1,529 matches
-
Stamate, 8 apartamente, București, str. Traian 75, calea Dudești 227. 1543. Culbert Mariana, 2 apartamente, București, str. Brezoianu 51. 1544. Chiriac I. Gheorghe, 10 apartamente, București, str. Uranus 112, 61. 1545. Coran D-tru și Sofia, 7 apartamente, Turnu Severin, str. Providenței 36. București, str. Parfumului 9. 1546. Chisivnesci Carolina, 3 apartamente, București, Cal. Griviței 249. 1547. Coler Gavril, 16 apartamente, București, str. C. Boliac 11, str. Mendeleef 48, str. Vultur 117. 1548. Cerkez Ionel și Valerica, 3 apartamente, București, str. Muz.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
în sol major), ca și a fiului său, W.A. Mozart (Mică serenada în sol major). Muzică ascultata confirmă opinia exprimată de dl. Francisc Lăszlă în competentul sau eseu introductiv din programul festivalului: "Mozart avea, din belșug, ambele daruri de la providența: atât codul genetic care îl predestina pentru o cariera muzicală, cât și un anturaj muzical stimulator. Cariera sa este de neînchipuit fără aportul părintelui sau, care a fost mult mai mult decât un modest . Numele lui Leopold Mozart ar fi
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
potrivit unui plan divin. N. Bălcescu nu consideră omul „un instrument orb al fatalității”, dar acțiunea omenească este supusă „legei absolute și universale a libertății și a științei, căutând realizarea în omenire a dreptății și a frăției...”. Neîndoielnic că introducerea providenței în explicarea fenomenelor istorice este - așa cum au observat mai toți cercetătorii noștri - un element distonant în opera lui N. Bălcescu. Este posibil ca, în această privință, el să fi plătit un mic tribut operei lui Bossuet sau, mai degrabă, lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aduce în memorie teza, antiteza, sinteza. Firește că, în lipsa unor argumente pozitive, concludente, de netăgăduit suntem încă nevoiți să ne menținem în domeniul ipotezelor, riscând apropieri adeseori formale. De altfel, viața și opera lui N. Bălcescu îndreptățesc afirmația că invocarea providenței era menită să „întărească caracterul de necesitate a progresului nelimitat al omenirii”. Cititorul de astăzi al operei lui N. Bălcescu va reține din ea elementele materialiste, precăderea pe care el a dat-o fenomenelor economice și sociale, caracterul dialectic al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în construcție, o alta va fi începută în primăvară [...]. Fost-am prea îndrăzneț? N-am o părere prea bună despre forțele țării mele și valoarea instrumentelor de care dispun? N-am fost eu însumi la nivelul înaltului rol pe care Providența mi l-a atribuit?" Unii actori, vechi pașoptiști, exilați după revoluție, se arată de un pesimism violent. Rosetti, adresîndu-se prietenului său Bataillard în noiembrie 1863, declară: "Pentru a-ți descrie viața mea în acești șase ani petrecuți aici, mi-ar
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și nici supraeul. Cînd este indulgent, mai puțin exigent, ne lasă să trăim ca niște oameni, ca niște simpli muritori ce sîntem. Ajungem la punctul esențial. Supraeul ne protejează și ne oprimă precum tatăl nostru, zeul copilăriei noastre. Ca și providența, zeul maturității noastre, el ține în mîinile sale firele destinului. De acolo izvorăște o întreagă morală și o întreagă politică enunțate astfel de divinul Apollo: "Înțelege situația ta de om; fă ceea ce-ți spune tatăl și mîine vei fi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
naționale poate întări credința în viitor. Prin urmare citind 8 istoria națională „am avea mai multă ispită pentru trecut, ne-am prețui mai multe prezentul și am spera mai mult de la viitor, căci analele noastre ne ar arăta viderat că providența niciodată nu ne a lipsit și că părinții noștri, deși au avut greutăți și piedici pe care noi nu le vom întâlni, ei nici odinioară nu s-au deznădăjduit” și după cum spunea în Cuvântul din 1843, „deși pe un teatru
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
au trecut huni, goți, avari, vandali și atâtea alte seminții străine, o națiune care optsprezece veacuri cu toate atacurile timpului, cu toate năvălirile barbarilor, a rezistat și s-a ținut până astăzi... nu este cu putință ca să fie osândită de către providență, să piară tocmai acum în secolul naționalităților”. Înflăcăratul apărător al independenței atrăgea atenția 15 asupra faptului că neatârnarea se obține și se păstrează cu sacrificii și jertfe. A fi independent arăta Mihail Kogălniceanu în, Texte social-politice alese, înseamnă a ți
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
întări sau explica un concept. Nu se lasă luat de zboruri poetice a la Pindar; raționamentul său e ca o adunare, atât și cu atât fac atât. Atunci care-i explicația? Dar nu-ți dai seama, natura e guvernată de providența divină. Dumnezeu este cel ce guvernează fără să se amestece în lucrurile pe care le oblăduiește. Drepturile naturii trebuie considerate drepturi ale lui Dumnezeu. Nu izbutesc să pricep ce spui,Tommaso, ca și cum ai da peste cap orice logică, ca și cum ai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la fapta lui Iuda, creștinul nu are dreptul să creadă altceva decât crede Biserica, întrucât aceasta nu poate greși. Creștinul nu are voie să judece sub specie aeternitatis; lui nu îi este îngăduit să-și aproprieze punctul de vedere al Providenței, căci omul nu poate sta, cu impertinență, lângă Dumnezeire, pe tronul Ei; în asemenea condiții, ființa umană este capabilă să-și imagineze orice. Biserica lui Hristos, călăuzită în permanență de Sfântul Duh, are o opinie clară despre Iuda pe care
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Tătaru-Cazaban "Îngerii neamurilor sau dimensiunea teologico-politică a angelologiei" evidențiază profunzimea semnificațiilor teologico-politice a "îngerilor neamului": "pe de o parte, ei sunt chipul teologic al unei pluralități culturale și religioase, care ridică în disputele Părinților cu reprezentanții lumii păgâne problema unității providențelor regionale exercitate prin îngeri; pe de altă parte, ei sunt chipul politic al diversității organizate a lumii" (p. 98). A doua secțiune a volumului, intitulată Problema teologico- politică a modernității, cuprinde studiul aplicat al lui Ștefan Vianu cu privire la relația dintre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
107: "Sfânta Fecioară este ferită printr-un act exterior special al Harului, care o desparte sub acest raport de firea omenească și o răpește acestei firi, făcând din ea o ființă supranaturală. Ea este un dar și un instrument al providenței, binevoitor față de oameni". 12 Ibidem. 13 Ibidem, p. 108. Filosoful român ține să precizeze că nu este vorba de adoptarea unui punct de vedere protestant cu privire la această interiorizare individualistă, ci de "un refuz de a accepta termenii în care conștiința
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și îndeosebi cea stoică și epicuree. În aceste ambiente de mai multă vreme nu se mai credea în existența lumii zeilor lui Homer (secolele IX-VIII a.Chr.); locul acestora a fost luat de doctrina monistică a stoicilor care admiteau o providență divină și logosul ca rațiune a lumii, care pătrunde tot universul și îl organizează. O asemenea doctrină nu era orientată spre acceptarea unui Dumnezeu transcendent și personal, întrucât rațiunea stoică a lumii era supusă legii prescrise a faptului care veghează
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
centrele agitațiilor antiguvernamentale, aceasta o putem deduce dintr-un fragment din Scrisoarea lui Iuda, în care unii creștini sunt numiți de către Apostol cârtitori, nemulțumiți de starea lor (Iuda 1, 16), lume care se jeluiește de toate, de Dumnezeu și de providența sa și cu precădere de superiorii religioși și civili. În numele intransigentei morale evanghelice, creștinii din Roma, care erau din punct de vedere spiritual mult mai bine formați (cf. Rom 1), nu puteau să tolereze și să aprobe josniciile, extravaganțele și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Despre oamenii nehotărâți, oscilanți, care nu știu ce vor sau care preferă În mod deliberat situațiile nesigure se mai spune că „Înoată Între două ape”.) Arma celor slabi este plânsul. (Dar plânsul Îi convinge doar pe cei impresionabili; În rest, produce compătimire.) „Providenței Îi place să fie provocată. Acesta este secretul oamenilor care reușesc.” (G.B. Shaw) Azi aici, mâine-n Focșani, poimâne la Botoșani” ( Se spune despre cel pe care nimic nu-l poate fixa locului, fiind un „vântură-lume”.) Dacă-i bal, bal
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
eroare, furnizându-i false indicii pentru a-i permite să-și confirme teza. Și, culmea paradoxului, asasinul, tot Înșelându-l pe Baskerville, sfârșește prin a se Înșela pe sine și se convinge că omorurile erau dictate de un plan al Providenței. Astfel, Baskerville e silit să constate că a ajuns, desigur, la adevăr, Însă grație acumulării aleatorii a propriilor sale greșeli: Am alcătuit o schemă falsă pentru a urmări mișcările vinovatului și vinovatul s-a potrivit. Și tocmai această schemă falsă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
supună unor încercări curioase, să rostească jurăminte ciudate. "Beau, spune el, pentru moartea celor ce vor trăda secretele sfintei asociații". Dar, deodată, ridicînd glasul, întrerupse interogatoriul la care era supus. Nu este altul, anunță el, decît cel așteptat. Cel căruia providența i-a încredințat misiunea glorioasă de a face să izbucnească "incendiu salvator" care trebuie să lumineze lumea. Flacăra trebuie purtată în Franța, explică el: Un rege bătrîn, amenințat, corupt, mai puțin disperat decît monarhia pe care o reprezintă stă pe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
grija de a le inculca în mase și în cei care sînt chemați să le conducă: "Forțele umane, scrie Comte, nu pot fi puse în ordine decît așezînd deasupra diverselor autorități politice o aceeași influență, menită să subordoneze activitățile izolate providenței care domnește peste tot, activități al căror interpret sistematic devine sacerdoțiul. Principala sa atribuție [a acestei puteri spirituale] este direcționarea supremă a educației, fie generală, fie speciala; dar în primul rînd a pri-meia, luînd cuvîntul în accepția sa extinsă, adică
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ne încredințează că Natura, creație a lui Dumnezeu, este rațională (Natura est ratio). Sfîntul Toma d'Aquino (1228-1274) operează sinteza dintre credință și rațiune. Dimpotrivă, Duns Scot (1265-1308) insistă asupra limitelor rațiunii, care o împiedică să perceapă prin ea însăși Providența și Trinitatea divine. În mod corelativ, disputa universaliilor, care s-a reaprins fără încetare între secolele al XI-lea și al XIII-lea, se referă la posibilitățile și limitele instrumentelor gîndirii raționale, mai precis genurile și speciile, în înțelegerea realității
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
s-au șubrezit sau mintea nu mai este capabilă să înțeleagă mesajele divine. În această grupă a actelor instinctive, Auguste Bouché-Leclercq introduce cledonomanția și divinația palmică. Cledonomanția (de la gr. klédon, cuvânt sau frază rostite întâmplător) este "rostirea omenească folosită de Providență ca semn enigmatic având uneori un înțeles îndepărtat de sensul firesc al cuvintelor"66. Accentul este pus aici pe rostirea din instinct, fără de veste, și nu pe revelația unor glasuri supraomenești care se fac auzite urechilor. Principiul după care funcționează
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
dispun, nu predispun. Acest fapt ar schimba caracterul definitiv și implacabil al influenței pe care o exercită ele asupra noastră. Unul dintre cei mai înverșunați dușmani ai astrologiei s-a dovedit a fi chiar creștinismul. De ce? Pentru că astrologia ar "anula Providența liberă pentru a o înlocui prin necesitate"93. Această reacție pare oarecum contradictorie, câtă vreme venirea lui Iisus a fost anunțată de cei trei magi călăuziți de-o stea. Îngrădirea sau anularea liberului-arbitru de către astrologie este o problemă ce merită
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
A)Sistematizarea dogmatică / 137 Mitul divinității trinitare / 143 B)Religie și Filosofie / 153 C)Religie și Știință / 162 PARTEA A DOUA DUMNEZEU ȘI OMUL A) SIMBOLIZAREA METAFIZICĂ / 177 1. ANALIZA SIMBOLULUI "DUMNEZEULUI UNIC" / 179 l)Unicitatea / 179 2)Dumnezeu ca Providență și Dumnezeu ca Spirit pur / 181 3)Pseudo-dovezile existenței lui Dumnezeu / 185 4)Imaginea psihologică a "existenței lui Dumnezeu" / 188 2.SIMBOLUL "SUFLETULUI" / 193 1)Suflet și psihic / 193 2)Esență și apariție / 198 3)Simbolul "sufletului nemuritor" și simbolul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
strămoșul tată era venerat ca divinitate providențială, presupus în mod magic ca supraveghindu-și copiii și indicîndu-le ce trebuiau să facă pentru ca să fie demni de bunăvoința lui. Supraviețuirea stratului magic al extraconștientului își exercită și astăzi influența sugestivă. Ideea de providență continuă să se bazeze cel mai sigur pe credință și pe dogme. Este important în această privință să ținem cont de faptul că în limbile plastice ale Orientului, leagănul miturilor, expresia "fiul lui cutare" putea fi cu greu considerată ca
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să limiteze misterul care nu poate fi definit, imaginația este tentată să-i confere o formă precisă și ce formă s-ar preta mai bine decît cea a omului viu din punct de vedere trupesc și spiritual? 2) DUMNEZEU CA PROVIDENȚĂ ȘI DUMNEZEU CA SPIRIT PUR Simbolizarea misterului vieții și morții prin imaginea unei divinități întrupate asemănătoare omului datează din copilăria omenirii, cînd strămoșul-tată era adorat ca fiind viu trupește în lumea de dincolo. În plus, tendința aceasta este intensificată de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unui Dumnezeu unic ca să poată elimina definitiv misterul cu ajutorul unei definiții considerate drept adecvată. Imaginea ancestrală și infantilă Bunul Dumnezeu providențial rămîne mișcătoare și naivă, deși ea anulează trăirea emoției în fața misterului, mai ales în zilele noastre, cînd ideea unei providențe nu mai reprezintă decît un sentimentalism care are tendința să se manifeste oricît de trecătoare ar fi ideea cu ocazia morții unei ființe iubite, mai ales atunci cînd este vorba despre propriul nostru copil, ca să ne învingem tristețea. Credința într-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]