2,509 matches
-
libere, nobilimea străină, mănăstirile și capitlurile, proprietarii funciari nenobili, precum și toți supușii Porții otomane aflați în Galiția 252. Autoritățile din Viena, având în vedere extinderea autorității juridice a acestei instanțe asupra Bucovinei, au decis în anul 1787 ca pe lângă Tribunalul provincial din Lemberg să fie angajați încă doi consilieri, un secretar, un protocolist, un cancelist și un cancelist pentru Tabla Țării (cartea funciară), care, cu toții, trebuiau să fie buni cunoscători ai limbii române 253. Măsura era socotită a fi absolut necesară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se aflau asemenea indivizi cunoscători ai normelor de drept austriece 254. Între cei recomandați de el s-au aflat foștii lui colaboratori la traducerea actelor juridice în limba română, ardelenii Georg Oechsner și Ioan Budai-Deleanu, primul ajungând grefier la Tribunalul provincial din Lemberg, iar cel de-al doilea secretar al aceleiași instanțe 255. III.12. Boala și dizgrația În timpul îndeplinirii stresantelor sale îndatoriri oficiale la Cancelaria Aulică Reunită Boemiano-Austriacă, în primăvara anului 1788, extenuarea provocată de activitatea susținută depusă în slujba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Bucovina va apela la calea petiționară, la fel ca și românii din Transilvania, redactând și înaintând memorii și petiții autorităților centrale imperiale, pe tema drepturilor lor. Un prim memoriu, prin care se solicita, pe baza mai multor argumente aduse, autonomia provincială a Bucovinei și o dietă proprie 11, a fost adresat împăratului Leopold al II-lea, în primăvara anului 1790, prin intermediul fostului concepist Vasile Balș12, aflat din toamna anului 1789, cu domiciliul forțat, pe moșia sa Ruși Plavalar. Memoriul, în a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
despărțirea Bucovinei de Galiția, începând cu 1 noiembrie 1790. Conducerea superioară în chestiunile politice urma să aparțină, în mod provizoriu, Guberniumului Galiției, iar în cele juridice, Tribunalului de apel din Lemberg, în timp ce în provincie urma să se instituie o administrație provincială. Aceasta ar fi trebuit să concentreze în mâinile sale toate problemele politice, camerale, economice, precum și pe cele judecătorești, care până atunci erau de competența instanței de drept de la Stanislau 16. Împăratul Leopold al II-lea, prin rezoluția din 7 iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mai facă parte integrantă din provincia Galiția. Totodată, se decidea ca nobilimea bucovineană să nu mai fie considerată aidoma stărilor galițiene. Din motive financiare, dictate de situația politică, economică și militară internă și internațională, nu era aprobată înființarea unei administrații provinciale costisitoare, Bucovina continuând să rămână, sub raport politic și juridic, în stare de dependență față de Galiția, ce-i drept mult mai laxă17. Ca urmare, cancelarul aulic Leopold conte von Kollowrat a întocmit o patentă, sancționată de suveran, care a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
puțin succes. Intransigența manifestată în luarea unor măsuri și tendința de a nu respecta întru totul indicațiile primite de la forurile politico-administrative superioare, îl vor pune în cele din urmă în stare de conflict cu acestea, dar și cu elita nobiliară provincială. Sfera de activitate a Administrației districtuale era foarte însemnată, îngrijindu-se de supravegherea învățământului, a bisericii, a stăpânilor de pământ și a funcționarilor lor, de chestiunile ce priveau țăranii clăcași, de administrarea impozitelor, de conscripții și recrutare, de organizarea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și nu numai, la legislația școlară promovată de monarhia luminată. Pentru antrenarea populației Bucovinei în procesul de școlarizare-alfabetizare, ce urmărea să asigure crearea unei pături instruite la nivelul minim al scrisului și cititului, Administrația districtuală a apelat la autoritățile bisericești provinciale. Circularele și pastoralele episcopului Bucovinei adresate credincioșilor ortodocși din provincie atestă dificultățile întâmpinate de autoritățile locale în aplicarea programului școlar, generate de ignoranța, obscurantismul și lipsa de receptivitate la ideea de progres și luminare, care domina locuitorii comunelor rurale, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
precizând că "în orașe mari și în târguri, asemene parohul și șoltuzul, iară prin sate parohului și stăpânului (de moșie) se hotărăște privighere și căutare asupra școalelor", după cuprinsul celor 13 "ponturi" incluse în instrucțiune 128. "Ponturile" noului regulament școlar provincial normau desfășurarea procesului instructiv-educativ, stabilind ca, la nivelul școlilor triviale (elementare) rurale, copiii să fie împărțiți în două clase. Cei mai mari și mai deprinși cu învățătura urmau să meargă la școală iarna, câte trei ceasuri, iar cei mai mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
poziție socială distinctă și oarecum elitistă. În cazul angajării unui învățător, dreptul de a alege candidatul revenea comunei rurale, dar acesta urma să fie confirmat de directorul școlilor din ținutul Bucovinei, Anton de Marki, care deținea funcția unui inspector școlar provincial, urmând ca la propunerea acestuia să primească acordul din partea Comisiei Aulice a Studiilor (Studien Hof Kommission) din Viena. Învățătorul trebuia să facă proba cunoștințelor necesare pentru instrucția și educația copiilor și să fie exemplu de conduită morală și socială 132
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nevoiți să-și trimită copiii la mare depărtare de casă, la Gimnaziile din Lemberg sau Stanislau, unde costurile întreținerii în școală erau mari. În acest mod, procesul de școlarizare-alfabetizare început sub impactul reformelor iosefiniste, în a cărui implementare la nivel provincial Vasile Balș a avut un rol important, realizând într-un timp relativ scurt o pătură oarecare instruită la un nivel minim, scris și citit, a deschis posibilități noi pentru o activitate intelectuală mai amplă în perioada următoare. Totodată, dezvoltarea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
noastră mărire a apuca și a întrebuința armele spre apărare țărilor împărăției sale și pe toată creștinătate de vrăjmaș de stricăciune ce de istov"150. În plan intern, Vasile Balș a urmărit, în calitate de căpitan al Bucovinei, să implice la nivel provincial biserica ortodoxă în acțiunile de asistență socială, ce vizau pe locuitorii săraci. Pe măsură ce numărul nevoiașilor din provincie s-a înmulțit, Administrația Bucovinei constanta că "rânduiala sau planul cel început pentru ținerea calicilor și săracilor... numai în Bucovina n-au putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sesie parohială, cu scutire de boieresc și alte contribuții. Suprafața sesiilor parohiale urma să fie delimitată la fața locului de comisarii districtuali 184. Această hotărâre a fost și ea una din cauzele nemulțumirilor manifestate față de Vasile Balș de nobilimea funciară provincială, ce ar fi dorit ca suprafața sesiei să fie stabilită după bunul plac al proprietarilor, fără ca țăranii de pe moșie să fie datori a presta preotului două zile de clacă pe an185. Căpitanul Bucovinei veghea și asupra bunei administrări a justiției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și a disfuncționalităților existente. Din dorința de a ameliora situația, Balș a acționat cu energie pentru îndreptarea corupției din aceste domenii și a stărilor de lucruri negative rezultate din aceasta. Uneori a trebuit să ia măsuri aspre împotriva unor funcționari provinciali, precum a fost cazul judecătorului local din Cernăuți, Szabo, și a sindicului aceluiași oraș, Halatkowicz, acuzați de corupție. La propunerea sa, cei doi funcționari au fost arestați, iar apoi, în urma anchetei întreprinse, au fost eliberați din serviciu, în 1797. Consiliul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
societatea, autoritățile habsburgice au luat cele mai drastice măsuri, ori de câte ori această teribilă epidemie se apropia de granițele estice ale monarhiei. Împotriva răspândirii ciumei în Bucovina, Cancelaria Aulică din Viena cerea, atât Consiliului Aulic de Război, cât și Administrației guberniale și provinciale, să instituie o astfel de supraveghere, încât nici un străin să nu găsească adăpost în sate sau în casele locuitorilor, fără știrea autorităților 211. Ca urmare, Administrația Bucovinei, în frunte cu căpitanul districtului, baronul Vasile Balș, a luat măsuri severe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
găsească adăpost în sate sau în casele locuitorilor, fără știrea autorităților 211. Ca urmare, Administrația Bucovinei, în frunte cu căpitanul districtului, baronul Vasile Balș, a luat măsuri severe de carantină și închidere a graniței 212. Prin intermediul circularelor Episcopiei Bucovinei, autoritățile provinciale anunțau, în termeni apocaliptici, tuturor locuitorilor provinciei, izbucnirea ciumei în raiaua Hotinului, în vara anul 1797, desemnând-o drept "urgia lui Dumnezeu pe pământ"213. Autoritățile administrative au inițiat o serie de măsuri ce vizau închiderea severă a frontierei, reținerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
exhumate și mutate în altă parte 295. Curatorul averii rămase după răposatul baron Balș a fost avocatul vienez, dr. Schmeidl, care a încercat să ducă la îndeplinire dorințele testamentare ale acestuia. Din păcate, testamentul nu s-a păstrat la Tribunalul provincial al Austriei de Jos și nu putem cunoaște averea pe care a lăsat-o fostul căpitan al Bucovinei și nici pe toți beneficiarii prevederilor testamentare. Informațiile sporadice din protocoalele Cancelariei de Stat din Viena, evidențiază între beneficiari pe nepoții săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Hadik, președintele Consiliului Aulic de Război din Viena, în numele episcopului de Rădăuți și a tuturor stărilor sociale din Bucovina, în care se solicită menținerea integrității provinciei sub Administrația militară și se fac propuneri de reorganizare, pentru îmbunătățirea situației la nivel provincial. Praes<entiert>, 13. November 1780 Unterthäniges Pro Memoria Das Wohl des Vaterlandes, die beglückte Aussicht einer Wonnevollen Zukunft, der aufblühende Staat, und die Stimme des Volcks, welche an Ihro Majestät einen das Wohl seiner Unterthanen athmenden Monarchen preiset, sind der
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de cazare. (Observație: Încă din anul 1786, cu prilejul unirii Bucovinei, baronul von Margelick i-a oferit funcția de secretar gubernial în Galiția cu un spor de 200 fl., iar Înalta Curte de Justiție pe cea de consilier la Tribunalul provincial, cu promisiunea că va fi avansat în doi ani consilier la Curtea de Apel. Preaînalt Răposata Maiestate Imperială, așa cum arată punctul G, n-a aprobat aceasta și i-a dat subsemnatului de înțeles că poziția sa de concepist este doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se reglementeze. Privitor la impozite Privitor la păduri, că ar fi potrivită condițiilor locale ordonanța privitoare la păduri galițiană, de aceea, aceasta i-a fost poruncită petiționarului să o traducă cu modificări și adausuri și să o trimită neîntârziat Administrației provinciale. Compunere. Privind lămurirea moșiilor și a altor posesiuni asemănătore aparținând moaștelor Sf. Ioan cel Nou, mutate din Galiția în Bucovina, la Suceava. Amintire. Privind exclusivitatea comerțului în Bucovina. Amintire. Privind întocmirea unei liste a acelor necesități pe care locuitorii Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
485-488; Daniel Werenka, op. cit., p. 3-21; idem, Die Grenzregulierung in der Bukowina zur Zeit der Vereinigung mit Österreich, în "Jahrbuch des Bukowiner Landes-Museums", 3/1895, p. 1-5; Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei, vol. I, (1774-1862), De la administrația militară la autonomia provincială, București, 1993, p. 76-82. 45 Mihai-Ștefan Ceaușu, Instituirea administrației habsburgice în Bucovina, în "Suceava. Anuarul Muzeului Bucovinei", XX, 1993, p. 129. 46 Rudolf Wagner, op. cit., p. 366. 47 Ibidem, p. 366-367. 48 DANIC București, fond Consiliul Aulic de Război, pachet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
dreptului istoric și al dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa, România”. S-a hotărât apoi ca Basarabia să-și păstreze autonomia provincială, având un sfat ales pe baza votului universal, precizându se competențele acestuia, precum și drepturile democratice recunoscute (drepturile minorităților, libertatea personală, a tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor etc, garantate de Constituție); alegerea organelor locale și a celor pentru parlament
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
regim de apariție aleatoriu ("revistă cu volum și periodicitate variabile") și cu un preț de-a dreptul prohibitiv, publicația pășcăneană dovedește, număr de număr, că are ceva de spus, nu se sfiește s-o facă răspicat, fără urmă de complexe provinciale și într-o foarte îngrijită limbă românească. Iar citatul din Titu Maiorescu așezat pe frontispiciu deslușește de la bun început conduita demersului redacțional: "Critica a fost și va rămânea o lucrare necesară în viața publică a unui popor. Înțelegerea răului este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
furnicar de creatori necunoscuți ori știuți doar de câțiva contemporani ai lor, din partea locului: Vasile Savel, Ion Dragoslav etc., ignorați în prezent, neconsemnați nici în cele mai cvasicomplete istorii ale literaturii. Acesta ar fi păcatul fiecărui cercetător și erudit istoric provincial: încercarea de-a prezenta fiecare țânțar ca pe-un ... armăsar. Or, timpul a așezat și ordonat fiecare creator pe o anumită treaptă valorică. Rar, extrem de rar se mai pot face schimbări, modificări esențiale în ierarhia valorilor. Se admit, în schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
statutul juridic al Bucovinei care a trecut prin trei ipostaze: 1) provincie de coroană sub administrație militară (1774-1786), 2) cerc administrativ integrat provinciei imperiale Galiția (1786-1849; 1852-1861) apoi 3) ducat autonom cu statut, dietă, stemă proprii și toate atributele autonomiei provinciale (1862-1918) procesul integrării zonei la imperiu a însemnat distrugerea primatului majoritar al românilor și transformarea ducatului într-un mozaic de 12 naționalități și 10 religii diferite; dintr-o zonă uninațională, românească, în 1774, Bucovina a ajuns, în 1910, un Das
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
i-a cuprins pe toți bieții creștini, și-i silește pe mulți să-și caute scăpare în America, lăsând acasă femei și copii, în cea mai mare mizerie și disperare". Și preotul Dimitrie Furtună, din satul Clit-Arbore, scrie aceluiași forum provincial: "e un păcat strigător la cer că poporul duce lipsă de bucate și e lăsat pradă unor venetici, care au sosit aici, venind cine știe de unde, spre a stoarce măduva din bieții țărani". Astfel de memorii, cu un conținut similar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]