7,270 matches
-
noțiunilor. Ioanide e un spirit clasic proiectat pe un fundal baroc de imprevizibil, complicații epice, contorsionări ciudate, pitoresc social abundent, deformări bizare ale umanului. Arhitectul se confruntă cu tot ce vine din contingent și din prezent (evenimentele politice, amantele tinere, protagoniștii mediului universitar, salonul Saferian Manigomian, Mișcarea legionară, moartea copiilor săi afiliați Mișcării), ca și cum ar fi surprizele unei existențe inevitabil baroce. Prezentul, irațional și dezordonat, nu poate fi decât baroc. Intelectul instituie ordinea și restaurează, idealist, abstract, sensul clasicismului. Bietul Ioanide
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
îl obligăm să se situeze. Iar dinamica lui trebuie studiată în raport cu libertatea circulației ideilor și nu doar în funcție de prea conjuncturale situații. În fața noastră, un gard înalt, de sîrmă. Un gard care desparte realitatea de convenție, care îi ține prizonieri pe protagoniștii autoarei în societatea suprasaturată de violență, de ură, de gesturi limită, reprobabile, perverse, societatea lui Milosevic și a războiului aberant, lumea, de fapt, în care pendulăm și noi, în orice colț de lume. Violența a devenit o stare aproape ubicuuă
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
persoanelor din preajmă. Ceea ce este straniu este că agresarea nu se face prin forță, ci printr-un repertoriu impresionant de gesturi aparent inofensive, toate culminînd cu iritarea oamenilor din jur. La asta se adaugă amănuntul stupefiant că, cel mai adesea, protagonistul nu este conștient de efectul devastator al gesturilor sale. Se poartă stînjenitor și insuportabil, și totuși nu-și dă seama. Și astfel, așa cum un nesimțit uită că flatulența este un act al singurătății pe care nu are voie să-l
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
apartenența politică a victimelor Piteștiului. Stigmatul ideologic pe care aceștia îl poartă în ochii noștri și frica cu care am fost obișnuiți să reacționăm la auzul numelui lor ne-au indus o optică timorată de școlari încurcați: îi privim pe protagoniștii Piteștiului ca pe niște extemporale nedorite de care nu știm cum să scăpăm mai repede. Calciu Dumitreasa, Costache Oprișan sau Mihai Buracu sunt nume la al căror sunet tresărim iritați. Numele lor ne stînjenește precum un amănunt incomod a cărui
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
mai intens al erotismului. Până când, o altă femeie din viața lui, care Îi (re)cunoaște complexul, reușește să-l elibereze de blocajul psihic, ba mai mult, să-l și desăvârșească În arta amorului. În esență, „fetele rele”, În cazul ambilor protagoniști, determină ireversibil destinul. Pentru Ștefan, refuzul de a rămâne În Maroc cu exotica Amina se finalizează cu deteriorarea tragică a firului vieții, pentru Rică, sensul este pozitiv, el câștigă fizic și spiritual și se Împlinește. Nimic deosebit, aparent, până aici
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
departe de casă, În fapt, refuzul de a fi al Aminei, care seamănă cu refuzurile lui Rică de a continua cele mai reușite momente de viață În prezența femeilor. Aici se produce o legătură de destin explicită Între cei doi protagoniști ai cărții, o legătură făcută de prezența feminină, În ambele cazuri. Respingând, Ștefan Își ratează destinul, Rică evoluează, se Împlinește... Romanul depășește, Însă, spațiul și timpul narate. În stare de victimă a nevinovăției este omul dintotdeauna; În nefericitul siaj al
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
actorul X n-a reușit să fure nimic : n-are vocație de cleptoman sau de actor?”; ”fetișul vorbelor - o boală post revoluționară”; „noi, actorii, practicăm o artă care se consumă În timp ce se produce” (extraordinară remarcă!), „În poezia adevărată, Dumnezeu este protagonist!”ș.a.m.d. Recomand cartea lui Eusebiu Ștefănescu tuturor oamenilor care iubesc teatrul, umorul și cîrciuma. Deci, cam tuturor oamenilor de teatru... Un clovn pentru eternitate...se intitulează cartea cunoscutului actor Valentin Teodosiu, apărută la Editura Fundației Pro. Autorul nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
numele zeiței florilor și a primăverii. Întrucât și-a lăsat averea imensă poporului, a fost ridicată la rang de zeiță și serbările organizate În cinstea ei s-au numit floralia. Tot Într-un cadru organizat, instituțional, se practica prostituția masculină. Protagoniștii erau spadones, copii ai prostituatelor, tineri care lucrau În ateliere de preparare a afrodisiacelor, În frizerii și băi, tineri excentrici Îmbrăcați În culori stridente, parfumați, fardați, epilați, purtători de bijuterii. Unii erau dansatori, alții Își slujeau stăpânii ca sclavi, alții
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
sunt slabă, mă consola « Lasă că ai să te Îngrași!» , mama e de concepția că fata trebuie pupată doar În somn, așa a făcut toată viața cu mine...”. Punctul culminant al expozeului maltratărilor la care era supusă Îl are ca protagonist pe tatăl său: „... În penultima zi de școală, am fost cu colegii mei la ștrand... asta prin clasa a X-a... și nu mi-am luat mediile... m-a bătut cu cureaua și m-a udat cu apă, și am
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ori prin altceva, inedit. Pe unele dintre ele parcă le-am mai citit o dată, greu de spus însă unde anume. Pe câteva, dacă nu mă înșală memoria, autorul le-a publicat cândva în Suplimentul de cultură. Mici secvențe narative cu protagoniști din diverse categorii sociale, de la intelectualitatea rurală la lumea măruntă a mahalalei, de la boschetarii urduroși la pensionarii care se plictisesc de moarte. La fel ca în atâtea alte locuri, prozatorul toarnă și aici, într-un mixaj sui generis, o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
apere interesele și dau dovadă de rigiditate În momentul negocierilor ce le Întreprind, negocieri care vizează principalele elemente ale contractului: salariul; timpul de muncă; concediile; condițiile de muncă și alte drepturi sau obligații specifice raporturilor de muncă. Inflexibilitatea și rigiditatea protagoniștilor de pe piața forței de muncă, Îi oferă acestui spațiu de contact al cererii cu ofertei forței de muncă, și o sensibilitate aparte cu multiple predispoziții către conflict. Atunci când angajatorii nu vor sau nu pot acoperi nevoile propriilor salariați, prin mărirea
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
ca un om terminat. La rândul ei, Simona, mergând pe aceeași parte a șoselei, gândea că toate impedimentele trebuie înlăturate și va trebui să ajungă acolo unde stabilise ea și voia ei. Câte obstacole vor sta în calea celor doi protagoniști, Timpul ni le va dezvălui, dând la o parte mantia de întuneric care acoperă uneori nu numai drumurile, ci și mințile oamenilor. 14 E ra o dimineață de mai însorită. Un cer ca o floare de nu-mă-uita! Nici un nor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe un teren plin de denivelări. Câte vise din căsnicia ei fără reproș, în curs de a fi derulate, nu-i fuseseră sfărâmase în marea încercare prin care trecuse.. Între soți se ridicase un zid care rezista, chiar dacă cei doi protagoniști purtau în forul lor intim dorința nedisimulată de a-l demola. Nu era un lucru simplu. Zidul interpus era marcat de un mare semn de întrebare de ambele părți: de ce? De ce trebuiau să treacă ei printr-un asemenea infern? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu unele abilități de captare a interesului cititorului, vădind apoi preferințe pentru monologul interior, uneori cu exces de reflexivitate, ca oglindă a unui radicalism raționalist specific adolescenței, de care suferă mai toți eroii. De altminteri, pare să fie chiar boala protagoniștilor săi, vecină, păstrând proporțiile, cu a dostoievskianului Rodion Raskolnikov, printr-o probabilă contaminare mimetică. În Suflet paralel, Anton, un tânăr funcționar de douăzeci și șapte de ani, descoperă (tardiv prin raportare la ce ne spune Sigmund Freud) dublul din oglindă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi exact pe unde venise și oprindu-se în baie. Or, din cauza caracterului parcă nefiresc al acestei secvențe, propun a zăbovi un pic cu cititorul pe seama protagonistului povestirii de față. Anton era un tânăr de douăzeci și șapte de ani, destul de fericit și, pe deasupra, neînsurat. Acesta locuia singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin - foarte frumos și elegant, după părerea arhitecților, în general -, închiriat de preabuna
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Suflet paralel, acțiunea se petrece „pe un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, iar soarele risipește întunericul în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza singurătății și a banalității vieții cotidiene. Dublat de motivul oglinzii, motivul dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
curse o dată cu ziua, ajungând până în faptul serii. Și, după cum se încinseseră spiritele, vinul și rachiul tare având rolul lor, erau toate șansele ca petrecerea să se desfășoare de-a lungul săptămânii ce începea. Nuntașii petreceau, se veseleau, îmbrăcându-i pe protagoniști în hainele fericirii începutului de viață nouă. Deodată, Vișinel se ridică de la masă și o îndemnă și pe Voica să-l urmeze. Ina reuși să-l rețină câteva clipe și să-l întrebe: - Ești fericit, Vișinel!? În ochii ei se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
salată proaspătă, spera să le potolească foamea. Tocmai când totul era aproape gata, Alex deschise ușa și-i înmână soției sale un buchet mare de frezii, florile ei preferate. La scurt timp veni și Mihăiță. Masa decurse în liniște, fiindcă protagoniștii aveau o foame de lup. Ina îi spuse lui Alex, printre altele, că a primit o scrisoare de la Olga în care își plânge soarta. Alex trecu peste spusele Inei, având motivele lui, la care se adăugau și câteva polițe încă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe ultima în fine, și Regizorul. În cele din urmă, ne ciocnim amândoi de problema evidențierii, inevitabilă problemă, a tinereții lui Mihai de Giulești personajul central al nuvelei. Trebuia, zicea Regizorul, ca spectatorul să fie pus în temă cu descendența protagonistului nuvelei: cum că provenea dintro familie nobilă valahă din comitatul Maramureș, că era răsrăsstrănepotul lui Giulea, cel care își îngropase propria mână, tăiată de unul Bogdan de la Vișeu, adică, spune textul, mâna cea dreaptă împodobită cu inelul greu de argint
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răbdare de regizor. Într-una din scene, cea unde e însoțit de Henri, castelanul poate să facă referiri la trecutul său. De asemenea, nesomnul de acuma și neliniștile anterioare vânătorii ascund în ele ploaia de întrebări și nonconformismul din tinerețea protagonistului. Așadar, acuma prindeau în mintea mea, un tot mai viu contur doi Mihai, două timpuri distincte și două contese, cu un singur conte și un singur secretar, pe nume Henri. În rest, vânătorii, slugile lor și hăitașii mi se păreau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
motan mare și obraznic, cățel, care fugărește găinile, găini, rațe și porumbei, din care mai ciugulește și pisica, un măgar bolnav de chagrin d'amour, care plînge și se așează suicidar pe linia ferată și un păstor bătrîn. Cu acești protagoniști nevorbitori la care se adaugă poștașul hîtru, Kusturica face un film de o mare sensibilitate, cu o ironie tandră, cu un sentimentalism la vedere, cu cunoscutele efuziuni și zburdălnicii pe care le-am văzut și în Underground (1995) sau în
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
cum este cea cuprinsă în povestirea intitulată solemn "Marea scenă a potcoavei" sau pățania cu pântecarița, "când - mărturisește autorul - am jucat fără voie rolul de sconcs". Memoriei prodigioase a naratorului nu îi scapă nici micile întâmplări aparent banale având drept protagoniști ființe necuvântătoare, pe această linie tematică existând o anumită înrudire cu scrierile de gen din literatura interbelică. O atestă, între altele, istorisirea cu puiul de vrabie salvat de la moarte sau cea despre câinele de pripas care așteaptă zile la rând
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
Daniel Cristea-Enache Pe scena noastră literară, ca și pe cea politică, avem, în mod categorial, două tipuri de protagoniști (nu scriu personaje fiindcă acest termen s-a încărcat de conotații peiorative): oameni cu prea mult trecut; și oameni cu prea puțin. Primii au traversat, cum au putut, o epocă dramatică. Erau tineri la instalarea comunismului în România și aproape
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
un moment dat e ceea ce li s-a indus psihologic într-o formă suficient de subtilă ca ei să creadă că și-au ales singuri convingerile. În realitate, ei nu au ales nimic, ci au fost sugestionați să creadă ceea ce protagoniștii unui anumit punct de vedere i-au făcut să creadă. Iar dacă nu există un punct de vedere filozofic care să fie valabil pentru toată omenirea, atunci nici patrimoniul universal al culturii umanității nu poate fi clădit pe niște criterii
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
a viciului și a mizeriei, evidentă la Eugen Barbu, și se află, de asemenea, la o distanță considerabilă de viziunea naturalistă, céliniană a lui Radu Aldulescu. Observația realistă nu lipsește, însă poetizarea imundului, "estetica urâtului" determină configurația romanului și a protagoniștilor săi. Precum Arghezi în Flori de mucegai (unde, spre deosebire de baudelairienele Flori ale răului, miza estetică are și un background etic), prozatoarea se dovedește interesată de revelarea petelor de lumină, a oazelor de umanitate dintr-un univers al întunericului moral și
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]