2,861 matches
-
să o iau la fugă, să alerg afară și să chem poliția. CÎnd sînt pe cale să o iau la goană, ușa dormitorului se deschide brusc, iar mie mi de taie respirația și scap lampa, căci dinaintea mea, Înfășurat Într-un prosop și ținînd veioza În mîna dreaptă, stă Michael, socrul meu, care mă privește speriat. Nici unul din noi nu scoate vreo vorbă și Îmi Închipui că expresia de pe chipul lui o oglindește pe a mea. SÎntem șocați și nedumeriți, dar, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu-i adevărat, suflețel, protestă Elio, care Însă alergase efectiv În baie pentru a-și spăla scula, care-l ustura ca și când și-ar fi frecat-o Într-un tufiș de urzici, iar acum se privea vinovat, ștergându-și mâinile de prosopul ei. Începu să mânuiască rușinat obiectul incriminat, pe care ea Îl apreciase atât de mult cândva, și-l puse Înapoi În pijama, Încă umed și pe jumătate erect. Maja se ridică și spuse că nu se simțea bine, Îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
moarte, chiar dacă Maja nu știa și nici nu trebuia să știe. Se mulțumi să-și Întoarcă politicos privirea În timp ce ea, printr-o regurgitare, dădu afară toată cina din seara aceea și trase grăbită apa. Maja Își șterse repede gura cu prosopul În care el tocmai Își depusese ultimele resturi de sămânță, dar nu-i spuse nimic, căci nu era cazul, și, În timp ce o susținea ca să ajungă la pat, ea șopti cu glas pierdut că, având În vedere faptul că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
roman fără temă și fără eroi, cu totul aiurea, fără coerență, făcută din pauze și din goluri și din diversiuni fără rost. De ce-am urcat În mașină? De ce? Idioată proastă, la ce mă puteam aștepta de la Antonio? Rupse un prosop de hârtie din ruloul care se umezea pe marginea chiuvetei. Gura mea, Dumnezeule, și nu era corect. Nu astăzi. Vineri după-amiaza mergea să-i țină companie generalului Ziliani. Era convalescent după o apoplexie. Îi citea romanele lui Salgari pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toate dezamăgirile. Acea liniște a trupului, lipsită de memorie, acea repetitivitate cotidiană, absența viitorului erau ceea ce alții numeau fericire. Antonio rămase Întins pe banca din saună În timp ce corpul lui elimina ura, oboseala și durerea - care Îi picurau din pori pe prosop și pe scândurile pardoselei. Ar fi rămas ore În șir acolo Înăuntru, poate până și-ar fi pierdut cunoștința, poate pentru totdeauna. Dar când ușa se deschise și două fâțe musculoase, goale ca niște viermi, veniră să se Întindă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plajă la fel ca În oraș, soldații intrară să facă baie. Marea era agitată, valurile Înspumate și puternice, pline de alge vâscoase și fibroase, curentul te trăgea În larg și nu se putea Înota. Dezamăgiți, se Întinseră la soare pe prosoape. Poate că vorbiseră despre curve, se lăudaseră cu isprăvi imaginare și Își număraseră zilele rămase până la eliberare, dar Antonio acum nu-și mai amintea. Apoi Îngrămădiră papucii și hainele astfel Încât să formeze două porți și se Împărțiră În două echipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Invidie? Dragoste? Încredere necondiționată. Blonda o ignoră și surâde pierdută, Îndrăgostită, minunată, Înspre Buonocore, În costum de baie - probabil boxer supraelastic, pentru a scoate În evidență coapsele și fesele -, patru pași În fața ei, atletic, bronzat, mândru, pentru că tot ceea ce Încadrează - prosop, copil sașiu, fetiță Îmbufnată, stereo portabil, blondă corpolentă, dotată, nu slabă, epatantă - toate acestea sunt ale lui. Erau ale lui, pentru că le-a pierdut și acum aparțin unei alte vieți. Hipnotizat de surâsul femeii fericite și pierdute, indecent de dezbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
putea să se miște. Oricum nu avea cum să iasă până când servitoarea nu se întorcea să-și termine curățenia ori până când n-ar fi deschis cineva un geam. Era prins și terorizat. Achile a ieșit din baie ștergându-se cu prosopul. Printre șuvițele ude se vedeau bine cornițele, iar creasta atârna bleagă și îmbobocită de-a lungul spinării. Zogru se uita din dormitor, cu ochii uluiți ai lui Pampu, fără să îndrăznească să se mai clintească. Descoperirea îi dădea fiori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
apă de la țâșnitoarea din curte. În rest, era pustiu și toropitor, ca-ntr-o după-amiază de iulie. Au stat așa și s-au uitat unul la altul, până când Vencica a bătut la ușa din față. Achile și-a pus reflex prosopul pe cap și i-a strigat să intre, fără să-și ia ochii de pe Zogru. - Vino-ncoa, Vencico, vino și uită-te, uite, uită-te acolo pe tavan și spune-mi dacă vezi ce văd eu. Zogru știa prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Lui Zogru îi plăcea cum gândește Achile, dar îi era în continuare frică de el și totodată jenă de frica aceasta, încât nici nu-i venea să-i spună despre ea. Se uita la el, la capul lui înfășurat în prosop, la sprâncenele stufoase și la ochii mari și, în ciuda simpatiei pe care o resimțea față de acest om, era alertat în străfundul sufletului ca în fața unei catastrofe. I-a fost mult timp frică de el, chiar și mai târziu, după mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la ușă strigând magica formulă, le-a permis să facă un pic de curățenie, iar noi am făcut o plimbare pe plajă. La întoarcere am găsit „curățenie totală” în frigider, au luat rezerva de țânțari, dar au uitat să schimbe prosoapele! Așa că mama le-a căutat pe doamnele „room service” să ne onoreze din nou cu prezența lor în baie și, de bucuria lenjeriei curate, a uitat de frigider și țânțari, înțelegând că este „criză”! Ghida, pe care, totuși, o simpatizam
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mine ce zici? În mine își curăță tot corpul! replica cada. Vă gândiți doar la voi! Eu le spăl hainele murdare! spuse revoltată mașina de spălat. A! mi-am amintit cum Andrei își pune pe mine pensulele murdare de la pictură, prosopul și mușamaua pe care pictează, vorbi cada. Obiectele din baie erau revoltate. Voiau mai mult respect din partea familiei. Pe lângă aceste obiecte și cele din sufragerie erau nemulțumite. Pe mine se așează cu hainele de afară în fiecare zi și mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe toți și toate cele ce fac. Noi, ceștilalți, avem grijă să urăm în pridvor de se miră și bătrânii ce „bojogi” sănătoși avem...Îi este înmânat apoi preotului un colac mare, mare, așa ca la nunți, așezat pe un prosop din acelea vechi, țesute în stative de care le mai are și bunica în sipet. După aceea părintele, ciocnește cu gospodarii un pahar cu vin iar nouă ne este dat suc și colăcei. Nu lipsesc bomboanele și iconițele cu Maica
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pescărușii albi luminau bolta întunecoasă, umbrele lor înotau în mare. Stăteam neclintită, surdă, oarbă, cu privirea ascunsă, urmărind orizontul. Era prea întuneric pentru a înota. M-am desprins din lumea reală. Mi-am pus placa de surf pe nisip și prosopul pe ea alcătuind un pat. Ce-i drept, mai puțin confortabil și m-am întins urmărind cerul. Apoi am închis ochii și nu i-am mai deschis mult timp. Primul țipăt mă trezi din somn, al doilea îmi îngheță sufletul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu mirosul unei flori necunoscute. Camera era plină de coșuri meșteșugite și rogojini împletite. O colecție de sticluțe era pusă pe un fel de cutie mozaicată, lângă o grămadă de pânzeturi împăturite, despre care mai târziu am aflat că erau prosoape de baie. Fiecare suprafață era vopsită sau pictată în culori strălucitoare. Nu-mi găseam locul lângă toate aceste lucruri minunate, și totuși aceasta era singura mea casă. În acele prime săptămâini n-am prea fost conștientă de copilul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
râd și să suflu și eu în fața ei. Cele patru femei stăteau de vorbă peste capul meu când durerile se micșorau, iar când creșteau iar, începeau să murmure încurajări. Îmi puneau suc de fructe în gură și mă ștergeau cu prosoape parfumate delicat. Meryt îmi masa picioarele. Ochii lui Re-nefer luceau de lacrimi. Am plâns și am urlat. Mi-am pierdut orice speranță și m-am rugat. Am vomitat și mi s-au înmuiat genunchii. Dar deși sprâncenele li se încruntau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bine la lapte. Îmi masa umerii care îmi înțepeneau din cauza legănatului și mă ajutase să mă ridic în picioare când îmi făcusem prima baie adevărată de după naștere. Îmi turnase apă proaspătă și parfumată pe spate, apoi mă înfășurase într-un prosop curat. Mult după ce îmi revenisem, Meryt continuase să mă viziteze. Mă întreba de sănătate și se juca cu copilul; îl examina atent și-l masa încet, senzual, făcându-l să doarmă ore întregi. În ziua în care a fost înțărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bolnavă. Mă durea capul și am închis ochii din nou. Când i-am deschis, lumina se micșorase. O fată care stătea lângă perete a văzut că m-am trezit, mi-a adus ceva de băut și mi-a pus un prosop rece pe frunte. Au trecut două zile sau poate trei într-o pâclă de somnolență febrilă și comprese. Când mi s-a răcit în sfârșit capul și durerile s-au calmat, mi-am dat seama că eram prea slăbită ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prăbușindu-se cu minge cu tot, un petic de iarbă se umpluse cu sânge, de-abia se mai putea ridica, se vedea că n-o să poată șuta, era complet slăbit, atunci nea Gică s-a apropiat, avea la el un prosop, i l-a întins lui Janika, spunându-i că e-n regulă, să se șteargă pe față, în mod excepțional o să facem o pauză, și să intrăm în vestiar, pentru că tovarășu’ ofițer vrea să discute ceva, special cu noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spunându-i că e-n regulă, să se șteargă pe față, în mod excepțional o să facem o pauză, și să intrăm în vestiar, pentru că tovarășu’ ofițer vrea să discute ceva, special cu noi doi. Janika și-a băgat nasul în prosop și ne-am dus în vestiar, ofițerul era într-adevăr acolo, am văzut după epoleți că are grad de colonel, mai de mult bunicu’ mă învățase gradele militare, deci colonelul ședea pe-o bancă în vestiar, ne-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dat din cap că da, dar el ne-a spus că vrea un răspuns clar, așa cum se cuvine, și atunci noi am spus, am înțeles, să trăiți, tovarășe colonel, Janika era atât de speriat, că și-a scos nasul din prosop, exclamând și el împreună cu mine, și atunci colonelul a spus că în noaptea aia s-a produs un accident la o centrală nucleară din Marea Uniune Sovietică, și vântul a adus radioactivitatea și pe la noi și, de drept, nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
când s-a deschis ușa și a intrat nea Gică cu o minge în mână, s-a oprit și ne-a întrebat ce-a vrut cu noi tovarășul colonel. M-am uitat la Janika, el și-a băgat nasul în prosop, iar eu am spus că nimic, dar nea Gică a venit la mine și, fără o vorbă, mi-a ars o palmă de mi-a căzut cotorul din mână și m-a luat cu amețeală, a trebuit să mă țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
toată lumea știe că viitorul constă în tineretul țării care e comoara cea mai de preț a țării și, sub nici o formă, partidul n-ar expune această comoară vreunui pericol. Atunci Janika s-a așezat pe o bancă, și-a luat prosopul de pe față, gura și bărbia îi erau mânjite de sânge, și ne-a spus în șoaptă că taică-su i-a spus lui că va veni sfârșitul lumii, care va începe cu un război atomic, și că știe el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu, nea Gică a dat din nou cu mingea de pământ, strigând că nu vrea să-i zică și a doua oară, să se ridice-n aia mă-sii de curvă iehovistă care l-a fătat, și atunci Janika, aruncând prosopul pe jos, s-a ridicat, și atunci nea Gică a spus că e-n regulă, înțelege el că ne-am speriat de colonel, dar nu putem fi, totuși, atât de lași, iar dacă Janika își cere iertare, n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În ușa lui Fersen. Nici un răspuns. Stărui. Neprimind nici de data asta nici un semn de viață, deschise ușa pe care el n-o Încuiase. Făcu un pas Înăuntru și-l văzu pe Lucas ieșind gol pușcă din baie, cu un prosop În mînă, cu care se acoperi În grabă, pudic. Marie, jenată, Își ceru scuze. - Îmi pare rău, comandante, dar...Tocmai a sunat Morineau. E ceva urgent! - Sper să fie așa, pentru că detest să fiu văzut nemachiat. Tulburarea Mariei se accentuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]