1,432 matches
-
realizate în Uniunea Europeană în 2012 de Eurobarometer au constatat că creștinismul este cea mai importantă religie din Estonia, fiind adoptat de 45% dintre estonieni. Creștinii ortodocși formează cel mai numeros grup creștin din Estonia, reprezentând 17% din cetățenii Estoniei, în timp ce protestanții alcătuiesc abia 6%, iar celelalte grupuri creștine restul de 22%. Necredincioșii-agnosticii reprezintă 22% din populația Estoniei, ateii 15%, iar cei care nu și-au declarat religia 15%. Mai puțin de o treime din populație se consideră credincioasă; cei mai mulți sunt creștini
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
treime din populație se consideră credincioasă; cei mai mulți sunt creștini ortodocși, în special în rândul minorității ruse, sau luterani. Cultul luteran este estimat a avea 180.000 de membri înregistrați în anul 2014. Există, de asemenea, câteva grupuri mici de musulmani, protestanți, evrei și budiști. Organizația Maavalla Koda (taaraism) îi reunește pe adepții religiilor tradiționale animiste. Organizația neopăgână rusă "Vene Rahvausu Kogudus Eestis" este înregistrată în Tartu. Între 2000 și 2011, procentul creștinilor ortodocși a crescut în același timp cu creșterea religiozității
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
fost fondator. Arhiducele Carol al II-lea Francisc de Austria a avut inițiativa fondării unei instituții de învățământ de calitate la Graz. El a invitat în ducatul său iezuiți care au deschis la Graz un colegiu. Municipalitatea orașului, dominată de protestanți, a fost la început ostilă și le-a interzis locuitorilor să-și trimită copiii la acest colegiu. Astfel, primii studenți au venit din exterior; germani, croați, maghiari și din provincia Trento. În 1585 colegiu a devenit universitate. Potrivit "Constituției" lor
Universitatea din Graz () [Corola-website/Science/333119_a_334448]
-
în mod semnificativ, așa-zisul "Völkerverständigung" internațional (adică promovarea păcii și a înțelegerii reciproce între națiuni și culturi). Din 1914 și până în 1922 a publicat în mod regulat un comunicat internațional semi-politic intitulat "Evangelischer Wochenbrief" (1914-1921), cu echivalentul său englezesc "Protestant Weekly Letters" (1914-1917). Publicul său țintă a fost format în primul rând din influenții creștini germani și americani și a oferit un forum pentru promovarea păcii și înțelegerii între națiuni. În 1925 Deissmann a luat cunoștință de ruinarea accentuată a
Gustav Adolf Deissmann () [Corola-website/Science/333239_a_334568]
-
Mai mult, faptul că știința modernă nu a oferit norme etice universale în afara Bibliei a condus la o criză a autorității morale din creștinismul liberal, care așteaptă încă să fie rezolvată. Creștinismul liberal a exercitat cea mai mare influență asupra protestanților "mainline" la începutul secolului XX, când susținătorii săi credeau că el va fi viitorul bisericii creștine. Cea mai mare și importantă influență a sa a fost Evanghelia Creștină Socială, care a implicat un de facto "botez al creștinismului în doctrina
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
Mick Jagger, precum și cu designerul Christian Louboutin. Timp de șase ani, ea a mers într-o tabără de vară în America, la insistențele tatălui ei, care a vrut ca ea să învețe engleza. A fost crescută după regulile stricte ale protestanților, dar nu este religioasă. Familia Seydoux este cunoscută în Franța. Bunicul ei, Jérôme Seydoux, este șeful companiei de film Pathé; unchiul ei, Nicolas Seydoux, este șeful companiei Gaumont Film Company; celălalt unchi al ei, Michel Seydoux, tot producător de film
Léa Seydoux () [Corola-website/Science/334586_a_335915]
-
a fost o forță dinamică în Coreea, cu impact pozitiv asupra celorlalte religii. A împins la o concurență dinamică pe catolici și pe budiști și a inspirat numeroase alte secte mai mici. Ei au adoptat multe dintre metodele introduse de protestanți. Influența asupra educației a fost decisivă deoarece creștinii au înființat 239 de școli și 40 de universități, inclusiv 3 dintre cele 5 universități de top din țară. Sukman susține că, din 1945, protestantismul a fost văzut de coreeni și ca
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
dar majoritatea au fugit mai târziu spre sud. Nu se ști exact câți creștini au mai rămas în Coreea de Nord astăzi și există incertitudini cu privire la numărul exact din Coreea de Sud. Se știe că la sfârșitul anilor 1960 erau aproximativ un milion de protestanți în Coreea de Sud, dar în timpul ,Boomului de convertiri”, perioadă care s-a încheiat în anii 1980, numărul protestanțiilor a crescut mai repede decât în orice altă țară. În 2005, recensământul sud-coreean a arătat că 29,2 % din populație e creștină, crescând
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
a fost fondată în 1885 iar Școala Metodistă Euhwa pentru fete (mai târziu a devenit Universitatea pentru Femei Euhwa) a urmat în 1886. Alte școli similare au fost înființate imediat după acestea, ajutând la răspândirea protestantismului printre oamenii de rând. Protestanții au depășit catolicii ca cea mai numeroasă confesiune creștină din Coreea. Gradul de alfabetizare a femeilor a crescut brusc deoarece acestea fuseseră înainte excluse din sistemul de educație. Creltinismul a crescut constant, la mijlocul anilor 1930, numărul catolicilor ajungând la 147
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
ca cea mai numeroasă confesiune creștină din Coreea. Gradul de alfabetizare a femeilor a crescut brusc deoarece acestea fuseseră înainte excluse din sistemul de educație. Creltinismul a crescut constant, la mijlocul anilor 1930, numărul catolicilor ajungând la 147.000 iar al protestanților la 168.000. Bastionul ambelor grupuri era nordul. Poliția controlată de japonezi a făcut eforturi sistematice să minimalizeze impactul misionarilor, care a avut un efect deprimant în anii 1911-1919. Declarațiile idealiste ale președintelui american Woodrow Wilson au contribuit la creșterea
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
avut un efect deprimant în anii 1911-1919. Declarațiile idealiste ale președintelui american Woodrow Wilson au contribuit la creșterea rapidă a naționalismului coreean în anii 1920, dar deziluzia a venit după ce mișcarea nu a reușit să realizaze schimbări semnificative. În 1924, protestanții au fondat Consiliul Național Coreean Creștin pentru a coordona activitățiile împărțind țara în regiuni atribuite cultelor protestante specifice. Protestanții coreeni au fondat de asemenea misiuni în străinătate pentru coreenii care trăiau în Manciuria și China. Din 1937, Biserica Presbiteriană a
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
printr-un edict al împăratului Ferdinand al II-lea, episcopul s-a întros la Augsburg unde a instituit programul Contrareformei. Abia în anul 1648, prin Pacea Westfalică, după Războiul de Treizeci de Ani (1618-1648), problemele și conflictele dintre catolici și protestanți au fost diminuate ajungânduse în cele din urmă la o conviețuire pașnică. În anul 1802 averile episcopiei au fost în cea mai mare parte secularizate. În anul 1817, în urma unui concordat cu Sfântul Scaun, episcopia a devenit sufragană a Arhidiepiscopiei
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]
-
1618 deși el a servit ca regent în numele Ducelui Albert Frederic, care era bolnav mintal. Una din cele mai semnificative acțiuni ale lui Johann Sigismund a fost conversia de la luteranism la calvinism, după ce mai înainte a egalizat drepturile catolicilor și protestanților în ducatul de Prusia. Probabil el a fost câștigat de calvinism în timpul unei vizite la Heidelberg în 1606, însă abia în 1613 a făcut publică comuniunea potrivit ritului calvinist. Marea majoritate a supușilor săi, inclusiv soția sa, au rămas luterani
Johann Sigismund, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334535_a_335864]
-
așa-zisul Council on Foreign Relations, care este o sacră alianță între capital și putere în Statele Unite, capitalul fiind New York-ul și puterea - Washingtonul. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, s-au întâlnit politicienii de pe coasta de Est, protestanții, albi, bine crescuți, care vorbeau toți franceză, germană, cu bone din Europa, și care s-a întâmplat să fie, la un moment dat, aceiași ca și urmașii marelui capital (...) Și ăștia s-au întâlnit și din când în când fac
Emil Hurezeanu, ANALIZĂ asupra Chinei: Eternitatea chineză e mare () [Corola-website/Journalistic/102067_a_103359]
-
(13 noiembrie 1504 - 31 martie 1567), denumit "der Großmütige" ("Generosul") a fost principalul șef al protestanților și unul dintre cei mai importanți conducători protestanți timpurii din Germania. Filip a fost fiul Langdrafului Wilhelm al II-lea de Hesse și a celei de-a doua soții, Anna de Mecklenburg-Schwerin. Tatăl lui a murit când Filip avea cinci
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
celor două principate, un prinț străin. Acesta a fost Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, de neam bavarez și de confesiune catolică. Dacă în privința confesiunii prințului, politicienii români au înțeles că din Europa occidentală nu pot să aducă decât un catolic sau un protestant, pentru urmașii acestuia, Constituția din 1866 prevedea prin art. 82 al cap. II, ca toți fiii și fiicele viitorului monarh să fie obligatoriu crescuți în „religiunea ortodoxă a Răsăritului”, dorindu-se în felul acesta apropierea dinastiei străine de poporul român
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
și în maghiară. Începând din 1821, el a lucrat și ca profesor particular al fiului nepotului mitropolitului Stefan Stratimirović. În 1824 el a trebuit să renunțe la funcția de director pentru că guvernul austriac a interzis Bisericii Ortodoxe Sârbe să angajeze protestanți din Regatul Ungariei. Acest lucru l-a făcut pe Šafárik, care a trebuit să-și susțină financiar familia în creștere, să piardă o sursă importantă de venit. Prin urmare, el a încercat să găsească un post de profesor în țara
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
fost de cele mai multe ori una pașnică. Majoritatea oamenilor de rând vedeau scăderea influenței și averilor Bisericii ca un lucru bun, dar influența lor proprie nu avea să dureze. La moartea lui Frederic I, doi pretendenți la tron, unul susținut de protestantul Lũbeck, și celălalt de nobili catolici, au provocat un război civil cunoscut drept „"Vrajba contelui"”. Masacrul împotriva armatei de țărani a lui Skipper Clement, la Aalborg, a însemnat sfârșitul războiului, cu victoria celor care susțineau cauza protestantă. Mânăstiri de călugări
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
au locuit în . În anii următori, castelul și-a schimbat de mai multe ori proprietarii. În 1609, Zikmund von Tiefenbach a intrat în posesia castelului prin căsătorie. Rudolf von Tiefenbach, un frate mai mare al lui Zikmund, a fost un protestant în acea vreme, dar el a rămas loial împăratului catolic (și mai târziu s-a convertit la catolicism). Pe 8 noiembrie 1620, în Bătălia de la Muntele Alb, el și regimentul său au fost aliați ai Armatei Imperiale (adică împotriva nobililor
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
știe unde a învățat pictura, deși el a studiat probabil la Curtea Regală a Boemiei, unde ar fi lucrat împreună cu Aegidius Sadeler. În acest timp a început Războiul de Treizeci de Ani, iar Praga a fost ocupată de către armatele catolice. Protestanții au fost tolerați la început, dar în anul 1627 a fost inițiat un efort considerabil de convertire; în anul următor, el a fugit împreună cu mama sa în Saxonia. În cele din urmă, el a plecat spre Italia, a petrecut câțiva
Karel Škréta () [Corola-website/Science/336187_a_337516]
-
și-a șocat atât familia cât și curtea regală prin evadarea din mănăstire în 1572, anunțând convertirea ei la calvinism și, la sfatul Jeanne d'Albret, a fugit în Palatinatul Elector. La 24 iunie 1575 Charlotte s-a căsătorit cu protestantul Wilhelm, Prinț de Orania. Ei au avut șase fiice, inclusiv pe Louise Juliana de Nassau, de la care a coborât Casa de Hanovra și cele mai multe alte case regale (protestante). Căsătoria a fost foarte fericită - se spune că a fost singura din
Charlotte de Bourbon () [Corola-website/Science/336393_a_337722]
-
Suediei după moartea tatălui lor. În septembrie 1593 Anna s-a întors în Suedia alături de fratele ei, regele Sigismund, și cumnata ei, regina Anne. A fost privită cu neîncredere de trimisul papal Germanico Malaspina. În timpul revoltei scandaloase dintre catolici și protestanți în timpul serviciului de inmormantare al muzicianului polonez Sowka la Riddarholmskyrkan în noiembrie 1593, propriul ei preot Olaus Simonis a participat de partea protestantă. În februarie 1594, când Anna și-a vizitat unchiul Carol, Duce de Södermanland, la Uppsala, au participat
Anna Vasa a Suediei () [Corola-website/Science/337344_a_338673]
-
au ocupat moșiile ei provocându-i o primejdie economică. În 1569, a doua jumătate a Baden, Baden-Baden, a fost moștenit de nepotul minor al soțului ei și plasat sub domnia catolică a lui Albert I de Bavaria, care a tratat protestanții cu brutalitate. Cecilia i-a scris fratelui ei Ioan al III-lea al Suediei și a declarat că se teme pentru siguranța lor, cerând permisiunea să se întoarcă în Suedia. În toamna anului 1573 s-a pregătit un complot pentru
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
1581. Poloneza a înlocuit treptat germana ca limbă administrativă și înființarea voivodatelor a redus influența . Clerul local și iezuiții din Livonia au îmbrățișat contrareforma într-un proces încuviințat de Bathory, care a acordat Bisericii Romano-Catolice venituri și moșii confiscate de la protestanți și a inițiat și o campanie de recrutare de coloniști catolici. În ciuda acestor măsuri, populația Livoniei nu s-a convertit masiv, în schimb Polonia-Lituania și-a înstrăinat nobilimea livoniană. În 1590, armistițiul ruso-suedez de la Plussa a expirat și luptele s-
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Constituția Croației, care definește, de asemenea, toate comunitățile religioase ca fiind egale în fața legii și separate de stat. Conform recensământului din 2011, 86,28% dintre croați sunt catolici, în timp ce creștinii ortodocși alcătuiesc 4,44% din populație, musulmanii 1,47 %, iar protestanții 0,34% din populație. 3,81% din croați sunt nereligioși și atei, 0,76% sunt agnostici și sceptici, iar 2,17% nu și-au declarat religia. În eurobarometrul Eurostat din 2005, 67% din populația Croației au răspuns că "ei cred
Religia în Croația () [Corola-website/Science/335917_a_337246]