografia apocrifă și hagiografică a șefului statului. întreaga literatură a lui A.E. Baconsky, de pildă, ca și o bună parte din literatura lui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin tovarășul Florescu adjunct de șef de secție la C.C. l-au și atacat în Flacăra, luând ca pretext un articol publicat de același Augustin Buzura în Secolul XX, unde romancierul pleda, între altele, tocmai în favoarea unei culturi române nepoluate propagandistic. Romanele și prozele lui N. Breban și Ștefan Bănulescu se înscriu în aceeași orientare. Literatura lui Marin Sorescu și Ion Caraion, poezia lui Ștefan Augustin Doinaș și Mircea Dinescu pentru a da doar câteva exemple dovedesc că noțiunea de artă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
-și dea demisia. Fapt și mai remarcabil: întregul colectiv al acestui volum s-a solidarizat cu șeful său. Acad. Pippidi o autoritate internațional recunoscută în domeniul epigrafiei greco-latine n-a acceptat, și spre onoarea sa, rolul de activist istoric pur propagandistic. Soarta tot mai precară a o serie de valoroase publicații literare și științifice, subminate, dezorganizate, nepopularizate, abia tolerate, dovedește același clivaj existent între cele două culturi: oficială și reală. Secolul XX, de sub conducerea lui Dan Hăulică, este supus periodic atacurilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
analizate și demontate unul după altul. Măcar acest text ar trebui tradus și supus unei dezbateri cât mai largi în publicațiile noastre noi și libere. Schema culturală a totalitarismului ceaușist este binecunoscută: cultura de masă, riguros dirijată și controlată, pur propagandistică și represivă. Ea este o derivație a tezei leniniste a celor două culturi, interpretată în stil festivist, grotesc și terorist. Totul pus sub emblema cultului personalității. La data redactării textului, fenomenul aberant al Cântării României nu se cristalizase încă. Dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
clasice și a influențelor sale, naționalismul și șovinismul, negarea criteriului estetic. Acesta introduce și apără spontaneitatea, individualismul și libertatea. Adică tot atâtea primejdii grave pentru ordinea totalitară în cultură. Caracterele sale sunt: omogenizarea și controlul general, ficțiunea ideologică și clișeele propagandistice, logocrația și antiintelectualismul. Trei aspecte, mai ales, au lovit în însăși substanța vitală a culturii române. îi va trebui un oarecare timp ca ea să-și revină, să-și recapete suflul. Tirania represivă a urmărit izolarea culturii române de cultura
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturi anterioare, a face tabula rasa și a porni de la zero într-o direcție total opusă. Este logica revoluționară radicală de totdeauna. în viața socială, ca și în cea culturală și artistică. De unde al doilea aspect al culturii totalitare: caracterul propagandistic, îndoctrinarea sistematică, educația zisă patriotică, politizarea întregii culturi, citatele rituale și manipulările grosolane de texte, fapte și date istorice. A gândi în același timp ceaușist, naționalist și marxist, într-o sinteză grotescă ce va trebui într-o zi analizată pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
unei culturi paralele, alternative. Măcar ca proiect și intenție, dacă nu ca realizare, deși o serie de realizări precise au existat efectiv. Iar această cultură paralelă, prin faptul că nu era oficială, nu era dirijată central, nu cultiva deloc valorile propagandistice marxist-ceaușiste, ci clasice, fundamentale, umaniste, a fost, în mod indirect, și una de opoziție și chiar de rezistență 24. Aparatul cultural ceaușist a tolerat-o la limită, din motivele expuse mai sus. Problema capitală pentru Noica și discipolii săi era
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]