1,976 matches
-
textul. Istoriile de caz freudiene, în măsura în care sînt narațiuni cu fabula și sjuzhet, ilustrează aceeași logică dublă (Culler. 1981:178). În căutarea unui eveniment care, plasat într-o secvență de alte evenimente, este cauza stării actuale pe care o traversează pacientul, psihanaliza reconstruiește o istorie și se întoarcere „pe firul apei” pînă la „izvoare”; nu pretinde să avanseze propoziții de genul „Dacă X, atunci Y”, ci caută să surprindă modul cum un lucru duce la altul. Evenimentele, în desfășurarea lor liniară, sînt
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Taurida. Jean Racine 41, geniu al tragediei, utilizează, în realizarea rolurilor, efectul cathartic, în scopul purificării pasiunilor vicioase, ca o supapă de armonizare. David Hume se opune acestei teze, afirmând, sarcastic, că simpatia pentru milă înseamnă înlocuirea teatrului cu spitalul. Psihanaliza freudiană reafirmă catharsis-ul aristotelian. Sigmund Freud utilizează metode cathartice psihanalitice în corectarea complexului oedipian. În anul 1890, Freud și Josef Breuer 42 inițiază, sub numele de "terapie cathartică", metoda lor terapeutică. Jakob Bernays 43, din Bonn, care a studiat
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
cerebral, intitulat Die Cytoarchitektonik der Hirnrinde des erwachsenen Menschen (Citoarhitectura cortexului cerebral al omului adult). Citoarhitectura 9 Percival Sylvester Bailey (1892-1973), neuropatolog, neurochirurg și psihiatru american, împreună cu Gerhardt von Bonin (1890-1979), psihiatru german (unul dintre cei mai severi critici ai psihanalizei lui Sigmund Freud, pe care-l numește Sigmund the Unserene), alcătuiesc un atlas al citoarhitecturii cortexului la Macaca Mulatta și la om. 10 Cel mai cunoscut atlas al citoarhitecturii cortexului cerebral este cel al anatomistului german Korbinian Brodmann și se
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
de balanță. Breuer analizează cazul Doamnei Anna O. și, observând că ori, de câte ori bolnava descria fenomenele, vorbirea avea un efect cathartic și fenomenele dispăreau, dezvoltă metoda "terapie prin vorbire", ca metodă cathartică de vindecare. Freud o preia, integrând-o în psihanaliză. 43 Jacob Bernays (1824-1881), filosof și filolog evreu-german, fiu de rabin, își termină studiile la Universitatea din Bonn. Este numit profesor de filologie la vârsta de 29 de ani, la seminarul de teologie iudaică la Breslau, după care se reîntoarce
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
de semantica severă al metaforelor aluzive, Anaïs Nin numește direct gesturile și fantasmele itinerariilor sale carnale. Frust și incisiv, limbajul se armonizează cu tensiunea înaltă a trăirii și expune nuanțele tari ale unei revoluții subiective. Nu doar jurnalul, ci și psihanaliza caută semnificații în materia densă a acestor întâmplări. Psihiatrul Allendy se implică în poveste printr-un transfer inevitabil: procesul narativ-analitic devine complicitate intimă, conținutul terapeutic fiind regăsit de protagonistă în asumarea aceluiași rol, al seducătoarei. Conștiința de sine se afirmă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vrea, dar nu știe cum să o facă. Se cunoaște scopul, nu se cunoaște drumul sau drumurile pentru a ajunge acolo. Iată ceea ce înlătură toată nehotărîrea fundamentală asupra perspectivelor noastre aleatoare, iată ce îndepărtează miasmele dăunătoare ale noii istorii, ale psihanalizei și ale antropologiei. Iată ce dezvăluie în mod revoltător limitele... raționalității limitate și o înscrie pentru totdeauna ca o prefăcătorie de descendent binevoitor (sau ironic?) al vechii raționalități universale, dictatoriale. Să remarcăm deja următorul fapt: dacă este adevărat că omul
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Se cuvine deci să studiem direct comunicarea unui individ cu anturajul său. Cauzele sînt puțin importante, efectele fundamentale. Simptomul este fructul interacțiunii contextuale, mai mult decît rezultatul forțelor intrapsihice presupuse. Se înțelege atunci că terapia este mai scurtă decît în psihanaliza clasică, concizia ei poate chiar să fie recomandată sistematic în anumite cazuri. Vom vedea mai tîrziu folosirea ei de către Ehrard și Shaw, și incredibila accelerație a terapiei rapide (quick therapy). C) Metaforele "will" și "self" Accentul este pus în toate
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a lașității tânărului pretendent la tronul Danemarcei, În a-l răzbuna pe tatăl său, fostul rege, asasinat de Claudiu, unchiul său, care, „În plus”, Îi seduce și mama, cu care tânărul, rubicondul și răsfățatul prinț are o relație din care psihanaliza contemporană s-a inspirat nu puțin - eu am „citit-o” mai degrabă ca pe o luptă „stupefiată”, „dizgrațioasă”, a prințului cu acea „nouă identitate” ce i se strecoară ca un hoț În pliurile intime ale psihicului, la Început sub forma
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a lui Zeus prin care se recreează pe sine, cum ne’nvață tata Hegel. Din cele trei noțiuni analizate În grabă mai sus, literatura-eul-libertatea, pentru mine este evident că eul meu - ceea ce eu numesc astfel, Într-o clară discordanță cu psihanaliza, de exemplu, eul meu „asediat” din toate părțile de „forțele rațiunii și ale logicii”, ale „istoriei” chiar, „eul” meu mi-a născut „literatura”, un „sistem ficțional”, care croiește „cu materialul clientului”, cu „viața materială, evenimențială și psihologică”. Și aici, Încă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
C. Mihăilescu și Petru Mihai Gorcea, preocupați de mai dreapta situare a operei eminesciene în orizontul actualității. Fapt cu atât mai îmbucurător cu cât aproape de fiecare dată perspectiva e alta, autorii valorificând după puteri câștigurile teoretice ale criticii moderne, de la psihanaliză și până la tematism. Ceea ce lipsea încă era o viziune globală, care să cuprindă multiplicitatea fațetelor scrisului eminescian, care să-i pună în valoare tensiunile interne și să le adune într-un tot armonios. E tocmai ceea ce încearcă și, să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lecturilor". Contradicția cea mai prielnică întregului demers analitic al studiului și deci cea mai dialectică stă în aceea că Theodor Codreanu se leapădă de metodologia modernă, ori de câte ori are prilejul, dar valorifică nu fără succes posibilitățile pe care le oferă psihanaliza, arhetipologia, antropologia, simbologia, intertextualitatea etc., dând unele pasaje, cum am văzut, de certă referință. Nu vrea să o recunoască, dar între aceste modele se simte în largul său. Câteva cuvinte acum despre planul general al lucrării sale. Sunt dezvoltate nouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
actualitatea", astfel încât a semnala că "eminescianitatea" este activă pentru omul contemporan nu e un gest de convenție. Analiza însăși denotă această îndrăzneală, fără inutile inhibiții și un mod propriu de a gândi; cercetătorul este informat însă totodată instruit și cunoscând psihanaliză, semiologie, etnologie și arătându-se adept al unei expuneri în termeni de stilistică, știe să utilizeze de oriunde ceea ce i se pare convenabil. Alții făcând confuzia între "cultură" și simpla însușire a unor procedee, aplică în studierea câte unui scriitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-se totodată principiului interdisciplinarității, evitând, însă, eclectismul. Principiul unificator, în poetica oglinzii, îl constituie abordarea hermeneutică a mitului despre Narcis și Echo, dintr-un unghi de vedere nemaiîncercat până astăzi. Mitul grec devine la fel de important ca mitul lui Oedip pentru psihanaliză. Dar critica ontologică este altceva decât critica arhetipală sau psihocritica, deși se slujește și de cuceririle lor. Sunt de acord cu Freud și cu Mircea Eliade că gândirea mitică ascunde experiențe fundamentale ale ființei umane. Mitul lui Oedip (transformat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dar critica ontologică este altceva decât critica arhetipală sau psihocritica, deși se slujește și de cuceririle lor. Sunt de acord cu Freud și cu Mircea Eliade că gândirea mitică ascunde experiențe fundamentale ale ființei umane. Mitul lui Oedip (transformat de psihanaliză în "complexul lui Oedip") este unul dintre cele mai profunde ale antichității. Dar toată osatura construcției psihanalitice se bazează și pe un abuz de interpretare. Tragedia lui Oedip nu poate fi descifrată doar prin erotism, ci are rădăcini ontologice mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un abuz de interpretare. Tragedia lui Oedip nu poate fi descifrată doar prin erotism, ci are rădăcini ontologice mult mai cuprinzătoare. Cheia ne-o oferă un alt mit străvechi al lui Narcis și al nimfei Echo. Interesant că și-n psihanaliză narcisismul ocupă un loc privilegiat. Descoperirea celor două forme de narcisism (primar și secundar) de către psihanaliști ne este de mare ajutor în sondarea profunzimilor ființei. Dar și aici Freud și discipolii săi, reducând totul la libido, și-au barat calea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la un punct de vedere complet diferit, cercetând mai mult inconștientul bacovian și căutând să afle un personaj complicat, subteran, cu trăsături nu departe de a fi patologice. Se afirmă că ar fi existând chiar "elemente demne de interes pentru psihanaliză". Asemenea elemente sunt adunate sub umbrela unui complex psihanalitic, ceea ce demonstrează, pe bună dreptate, că Bacovia se prezintă, azi, drept un caz care continuă să pună probleme dificil de rezolvat. Pe de altă parte, sunt convins că nu se poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Theodor Codreanu trebuia să se intituleze, exact, Complexul Bacovia și nu așa cum apare pe copertă) se ivesc, de îndată, unele dubii, în ceea ce privește posibilitatea de a-l situa cu oarecare exactitate între cele peste trei sute de complexe, câte numără, azi, psihanaliza. Admit că, pentru necesitățile demonstrației, poate fi acceptată o oarecare ambiguitate. Dar nu poate fi admisă confuzia dintre complexul psihanalitic și complexul cultural. Un citat mi se pare elocvent: "Din clipa când Freud, să zicem, a conceptualizat "complexul Oedip" pornind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu limpezime care școală psihanalitică este preferată de Theodor Codreanu, dar reiese limpede, din citatul anterior, că exegetul recurge la o altă aproximație, întrucât complexele psihanalitice nu pot fi nici "programate" și nici "învățate", oricâte sensuri figurate le-am atribui. Psihanaliza adevărată se întemeiază tocmai pe premisa imposibilității "cultivării programatice" a complexelor. Cel care recurge la "cultivare" intră, nesmintit, în categoria simulanților, pe care psihanalistul îi trimite la plimbare. În plus, complexele nu au caracter "demoniac", așa cum se susține, ci sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scară a valorilor. Firește, există și partizanat, precum în cazul opiniilor despre sfârșitul lui Eminescu, dar acestea nu reprezintă decât o pată de culoare și nu impietează asupra ansamblului. Lecturile exegetului merg de la filozofie la antropologie culturală, de la logică la psihanaliză, de la istoria religiilor la psihiatrie. Pe acest fundament, se construiește un edificiu multietajat. Pe de altă parte însă, se constată și o centrifugare accentuată a informațiilor, care nu totdeauna sunt reunite pentru rațiuni tocmai limpezi. Este cazul deducerii unui așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bacovian este unul evident creator sau dimpotrivă, cititorul avizat va descoperi în paginile cărții pe care încercăm s-o prezentăm. Ideea de bază este că la trăsăturile cele mai autentice ale simbolismului, la influențele de tip expresionist și apoi la psihanaliza ce identifică un complex narcisist generator de frustrări, dar lucrativ pentru opera bacoviană, ipotezele s-au transformat în concluzii și au beneficiat de lămuriri mai mult sau mai puțin subiective, în ciuda intenției, istoricizante... Important este că dl. Codreanu nu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în marginea textelor ilustre. Încă de foarte tânăr autorul citea cărți grele și se luptă cu titanii literaturii universale și cu marii clasici. Partenerii de dialog aforistic ai lui Theodor Codreanu sunt incontestabil teoreticieni ai literaturii autorități în filosofie, semiotică, psihanaliză etc. Exemplificăm: Scopul marilor artiști nu este arta, ci omul; Din păcate, omul e pe cale să devină o finalitate fără scop; Cuvântul această povară a gândului; Vezi prea mult și poți prea puțin drama oricărui creator; Cărțile mari seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bacovia: unul încărcat de paradisul matern a eliminat părinții din imaginarul poetic, celălalt, dimpotrivă, împovărat de greutățile copilăriei și-a încărcat infinit imaginarul de prezența mamei într-un simbolism de vaste implicații. Și tot acești doi poeți contrazic flagrant clișeele psihanalizei. Deși "răsfățat", în sens pozitiv, de părinți (de mamă îndeobște) Bacovia s-a simțit un "orfan", singur în fața neantului. "Orfan" se pomenește, în cele din urmă, și Grigore Vieru, o dată cu moartea mamei. Până aici ne-am posta pe terenul psihanalizei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
psihanalizei. Deși "răsfățat", în sens pozitiv, de părinți (de mamă îndeobște) Bacovia s-a simțit un "orfan", singur în fața neantului. "Orfan" se pomenește, în cele din urmă, și Grigore Vieru, o dată cu moartea mamei. Până aici ne-am posta pe terenul psihanalizei clasice. Marthe Robert a studiat cele două ipostaze centrale ale orfanului care marchează imaginarul romanesc: "copilul găsit", sub semnul unui narcisism pre-oedipian, care ne propulsează în plin romantism, orfanul imaginar respingându-și părinții reali în favoarea unora mai "buni", utopici, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acvatică și mai puțin de elementul matern freudian, nostalgic-protector); cel de-al doilea, copleșit de greutăți și privațiuni la vârsta de aur, realizează o spectaculoasă compensație, impregnându-și imaginarul cu prezența mamei. Verdictul criticului este că amândoi contrazic flagrant clișeele psihanalizei clasice, ceea ce se poate discuta. Amândoi se simt orfani, primul în fața neantului, celălalt la dispariția efectivă a mamei. Brusc, Theodor Codreanu introduce în discuție un nume de referință, Marthe Robert, pentru a susține ipostazele orfanului în spațiul atenție! romanesc. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Complexul Bacovia). Dorește întotdeauna să treacă de suprafața lucrurilor, năzuind să surprindă "abisalul", ecoul primordial unic și irepetabil. Sondarea adâncurilor operei se realizează cu instrumentele unei poetici a arhetipurilor (arheității), a rădăcinilor ontologice, valorificând cu dibăcie, cum am văzut, sugestiile psihanalizei, mitologiei, simbolisticii poetice, semanticii, stilisticii, filosofiei, sociologiei, religiei. Datul biografic primar este interpretat exclusiv psihanalitic, din perspectiva rezonanței evenimentelor din copilărie în straturile profunde ale personalității creatoare (Bacovia, Vieru). Schițând o biografie a poetului basarabean, autorul constată repede că aceasta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]