1,450 matches
-
unei autonomii catolice ci, cerînd în asociere cu radicalii Sinn Fein-ului o independență completă. Un război al nervilor va începe din acest moment, în care liberalii de la Londra lasă să li se smulgă promisiunea unui regim autonom Home Rule în vreme ce protestanții din Ulster sprijiniți de către conservatori vor sabota proiectul în trei rînduri, între 1886 și 1912. Home Rule nu va fi adoptat decît în 1914, prea tîrziu de altfel căci, declanșarea coflictului mondial va crea condiții de răzbunare irlandezilor. În lunea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Dacă irlandezii din Dublin se mulțumesc cu rigorile unei independențe mutilate, catolicii, din Belfast sau din Londonderry vor suferi un afront suplimentar: acela de a se trezi lăsați în voia sorții de către frații lor din sud, care-i consideră niște protestanți decăzuți. Acești irlandezi din zonele disgrațiate vor ceda descurajării sau tentației de a pleca în Statele-Unite. Cu toate acestea, inspirîndu-se din lupta negrilor americani, acești "negri roșii" se vor mobiliza din nou în 1968. Ei vor provoca din nou războiul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
irlandezi din zonele disgrațiate vor ceda descurajării sau tentației de a pleca în Statele-Unite. Cu toate acestea, inspirîndu-se din lupta negrilor americani, acești "negri roșii" se vor mobiliza din nou în 1968. Ei vor provoca din nou războiul civil împotriva protestanților, represiunile asupra armatei engleze, resuscitînd în cele din urmă același cerc vicios din 1916; anume, acel mecanism de solidaritate în virtutea căruia o masă de oameni, la început înspăimîntată de către proprii extremiști, sfîrșește prin a se identifica cu aceștia, deși nu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
La aceasta se adaugă faptul că s-a bazat vreme îndelungată "pe intersectarea a două dimensiuni potențial conflictuale, religia și limba", care se "neutralizează în beneficiul echilibru-lui sistemic global"401. Germanicii, ca și latinii, s-au împărțit în catolici și protestanți și n-au putut deci să se coalizeze unii contra altora sau, cînd această coaliție s-a produs totuși, în 1847, în contextul războiului civil Sonderbund-ul ea a opus cantoane protestante de orientare liberală și laică ce erau în aceeași
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de la première pârtie du XXe siècle, și al lui Gabriel-Philippe Widmer, L’interprétation barthienne d’Exode 3,14, singurul mai aproape de preocupările noastre. Căci, după un periplu prin aerul rarefiat al metafizicii, al esoterismului și al teologiei naturale, exegeza teologului protestant Karl Barth care dezontologizează Ex 3,14 și îl leagă de expresia „Cel care este, Cel care era și care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice, o hermeneutica „auto-interpretativă” (scriptură
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este nume predicativ sau atribut articulat, pierzându-și astfel transparență pe care o avea în respectivele contexte pentru vorbitorii de limba greacă. În românește este ortografiat diferit din pricina faptului că fonemul șchț nu are corespondent în limba noastră: ortodocșii și protestanții îl redau cu „h”, iar catolicii, probabil sub influența italiană, cu „c”, dar numai în două cuvinte: „Cristos” și „carismă” (în rest, scriu și ei „hâr”, „catehism” etc.). Traducerea Radu-Galaction, precum și majoritatea publicațiilor culturale ortografiază „Hristos”. 3.2.2.4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de mijlocitor și pe cea de răscumpărător. Traducerea în limba română este fie „arhiereu”, împrumutat din grecește și utilizat în Biserică ortodoxă și că sinonim pentru „episcop”, fie „Mare Preot”, în textele liturgice catolice și în traducerea Cornilescu, utilizată de protestanți. 3.2.2.14.3. paráklQtos: „mângâitoriu” (SC); „Mângăitoriu” (Blaj); „Mijlocitor” (cu notă: „Substantivul parákletos din Noul Testament: în relație cu Fiul = Mijlocitor; în relație cu Sfanțul Duh = Mângâietor. Termenul în sine desemnează o persoană pe care o chemi în ajutor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unui grup ce contestă legitimitatea Puterii. Un exemplu de paradă care afirmă unitatea și legitimitatea unei comunități este „Orange Parade” (Marșul Ordinului de Orania) din Belfast, când membrii Instituțiilor de Orania, celebrează aniversarea bătăliei de la Boyne (În anul 1690, regele protestant William al III-lea și principele olandez de Orania l-au Învins pe regele englez catolic James al II-lea, eveniment perceput de irlandezii protestanți ca un sprijin adus drepturilor lor civile și religioase): Cea mai mare paradă are loc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
3). Această descriere concisă (vezi pe larg, D. Bryan, 2000, pp. 137-172) relevă dialectica subtilă dintre ceremonialul sobru, cu mesaj politic și formele sărbătorești, cu mesaj social. Prima parte a zilei este ocupată de parada care legitimează pretențiile și aspirațiile protestanților irlandezi, care afirmă puterea comunității lor și confirmă (În ciuda echilibrului fragil și a tensiunilor religioase) normalitatea ordinii politice. Acum accentul cade pe expunerea Însemnelor simbolice identitare (afișe, costume, steme), pe punerea În scenă a forței comunității (prin numărul participanților și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
focuri, procesiuni cu torțe, cântece cântate de copii și ospețe. După 1679, această celebrare s-a transformat Într-un carnaval satiric, din cauza protestelor Împotriva venirii la putere a lui James al II-lea (rege catolic) - luând În derâdere autoritatea sa, protestanții sărbătoreau urcarea la tron ca pe un eveniment carnavalesc, cu parade mascate, În care o figură reprezentându-l pe papă era plimbată Într-o căruță, În timp ce participanții Își băteau joc de ea. Ideea unei Încoronări În batjocură Își are originea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mare, vânătoarea, și mai recent cultivarea de orez pe terenuri neirigate, plantații de cocotieri pentru copra, s-au Împotrivit portughezilor În secolul al XVI-lea, olandezilor În secolul al XIX-lea. La Începutul secolului al XX-lea se răspândește creștinismul protestant 563. Toraja (circa 600.000), populație din zona muntoasă a insulei Celebes, practică rizicultura, porumb, cafea, plante cu tuberculi, cresc bivoli, porci, câini. Toraja semnifică „oamenii din amonte”564. Mulți au emigrat spre orașe și pe șantierele din Borneo și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
secolul al XVII-lea cunosc înflorirea cea mai mare beneficiază de atribuțiile instanțelor judiciare, fiscale sau militare. Cât despre războaiele religioase, acestea ilustrează clar faptul că orașul era nu numai cadrul, ci și miza luptelor pentru influență. Stăpânirea sa de către protestanți trebuia să asigure triumful Reformei, dominarea sa de către catolici trebuia să furnizeze bastioanele necesare acțiunii de creștinare. Față de această omniprezență a puterii, experiența politică a orașului este rară; ea corespunde acelor momente excepționale în care oamenii se angajau să decidă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mână în mână: "Oricare dintre călugării cuceritori avea în desagă breviarul și legătura de butași 111". Misionarii portughezi au adus vinul în Japonia și în Brazilia. Călugării spanioli au făcut la fel în restul Americii de Sud, în America Centrală și în California. Protestanții francezi au plantat vița de vie la Capul Bunei Speranțe (odinioară denumit Capul Furtunilor), în sudul Africii de Sud, după revocarea Edictului de la Nantes pe 18 octombrie 1685112. În estul Africii, aceasta a fost introdusă de părinții din ordinul Sfântului Spirit, originari
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
în fiecare țară. Elvețienii diferă între ei prin natura limbii materne (germană, franceză, italiană și romanșă), religie (protestantă și catolică) și canton. Pînă la un anume punct, diferențele de limbă și religie se întretaie: unii vorbitori de limbă germană sînt protestanți și alții catolici, în timp ce unii vorbitori de limbă franceză sînt catolici și alții protestanți. Aceste diferențe întretăiate au atenuat conflictele datorate limbii și religiei, care au fost aproape inexistente în Elveția modernă. Totuși, cantoanele mai mici sînt în mod caracteristic
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
și romanșă), religie (protestantă și catolică) și canton. Pînă la un anume punct, diferențele de limbă și religie se întretaie: unii vorbitori de limbă germană sînt protestanți și alții catolici, în timp ce unii vorbitori de limbă franceză sînt catolici și alții protestanți. Aceste diferențe întretăiate au atenuat conflictele datorate limbii și religiei, care au fost aproape inexistente în Elveția modernă. Totuși, cantoanele mai mici sînt în mod caracteristic foarte omogene cu privire la limbă și religie. Aceasta s-a întîmplat atît datorită istoriei, cît
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mixt. Sistemul politic consensual constă din cabinete multipartidiste și guverne de coaliție, care includ în mod natural reprezentanții din segmentul francofon și din cel vorbitor de flamandă. Olandezii au fost timp de multe generații strict divizați în patru "coloane": catolici, protestanți, socialiști și liberali. Practic aceste diferențe au pătruns în toate relațiile și activitățile, de la politică la căsătorie, vecinătate, cluburi, sindicate, ziare și altele. Un conflict care a izbucnit din cauza educației religioase în școlile subvenționate de stat, în care reprezentanții celor
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Mary, quite contrary,“/„How does your garden grow?“/„With silver bells and cockleshells,“/„And pretty maids all in a row“. Se spune că versurile sînt inspirate de figura reginei Maria Tudor cea sîngeroasă, apărătoare a catolicismului, promițînd tortura și moartea protestanților. „Tom, Tom, the piper's son, / Stole a pig, and away did run! / The pig was eat, / And Tom was beat, / And Tom went crying / Down the street“. CÎntecel din secolul al XVIII-lea, despre violența familială În păturile sărace
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
creștin ortodoxă. Țin minte că am luat cuvântul și am întrebat ce facem cu persoanele de alte religii sau chiar atee, care ar dori să se înscrie în această organizație civică... că doar în România mai avem și catolici, și protestanți, și neoprotestanți, ca să nu mai vorbesc că există musulmani sau persoane de rit mozaic! Le eliminăm posibilitatea de a intra în organizație prin Statut? De altfel, cei mai mulți au fost împotriva propunerii, iar după puțină vreme și Marian Munteanu a plecat
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
un laic austriac stabilit în Marea Britanie filozoful Friedrich von Hügel (1852-1925), a susținut că, în esență, catolicismul era o confesiune a spiritului; francezul Alfred Loisy (1857-1940), profesor la Institutul Catolic din Paris, a încercat să apere catolicismul în fața cunoscutului teolog protestant liberal Harnack, cel care publicase La esencia del cristianismo în anul 1900; totuși, în acea pretinsă apărare a credinței, Loisy nega faptul că Biserica a fost instituită de Cristos, afirmând că era rodul primelor comunități creștine în care începuseră să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
profund ancorat social și politic) pledau în favoarea laturii culturale a apostolatului bisericii și a asumării valorilor răspândite de cultura catolică 460. Această situație s-a reflectat prin apariția unor articole și trimiteri la volume apreciative la adresa Bisericii Catolice, aparținând unor protestanți germani (Friedrich Kurtius, Lorinzing von Gottingen); de asemenea, s-a publicat o întreagă serie de materiale care tratau teme fundamentele ale catolicismului european de la acea dată. Au existat numeroase articole care prezentau știri din lumea catolică; dintre acestea, cele mai multe se
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a trei citate: ale Sfinților Bernard, Ieronim, Carol Boromeu, toate ilustrând groaza celor care au înțeles ce înseamnă iadul. În demersul său, autorul a demonstrat existența infernului, care era acceptat în forme diverse atât de popoarele barbare, cât și de protestanți, apoi a fost făcută o descriere a acestui loc de suferință veșnică și pedepsele ce îi așteaptă pe cei care ajungeau acolo. Textul a fost redactat de părintele Iosif Duma și constituia o traducere. Așadar, erau alese teme cu un
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Constituții, decrete, declarații, traducerea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, București, 1990, p. 39. 2 Benedict Anderson, Comunități imaginate. Reflecții asupra originii și răspândirii naționalismului, Editura Integral, București, 2000, p. 39. 3 Idem, op. cit., pp. 14-23. 4 Teorie opusă celei susținute de protestanți, care afirmau că Biserica era un collegium în interiorul statului (P. Granfield, "Nascita e declino della societas perfecta", în Concilium, nr. 18, 1982, pp. 955-964). 5 Șerban Turcuș, Sfântul scaun în relațiile internaționale. Între societatea perfectă și poporul lui Dumnezeu, Editura
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
teologie dogmatică la aceeași universitate. A studiat principiile lui Kant și a încercat să apere dogma creștină împotriva lor. În 1820 a devenit profesor de teologie catolică la Bonn și a ținut prelegeri cu scopul de a apropia catolicii și protestanții. Opiniile sale au luat numele de hermesianism și discipolii săi au publicat o revista pentru a le răspândi. În 1835 opiniile sale au fost condamnate ca eretice, în http://www.encyclopedia 123.com/H/HermesGeoeg.html, consultat în data de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
superior din teatrul lui Shakespeare, Corneille, Racine, Molière, din Don Qijotte al lui Cervantés, din literatura lui La Bruyère, Bessnet, Blaise Pascal ș.a. este moral și moralizator, curativ și preventiv. Războiul politico religios de 30 de ani (1616 1648), dintre protestanți și catolici, devastează Germania, sărăcește Europa, căci lui i se adaugă războiul polono-suedez, atacurile turcilor până la Viena, de unde își vor consuma, istoric, declinul, războiul civil din Anglia (1662) și alte frământări interne și externe ale popoarelor sunt evenimente politice cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
publică Tratatul despre psihoze în general și în special. în acest timp psihiatrul William Tuke (1732 - 1822) susține principiul neconstrângerii („no restreint“). În 1798 se dă în folosință în Anglia, un centru de asistență psihiatrică, subvenționat de secta Quaquerilor (Tremurătorilor), protestanți care, în 1652, înființaseră „Societatea prietenilor“, cu proliferare ulterioară în Statele Unite ale Americii. și alți psihiatri se remarcă, între care Joseph Daquin, dar celebru rămâne Philippe Pinel (1745 - 1826), medic psihiatru, filosof și economist francez care creează o metodă modernă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]