8,957 matches
-
și literatura partea ei, care trebuie recuperată. N-ar fi păcat să rămână pierdute descrierile plastice de natură și izbucnirile lirice ale lui Maiorescu din Epistolar, admirabila poezie spontană a lui Ion Barbu din scrisorile către Tudor Vianu, calitățile de prozatori, de romancieri virtuali și câteodată reali ale lui C. Argetoianu, Ion Ioanid, ale Mariei Cantacuzino-Enescu și încă ale altora nu mai puțin semnificativi?
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
douăzeci de anișori, semn că ar trebui să reconsiderăm marfa bolșevică imperisabilă. Povestea cu ruleta rusească, cu licitarea ofertei de gloanțe pe cap de jucător sună teribil de cunoscut. Ce să fie, ce să fie? Cărtărescu? Ruletistul? Din nou talentatul prozator oferă inspirație încărunțitului scenarist, care și-a luat măsurile de rigoare pentru a nu fi acuzat de plagiat, tunzînd povestea pe ici pe colo în stilul "pierdut" și sigur, fiind oameni de lume, vom înțelege că în cele din urmă
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
putea scăpa. Secvențele narative din volumul de nuvele Octombrie, ora opt (1981; ed. II, 1997) evocă instantanee aburite, în regimul unei disperări vătuite de trecerea timpului, dar care nu a putut totuși cicatriza definitiv o rană, o traumă profundă, nevindecabilă. Prozatorul promovează ca instanță (etică și sentimentală, în egală măsură, de o poeticitate aspră și sumbră) percepția unui copil chinuit de lipsuri, brutalizat de conflicte care îl depășesc, forțat de împrejurări să se maturizeze. Persecuția, privațiunile, amenințările vagi sau precise, bolile
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
de la un episod la altul, de la o povestire la alta: frigul în Puloverul, teama de moarte în scurta narațiune Moartea, foamea în Puteam fi patru și Ceaiul lui Proust sau Povestea porcului. Copilul, a cărui viziune încearcă să o reconstituie prozatorul, se arată adesea copleșit de singurătate, pierdut, rătăcit într-o lume ostilă, apăsat de o "povară tristă și bolnavă". La precizia temelor existențiale se adaugă întotdeauna precizia sfredelitoare a unei interogații morale. Uneori în surdină, alteori cu intensitate maximă, problema
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
terenul pe care s-ar putea înregistra o relație de osmoză cu atmosfera și obsesiile din proza lui Kafka. Există o etapă, prima, a romancierului Norman Manea, puțin cunoscută, ca să nu zic aproape necunoscută criticilor mai tineri și Occidentului, pentru că prozatorul însuși a lăsat-o în umbră. În romanele "variantelor la un autoportret", autorul se investește pe sine ca personaj al prozei în Captivi (1970), Atrium (1974) și Cartea fiului (1976), ultimul alcătuit din două părți distincte, Simona și August. Nici unul
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
nu disculpă în vreun fel evidentele scăderi ale textului. Inteligența reală a lui Bâgiu - care se strecoară în câteva pagini foarte bine concepute - nu poate, totuși, să reconstituie, din exterior & de una singură drumul natural & insesizabil de la naratologul Lodge la prozatorul Lodge. Nici trilogia universitară a britanicului nu poate fi - cu una-cu două - transplantată în mediu românesc, nici studiile sale despre tehnica romanului nu pot servi drept calapod pentru repartiția capitolelor sau a notelor de subsol. Ceea ce începe, pe deplin
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
se menține în margini acceptabil de simbolice, dar indecent de inexpresive. Edificatoare ca grad de platitudine mi se pare citarea repetatelor tentative de a repune în funcțiune, rudimentar, subtilitățile frazelor din Craii de Curtea-Veche: Am pornit, cele trei personaje, poetul, prozatorul și protagonistul Paul Tristan, precum și eu, povestitorul Elby, toți patru P, prin cetatea imperială. Mergeam alene, fără țintă, cu paltoanele și fularele în vânt, pășind pe unde vom fi umblat, odinioară, de atâtea ori, dar totul ni se părea necunoscut
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
Sorin Lavric Dintre autorii care nu îngăduie jumătăți de măsură în judecarea lor, Proust e cazul cel mai tipic. Poate nici un alt prozator nu inspiră sentimente mai răspicat contrare ca autorul ciclului În căutărea timpului pierdut: căci ori îți place, și atunci îl citești ca într-un ritual al adîncirii într-un deliciu livresc, ori nu-ți place deloc, și atunci îl treci
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
a unui timp mort. Nimic nu e mai străin de francez decît graba, precipitarea, nerăbdarea și accelerația. Toate aceste trăsături sunt suportabile dintr-un singur motiv: Proust știe să depisteze culoarea termică a fiecărei întîmplări, rezonanța ei sufletească. Mai mult, prozatorul nu excelează în detalii, ci în scrutarea răsunetului lor interior. Tocmai de aceea, în mod paradoxal, la Proust descrierea detaliată nu cere lux de amănunte. El nu încarcă fraza cu informații, ci cu tribulațiile iscate pe marginea lor. Altfel spus
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
a logicii caracterului. Lăudând foamea unei împliniri biologice, Breban desfide impasul, nu admite stadiile retragerii spre omenesc. După spargerea cifrulul convențional, tot ce urmează - dorința de a i se ierta păcatul, căința, ispășirea - ar fi o abatere de la demersul embrionar. Prozatorul român se erijează în avocat al cauzei răufăcătorului. în regatul inventat de el nu mai dispune de un altar pentru religie, pentru Dumnezeu. De aceea resurecția lui Raskolnikov e reprobată pe motivul că ar fi un tribut plătit acelorași reglementări
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
călăuzește, nu-l lasă să rătăcească. Din acest motiv, constanța lui Nicolae Breban în expunerea unei pledoarii, previzibilă în linii mari, dar uluitoare și captivantă în aplicările ei, e un indiciu al artei autentice. Pe parcurs, în cariera sa literară, prozatorul a avut de întâmpinat o piedică de receptare: o îndărătnică neîncredere a unor critici. Ei i-au reproșat de la început - și apoi au perseverat în obstrucția lor - că forțează legile firescului în relatare, că introduce domnia arbitrarului, că spulberă un
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
obișnuința ternă, să se prepare pentru un rol de martir și de sfânt. Cu ne-putință, au ripostat criticii săi aprigi, întâiul Grobei nu-l conține în datele sale funciare pe cel de al doilea, a intervenit voința abuzivă a prozatorului, care a lipit între ele felii străine, eterogene. Era o falsă alarmă! Cei care au bombănit nemulțumiți, alertați că se încalcă norme ale esteticului, au omis să observe că procesul de dezarticulare a narațiunii și de demontare a psihologiilor în
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
în minte Nichita Stănescu, Petre Stoica, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Ion Gheorghe, G. Tomozei, Ana Blandiana, Florin Mugur, Constanța Buzea, Marin Sorescu, dintre poeți, Ștefan Bănulescu, Nicolae Velea, N. Breban, G. Bălăiță, D. R. Popescu, Sorin Titel, Augustin Buzura, dintre prozatori, Lucian Raicu, Eugen Simion, Matei Călinescu, Gheorghe Grigurcu, Valeriu Cristea, N. Manolescu, dintre critici. O câtime de aproximație trebuie admisă în plasarea acestor nume pe amintitele coordonate temporale. Tomozei, Mugur, Ion Gheorghe, ca și Bănulescu sau Raicu au publicat ceva
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
dacă și Milorad Pavio iubește Mantia de stele cel mai mult dintre toate romanele sale, știu că și în cazul lui, primele două romane, Dicționarul Khazar (1984) și Peisaj pictat în ceai (1988) l-au consacrat, traducerile dovedesc tuturor că prozatorul sârb a dus romanul în secolul XXI și l-a aruncat în era computerului. Cei doi prozatori au în comun o ambiție rară: înnoirea formulei narative cu fiecare nou roman. Nu insist asupra diferenței între cele nouă romane rebreniene, ne
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
și în cazul lui, primele două romane, Dicționarul Khazar (1984) și Peisaj pictat în ceai (1988) l-au consacrat, traducerile dovedesc tuturor că prozatorul sârb a dus romanul în secolul XXI și l-a aruncat în era computerului. Cei doi prozatori au în comun o ambiție rară: înnoirea formulei narative cu fiecare nou roman. Nu insist asupra diferenței între cele nouă romane rebreniene, ne sunt familiare. În cazul lui Milorad Pavio însă, orice roman produce șoc de lectură și obligă la
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
din perspectiva feminină. În locul trecerii de la o epocă la alta, păstrând cronologia, aici se succed șase "treziri", într-un zig-zag de la un secol la altul, căci iubirile celor șase perechi zodiacale se petrec în vreme de război. În fiecare poveste, prozatorul îi oferă alt deliciu și alt joc cititorului. Și ne aflam în fața unor "dublete", fiecare poveste are două versiuni, purtând numele zodiei purtătorului. Prima istorie de iubire se compune dintr-o narațiune fantastică, amintind de romantici și de Mircea Eliade
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
un anume obiect sau persoană. Și recurge și la monologul specific prozei moderne. O legătura mai profundă ca iubirea, cea de potrivnicie, pune în relație Săgetătorul care negustorește la început de secol XVIII și tânără din secolul al XX-lea. Prozatorul alternează formula povestirii pline de tâlc cu alta, epistolară, între studentă și profesor. A cincea pereche, o Fecioară și un bărbat din Gemeni își trăiește iubirea în cursul unei croaziere pe Mediterana. Iar cea de-a șasea, între Minotaur și
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
operativ atunci când vine în comună se oprește pe stradă și stă de vorbă cu diferiți țărani, chiar și cu chiaburii" (p. 221). Sfatul "directivei" de lucru printre informatori, rezidenți, țărani oarecare și dușmani se bazează pe o psihologie elementară de prozator al realismului socialist: "Aceasta nu înseamnă că întotdeauna lucrătorul operativ trebuie să tragă pentru dormit, mâncat etc. numai la rezident sau informator. El trage o dată la rezident sau informator și altă dată la diverși cetățeni care nu colaborează cu noi
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
Mihai Zamfir In proza pașoptistă Russo ocupă un loc izolat pe care nu i-l dispută nimeni: autor straniu, în sensul benefic al cuvîntului, o mare promisiune nerealizată, poate cel mai talentat și mai original prozator din primul nostru romantism. A apucat să ne lase doar cîteva elocvente mostre de proză bună, pentru ca după aceea să se retragă în tăcere. S-a vorbit despre "secretul lui Alecu Russo": nu vom ști niciodată de ce posesorul unui asemenea
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Alecsandri, care i-a smuls aproape cu forța manuscrisele pentru a i le publica în România literară din 1855), pagini despre care nici măcar nu știm cînd au fost scrise. Ca destin literar, Russo nu seamănă cu nici un alt pașoptist. Acest prozator care a trăit doar 39 de ani, ca și Eminescu, lasă în manuscris partea cea mai interesantă a operei sale, precedîndu-l involuntar și la acest capitol pe genialul său urmaș. Tema tuturor fragmentelor lui Russo, publicate sau nu, rămîne aceeași
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
tematică asociată unei dominante stilistice, amîndouă la fel de vizibile. Pe de o parte, obsesia timpului, detectabilă pretutindeni și avînd un sens clar - regretul pentru dispariția Moldovei patriarhale și arhaice. Luptător pentru progres, participant la Revoluție și convins de inevitabilitatea europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail Kogălniceanu, artistul Russo este, față de doctrinar, un "reacționar". Evident, Russo nu-i nici pe departe un apologet al fanariotismului. Originalitatea sa remarcabilă îl face să întrevadă, dincolo de preferințele
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
mai bătrîn dintre bătrîni", spunea el la 1851; și continua: "Să spui drept, răsipirea cea iute a trecutului mă umple de jale". în aceste două fraze din prima pagină a Studiei moldovene se află concentrat tot programul operei ulterioare a prozatorului. Am pronunțat de mai multe ori cuvîntul fragment; el definește, stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la capăt, ne frapează de la primul contact cu textul. Transformată într-un prelungit legatto stilistic, cum i s-a spus, asemenea frază îl solicită direct pe cititor, asociat parcă la producerea ei
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
interioare", sfătuind între ele, vorbindu-și o limbă necunoscută, față de care limba noastră omenească nu-i decît o palidă copie" (Piatra Teiului). (în traducerea stîngace a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra contrastelor ridicole din oraș și caricaturizînd pe locuitorii lui. Russo a îndrăznit, singurul, să-și exprime - alături de privirea amuzat-critică - și iubirea față de acest oraș, pe care l-
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
semiorientală a acesteia din urmă, sub oblăduirea lui "El Escritor", un văduv de patruzeci și cinci de ani pe care moartea soției păruse mai degrabă să-l elibereze decât să-l copleșească. Don Juan Manuel se bucura de reputația unui prozator talentat și a unui crai inepuizabil. La conacul din Penafiel, se ocupase personal de buna creștere a Constanciei și a lui Ines, pe care dimineața le învăța să călărească, să vâneze și chiar să se dueleze, pentru ca după-masa să le
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]