4,129 matches
-
e bine scrisă, dar de o importanță cu totul limitată.) De fapt, George era un bărbat inteligent, era omul talentat și promițător de care se îndrăgostise Stella și cu care se măritase. (Stella n-ar fi putut niciodată iubi un prost.) Numai că nu izbutise în nici un fel să-și valorifice talentele. Dimpotrivă, pornise cu înverșunare să se autodistrugă. Nimeni nu s-a arătat prea surprins când a pus capăt carierei lui de muzeograf prin sfărâmarea colecției de sticlărie romană. Mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întâmpla ceva cumplit... — Du-te și cumpără-ți niște insigne naziste. — Îți imaginezi că glumesc? — Da. Ești un impostor, un faux mauvais 1, care pretinde că-i ticălos pentru că e nefericit. Nu ești nici nebun, nici demoniac, ești numai un prost care suferă de vanitate rănită. Ești lipsit de imaginație. Ce te-a făcut să nu fii bun la filozofie te face să nu fii bun nici la a fi rău. Totul nu-i decât teatru. Ești un individ mediocru, George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iritat la gândul că scăzuse în ochii lui. Această teamă a împiedicat tocmai comunicarea dintre ei care ar fi putut-o înlătura. Erau jenați unul față de celălalt și Tom, negăsind nici o cale pe care să-și exprime afecțiunea, făcea pe prostul în fața unui Emma din ce în ce mai tăcut. Pe parcursul acelei duminici nefericite, Tom se gândise și la George. De fapt, George nu fusese niciodată prea departe de inima și de gândurile lui de-a lungul anilor care trecuseră. Uneori, tânărul simțea, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grijă și cu răspundere, of course, de simți cum îți vine să-ți iei toți câmpii ăștia nenorociți, odată și-odată, la mama naibelor! Ori simți cum îți vine să te lălăi! Sau să urli! Sau să râzi ca un prost ce ești! Sau să vorbești cu prima paceaură chioară de pe drum și să-i declari dragoste veșnică! Sau să te zbânțui! Sau să mori! Sau să visezi... Sau să ceri niște bani cu împrumut. Deci..., cam asta-i, constată Dănuț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Când a plecat lepădătura de Coco, ca să și-o pună, cu javra de Năică? Atunci când am urat eu, lumii, să se ducă-n budă? Când am blestemat-o, am hulit-o și când m-am îndoit de Doamne-Doamne, ca un prost...? Atunci, probabil? Phiii...! Ce-am dat-o-n bară! Mi s-a răcit curul! gândește Adrianus, încolțit de patru perechi de ochi scormonitori și simțind, năvalnic, cum îl ia și cu un piculeț de tremurici. Scuze! Da'..., poate că n-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Unde-ai fost, ce faci, ai mâncat? Ja kere coliba! Hai în casă! Ahh...! Cum...?! Cee...!? Mi-a murit Forzoso? Te bengav! Să-nnebunesc! Rovel mo ilo, mamo! Me merav! Mamă, mor! Mi-ai rupt inima...! San dilo! Ești un prost! zice bunișca. Ba tu ești proastă, fe! San bengaili? Ești nebună? Așa i se dă omului, o veste rea? Păi, puteam s-o-mbuligesc! Magma an pace! Lasă-mă în pace! Ba nu te las! Uite, fa, ca să știi și tu cum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mașina“. Aveam rude care veneau cu Dacia pe la noi, iar la plecarea lor nu pierdeam niciodată momentul să mă lipesc de ele și de mașina lor, ca să „mă trag“ câte trei-patru kilometri în afara satului. Apoi mă întorceam pe jos, ca prostul, încântat de o așa ispravă. Pe drumul de întoarcere eram întâmpinat de privirile invidioase ale tovarășilor de joacă, care mă iscodeau să afle în amănunt cum a fost. Astăzi - o spun cu părere de rău - mă tem că nici un copil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
al reconfigurărilor? Fiecare dispune de existența sa nu ca de un cadou etern, ci ca de o închiriere punctuală. Regula jocului e fixată de la bun început. Ea a fost aceeași pentru toți și așa va fi pe veci, care-i prostul să-și imagineze că s-ar putea sustrage legii comune? -11- Scheletul cu tortul. Când Vezuviul petrifică orașele Pompei și Herculanum - în 79 d.Hr. -, el acoperă și Boscoreale, un oraș de 17 000 de locuitori care au pierit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mâna Camillei alunecă din mâinile lui ca un săpun și era deja departe, o pată roșie pe fundalul unui cer prea albastru. — D’-d-de ce? obiecta Kevin, alunecând pe lemnul lustruit al salonului. Ce-ce-ce-am făcut? Te vreau și pe tine, prostule - tu ești viața ei, speranța ei. Eu te-am creat, eu te-am dorit - tu nu existai, nici n-ai fi existat altfel. Tu trebuia să ne salvezi, dar n-ai fost În stare. Și dintre noi doi ea te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce știți? Și ce față a făcut Ceaușescu la televizor? Noi de ce n-am văzut? Dar cui i-ar fi trecut prin cap să deschidă televizorul? Uite că altora le-a trecut. Și noi am plecat de-acolo ca niște proști. Iar acum n-ai pe cine să Întrebi... Ce să Întrebi? Ce față avea Ceaușescu la televizor? Dacă chiar l-au răsturnat bucureștenii? E oare posibil să-l răstoarne? Ies să fumez o țigară la capătul culoarului. Ceasul arată ora
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ăsta face mișto de noi, discuția s-a tărăgănat o vreme, i-auzi fată, ăsta vrea să vorbim de Revoluție! I- auzi că pe ei cică i-a lovit o mașină... Ce mă?... Auzi că cică un camion... păi și prostul ăla de ce ne-a spus aseară că s-a luptat cu niște... ăia, cum le zice... cu teroriști? Așa, cum zisăși... PÎnă la urmă lăsăm prostiile și tipa asta ca un zgîrci Îmi spune că m-așteaptă la ultima ușă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu putere ( În mod surpinzător, pipăiam o pereche de sîni mici și foarte geometrici), mă, lasă-mă, că n-avem timp, a zis și din cauză că se tot foia nu Înțelegeam dacă e cu fața sau cu spatele, hai odată, mă, prostule, mișcă-te... a zis ea, apoi a rîs tandru, dacă vede doctorul că m-am futut iar, mă trimite la pîrnaie... sau acu nu mă mai bagă, că e libertate, a rîs ea, trăgînd hainele de pe mine și lipindu-și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îi atacă pe ăștia care spun că vor avea grijă de țară pînă se organizează alegeri, cică se instalează la putere cam repede și vor să confiște Revoluția... Treaba asta a iscat o discuție destul de Încinsă, pentru că era acolo un prost care spunea că nu e adevărat, se lăuda că taică-său a fost nu știu ce mare ștab pe la Partid, Înainte de Revoluție, și i-a povestit cînd a fost acasă În permisie că de fapt Frontul ăsta Național sau cum mă-sa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
facă la vârsta asta? Au distrus tot, și n-au pus nimic în loc, nici măcar speranța, o brumă măcar din ideile pe care le trâmbițau altădată. Sunt conștienți de asta, e vorba de cei de sus, căci repetă întruna, pentru noi proștii de jos că „deocamdată”, și asta e de douăzeci de ani, „suntem chemați să construim noua societate”, dar care nu se poate construi. Tăcu câteva secunde, timp în care își aprinse o nouă țigară, apoi reluă: - Cum să se construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asemenea discuții. — Te iubesc, spuse Christina. — De ce mă iubești? Întrebă Vic nedumerit. — Fiindcă nu ești chel. Dacă aveai chelie nu te-aș fi putut iubi. — Oamenii cu chelie vor constitui o asociație și vor protesta. — Ah, tu nu Înțelegi nimic, prostule! - și Închise. Căci urma să plece, În cîteva minute, la studioul de radio. Avea Întîlnire cu un misionar american care susținuse În sălile de cinema din Baakho și din alte cîteva orașe o serie de conferințe pe teme religioase, fără
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să fie mai isteț decît ei toți - ceea ce s-ar fi putut dovedi În cele din urmă adevărat, dacă Iuffo n-ar fi murit. Căci pentru a muri nu-i necesar să fii inteligent. Iar Iuffo murise chiar ca un prost. După ce șalupa Îl adusese la țărm și soldații din paza de coastă Îl așezaseră cu burta În sus, Jegg Îl apăsase cu vîrful pantofului În burtă, din simpla curiozitate de a vedea ce se Întîmplă. Ei bine, Iuffo scoase limba
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și se opri, deoarece venise fata de la bar să-i aducă votca. Apoi, după ce luă o Înghițitură, continuă: Soluția e În altă parte, iar ei știu foarte bine acest lucru. — Pe insula asta clima Îndeamnă la lene, așa că muncesc numai proștii, cugetă cu tristețe celălalt. Iar după ce tristețea Îi mai trecu, Întrebă: sunteți cumva român? — Nu. Sunt roland, minți doctorul. — Domnule, eu sunt român, mărturisi omul. Știți ce mi-a spus tata, cînd am plecat de acasă? Mi-a spus că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
azvîrlită În sus. În sfîrșit, mai trebuie adăugat că, În pofida acestor multiple explicații, oamenii de rînd Înclinau să creadă că la mijloc nu era decît o șmecherie pe care unii și alții Încercau să le-o bage pe gît, crezîndu-i proști. Iar ei se Încăpățînau să nu se lase prostiți, deși păreau totuși dispuși la anumite concesii. Convingerea majoritară era că guvernul pregătește o nouă serie de scumpiri, sau vreo lege care să interzică avorturile, fără ca asta să vină În contradicție
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pînă ne vom căsători dar, căci Întotdeauna apare un „dar“, o umbră din trecutul lui Îmi amenință fericirea: fosta lui iubită, o femeie cu zece ani mai mare decît el -). Renunțarea, prețul suprem al iubirii (el a plîns ca un prost, iar ea și-a văzut de nuntă, de soțul ei... și timpul a trecut... Instinctul mi-a spus că sunt trădată. Dezlegarea cu foc viu mi-a salvat căsnicia (Mama Lucica vă ajută -). Nora, cuscra, amorul. Amantul m-a distrus
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Ajunseseră Într-un loc pietros, unde arborii se răreau, iar printre ei, bolovani mari de calcar reflectau nefiresc, ca niște lampioane, lumina tot mai slabă a Înserării. — Unde e Christina? — Care Christina? Întrebă la rîndul său Pablo. — Nu face pe prostul! Te urmăresc de mai multe zile, pe cine cauți, cine te-a trimis? — Ca să răspund la toate aceste Întrebări, Îmi trebuie timp, fiindcă povestea e cam lungă. Și, la drept vorbind, stau destul de prost cu memoria. Totuși, dacă dumneata ești
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lîngă el bidonul cu apă. Ca să aibă mîinile libere și să se poată deplasa, băgase caietul cu memoriile sub vestă. CÎnd ajunse lîngă Pablo, luă bidonul și Îl ridică deasupra capului. — De cînd ai venit, ai făcut tot timpul pe prostul, ca să pari șmecher. De fapt cine ești și ce cauți aici? Îl Întrebă. — Nu sunt geolog și nu mi-e sete, răspunse repede Pablo. Ce cîntec cîntai adineauri? Nu căuta să schimbi vorba! M-a adus nenea acela cu fața
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un profesor bătrân care-și ceartă unul din elevi. De câte ori ți-am spus să nu te iei după aparențe? Ceea ce soția mea uită uneori, Ruby, e că, atunci când e vorba să decizi dacă o murătură e extraordinară sau mediocră, numai proștii se lasă păcăliți de felul În care arată. Să nu mă-nțelegi greșit. Normal că aspectul unei murături, culoarea și textura sunt importante, dar, În ultimă instanță, doar două lucruri contează: consistența și aroma. Nu zic eu mereu, Irene - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu se găsea detergent la Cooperativă și, când se găsea, gestionarul Îl dădea pe ouă, nu pe bani, că bani avea orice prost de când ajunseseră comuniștii la putere. Acuma, În democrație, subliniez eu pentru tine, lucrurile au intrat În normal: proștii iarăși nu au bani - cum e În legea firii -, rafturile prăvăliilor sunt pline cu de toate și nu are cine le cumpăra. Asta am zis-o așa, că prea te dai mare liberal, faci pe intelectualul politician și tu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
siliți, prin purtarea voastră, să folosesc un vocabular violent și care nu se potrivește nici cu firea, nici cu educația și nici cu statura mea intelectuală. Însă există momente În viață când trebuie să-i spui boului că e bou, prostului că e prost și nesimțitorului că e un râtan. Ne Întoarcem la alunecarea de teren care atât de măiastru s-a desfășurat, Încât e cu neputință să lăsăm deoparte presupunerea că divinitatea n-a avut nici un amestec. Un dreptunghi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am nimic cu amărâtu-ăsta, atâta vreme cât mă lasă În pace. Da’ dacă-și ia nasul la purtare, atunci Întorc și eu foaia de nu se vede. Dumnealui i-a fost greață să se apuce de scurmat pământul ca noi ăștialalți, proștii. A urmat la oraș școala profesională de croitorie. N-a rămas acolo, că nimeni n-avea nevoie de nădragi cu un crac mai scurt sau mai strâmt decât celălalt. N-ar fi nici o rușine să te faci croitor, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]