1,593 matches
-
angoasă: angoasa normală și angoasa patologică. Termenul de „stare anxioasă” desemnează ansamblul de tulburări anxioase care survin la o personalitate normală sau la una nevrotică, sau ca simptom asociat în cadrul diferitelor nevroze simptomatice. Din această perspectivă trebuie diferențiate manifestările anxioase psihotice de cele simptomatice din cursul evoluției unei boli somatice. Anxietatea este prezent constantă în cursul stărilor nevrotice. Ea constituie esențialul simptomatologiei clinice, fiind în acest caz considerată „anxietate liberă”, sau „liber flotantă”. Uneori ea se poate converti în simptome somatice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
libidinale, - tendințe agresive deosebit de intense. Din punct de vedere clinico-psihiatric, D. Marcelli distinge următoarele tipuri de tulburări în cadrul „stărilor-limită”: angoasa, simptome de apartenență nevrotică, depresia, actele și conduitele antisociale, dependența de droguri și alcool considerate drept conduite de refugiu, episoade psihotice acute, conduite sexuale deviante. 23. PSIHOZELE EXOGENE I (Psihozele organice) Aspecte psihopatologice generale Psihozele exogene reprezintă un grup de tulburări psihopatologice, cu un profil clinic bine conturat, în care sunt reunite afecțiuni psihice de intensitate psihotică, de o gravitate severă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conduite de refugiu, episoade psihotice acute, conduite sexuale deviante. 23. PSIHOZELE EXOGENE I (Psihozele organice) Aspecte psihopatologice generale Psihozele exogene reprezintă un grup de tulburări psihopatologice, cu un profil clinic bine conturat, în care sunt reunite afecțiuni psihice de intensitate psihotică, de o gravitate severă, cu o etiologie externă, afectând structurile cerebrale sau apărute secundar unor afecțiuni somatice grave. Prin aceste caracteristici, ele se diferențiază de grupa psihozelor endogene, care au ca etiologie o „dispoziție patologică” de tip genetic-constituțional, fiind aparent
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și carențiale care pot apărea ca o consecință a unor tulburări somatice (insuficiența hepatică cronică, insuficiența renală cronică, encefalopatia porto-cavă, diabet, pelagră, boli somatice cronice consumptive, stările terminale ale unor afecțiuni somatice etc.) în cursul cărora tulburările psihice de intensitate psihotică sunt o consecință a tulburărilor somatice primare. d) Psihozele endocrine sunt psihozele exogene care grupează o categorie aparte de tablouri clinico-psihiatrice, recunoscute de numeroși autori, dar grupate sistematic și descrise sub forma de „sindromul psiho-endocrin” de M. Bleuler. Ele cuprind
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologice cu aspecte extrem de polimorfe simptomatologic, insuficient de bine clarificat. Din acest motiv, nu se poate încă vorbi despre un anumit punct de vedere comun în această problemă între specialiști. Unii specialiști le consideră a fi „tablouri clinice de tip psihotic care însoțesc evoluția unor boli somatice, exceptând bolile cerebrale propriu-zise”. Pentru alți autori, psihozele la care ne-am referit (de etiologie somatică) sunt considerate a fi „psihoze simptomatice”, pe când „psihozele organice” propriu-zise reprezintă acea grupă de tulburări psihice determinate de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simptome obligatorii, care sunt prezente în toate cazurile, reprezentate prin: obnubilarea conștiinței, dezintegrarea personalității, demența; b) simptome facultative, care nu apar decât în anumite circumstanțe și sunt reprezentate pentru tulburări legate de localizarea leziunilor cerebrale. În ceea ce privește dinamica psihopatologică a proceselor psihotice de cauză organică cerebrală, se pot delimita câteva „modele de evoluție clinică”, așa cum se poate vedea în schema din pagina 274???. Tulburările psihopatologice cu substrat lezional organic cerebral, pot avea cauze multiple și ele sunt reunite, în mod curent, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări pe care le vom menționa sintetic în continuare: a) Tulburări psihice, caracterizate în primul rând prin obișnuință și dependență, acestea fiind reprezentate de următoarele: - tulburări psihice acute: beția acută simplă, beția patologică, psihozele acute sau subacute (delirium tremens); - formele psihotice prelungite: delirul sistematizat, psihoza halucinatorie, halucinoza cronică, tulburările depresiv-melancoliforme; - formele demențiale, caracterizate printr-o degradare progresivă și globală a personalității (funcțiile cognitive în principal); - encefalopatiile alcoolice, datorate unor atingeri lezionale grave ale encefalului, cu caracter ireversibil: encefalopatia Gayet-Wernicke, sindromul Korsakow
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinic al alcoolismului, delirium tremens reprezintă un complex psihopatologic specific. Acesta trebuie considerat ca reprezentând un „episod de intoxicație acută” la un bolnav cu „alcoolism cronic”. Pentru Marchand și Courtois, delirium tremens trebuie înțeles ca o formă particulară de „encefalită psihotică acută”. Din punct de vedere psihopatologic, delirium tremens se caracterizează prin următoarele tulburări: a) criza este precedată de o stare prodromală cu tulburări de somn, coșmaruri sau insomnie totală; b) ulterior apare o cefalee constantă, cenestopatii difuze cu caracter penibil
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trăi”, diferit de „modul de a supraviețui”. Toți acești indivizi devin un veritabil grup social, o castă extrem de polimorfă. C. Olivenstein care s-a ocupat de personalitatea tinerilor toxicomani, notează că aceștia trebuie considerați ca fiind mai apropiați de „adolescentul psihotic” sau „pre-psihotic” decât de „adolescentul suicidar”, întrucât relația lor se situează undeva între „nebunie” și „moarte”. Acești indivizi caută, prin utilizarea drogului, să confere existenței lor o „putere absolută” și, prin desființarea barierelor dintre real și imaginar, să acceadă la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
frustrări, relații represive materne și un tată absent ca rol. 25. PSIHOZELE EXOGENE III (Psihozele endocrine. Psihozele metabolice și carențiale) Aspecte generale Spre deosebire de psihozele organice cerebrale și de psihozele toxice, psihozele endocrine și grupa psihozelor metabolice și carențiale sunt tulburări psihotice secundare care apar în cursul evoluției clinice a unor afecțiuni somatice primare de factură endocrină sau metabolică etc. Aceste grupe de tulburări psihice traduc, așa cum spuneam deja mai înainte, o corelație strânsă între somatic și psihic. Spre deosebire însă de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cașexie Sismonds. Insuficiența gonadică duce la manifestări psihopatologice specifice, caracterizate prin depresii, insomnii, lentoare în ideație, bradipsihie. Seria de exemple poate continua încă și în alte cazuri de tulburări clinice legate de afecțiunile endocrine. M. Bleuler reunește tulburările de factură psihotică ce apar în cursul bolilor endocrine sub denumirea de „sindrom psiho-endocrin”. Autorul menționat subliniază faptul că această entitate psihopatologică trebuie net diferențiată de „sindroamele humorale grave” care sunt reacții psihotice și de „sindromul psiho-organic cerebral” datorat unor leziuni grave și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
legate de afecțiunile endocrine. M. Bleuler reunește tulburările de factură psihotică ce apar în cursul bolilor endocrine sub denumirea de „sindrom psiho-endocrin”. Autorul menționat subliniază faptul că această entitate psihopatologică trebuie net diferențiată de „sindroamele humorale grave” care sunt reacții psihotice și de „sindromul psiho-organic cerebral” datorat unor leziuni grave și extinse ale creierului. În cazul sindromului psiho-endocrin, trebuie să vedem existența unor corelații complexe care se stabilesc între funcțiile glandelor endocrine și dezvoltarea personalității, precum și influența tulburărilor acestora care pot
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vedere clinic pot reproduce un tablou clinic în care recunoaștem elementele unei stări de excitație maniacală, combinată cu o confuzie halucinatorie care impresionează prin dramatismul său. Aceste tulburări pot evolua către un delir acut sau chiar către o encefalită psihotică acută cu un prognostic clinic rezervat. Alteori se poate instala o manie acută cu fugă de idei, logoree și agitație dezordonată. b) Psihozele tardive apar după mai multe săptămâni de la data nașterii și sunt legate de o stare de epuizare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pulsiuni infanticide ale mamei. Psihozele metabolice și carențiale Psihozele metabolice și carențiale sunt tulburări psihice consecutive unor afecțiuni somatice grave, cu evoluție cronică, incurabile, care se asociază secundar tulburărilor psihice severe, cu caracter specific. Acestea sunt, de regulă, de intensitate psihotică și sunt specifice etiologic. Din punct de vedere clinico-psihiatric trebuie să facem separația între psihozele metabolice, care sunt datorate unor afecțiuni somatice primare (insuficiența hepatică sau renală, diabetul etc.) și psihozele carențiale care apar drept consecință a unor avitaminoze (pelagra
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
insuficiența hepatică sau renală, diabetul etc.) și psihozele carențiale care apar drept consecință a unor avitaminoze (pelagra, avitaminozele B etc.). Le vom descrie în continuare din punct de vedere psihopatologic. 1) Psihozele metabolice Psihozele metabolice sunt tulburări psihice de intensitate psihotică ce se datorează unor stări toxice provocate de produse ale unor metabolisme incomplete legate de suferințe ale unor organe vitale în acest sens. Cele mai importante dintre acestea sunt insuficiența hepatică și insuficiența renală, la care se poate adăuga și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care se pot distinge câteva aspecte specifice, în sfera psihopatologiei, psihoza nu este reductibilă la boala psihică, ci ea pune probleme legate de organizarea și dinamica personalității bolnavului respectiv. În sensul acesta, P. Wiener remarcă următoarele trei aspecte: a) Structura psihotică ce desemnează ansamblul de caracteristici ale unei personalități care autorizează medicul psihiatru la a decela psihoza încă dintr-o fază clinică latentă. Aceste aspecte se raportează la „dispozițiile morbide” ale personalității legate de un anumit „teren” sau „constituție” favorizantă. b
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
desemnează ansamblul de caracteristici ale unei personalități care autorizează medicul psihiatru la a decela psihoza încă dintr-o fază clinică latentă. Aceste aspecte se raportează la „dispozițiile morbide” ale personalității legate de un anumit „teren” sau „constituție” favorizantă. b) Procesul psihotic desemnează dinamica sau evoluția temporară a psihozei, ca manifestare psihopatologică de dezorganizare a sistemului personalității bolnavului respectiv, în conformitate cu teoria organizării și disoluției personalității formulată de H. Jackson și reluată în psihiatrie de H. Ey. c) Boala psihică este reprezentată prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspect discordant-disociativ al personalității. H. Tellenbach afirmă că fenomenele endogenului se manifestă în sensurile de „a fi” ale omului: evoluția vieții în ritmicitatea ei, în modul său de desfășurare, în treptele maturizării somatice și psihice a individului, precum și în cadrul manifestărilor psihotice ale acestuia. Toate acestea depind de „factorii disproporționali” ai persoanei, de natura sa constituțională psiho-biologică. H. Thomae vorbește de „caracterul de eveniment al personalității”, iar H. Kunz despre o „endogenitate radicală constitutivă” considerată ca fiind o dimensiune interioară a individului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
originii lor comune, aceste trei grupe de psihoze pot fi expresia „psihozei unice” de natură endogenă. A. Tatosian face o interesantă expunere critică a problemei „psihozei unice”. După părerea lui, termenul de psihoză trebuie să se aplice exclusiv la episoadele psihotice și nu la ansamblurile biografice individuale, așa cum se face uneori. Problema delimitării psihopatologice a psihozelor nu este exclusiv de ordin nosologic, ci și sindromologic. Noțiunea de „psihoză unică” sau „unitară” (Einhettspsychose, Monopsychose), destul de veche, a dominat gândirea psihiatrică sub influența
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
emoțional-afectiv. Această stare de echilibru se poate manifesta în două direcții și anume: a) în sfera somatică, cerebral sau visceral, b) în sfera vieții psihice, structural (endogen) sau relațional (exogen). De aici și aspectul modificărilor psihopatologice, de factură nevrotică sau psihotică (vezi schema de la pagina 315???). În aprecierea stărilor depresive, se discută următoarele aspecte: a) Distincția bipolar - unipolar: - un singur tip de manifestări clinice (depresie sau manie). Fig. pg. ms. 315 Grupul cu trăsături stabile de personalitate Depresie endogenă psihotică Depresie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau psihotică (vezi schema de la pagina 315???). În aprecierea stărilor depresive, se discută următoarele aspecte: a) Distincția bipolar - unipolar: - un singur tip de manifestări clinice (depresie sau manie). Fig. pg. ms. 315 Grupul cu trăsături stabile de personalitate Depresie endogenă psihotică Depresie organică cerebrală tulburări nevrotice (tulburări endogene) (tulburări simptomatice) (endogen) psihic (exogen) (cerebral) somatic (visceral) Tipul de personalitate stabil/echilibrată (tulburări exogene) (tulburări simptomatice) Depresie exogenă somatogenă tulburări psihotice Depresie nevrotică Grupul cu trăsături instabile de personalitate - o alternanță de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pg. ms. 315 Grupul cu trăsături stabile de personalitate Depresie endogenă psihotică Depresie organică cerebrală tulburări nevrotice (tulburări endogene) (tulburări simptomatice) (endogen) psihic (exogen) (cerebral) somatic (visceral) Tipul de personalitate stabil/echilibrată (tulburări exogene) (tulburări simptomatice) Depresie exogenă somatogenă tulburări psihotice Depresie nevrotică Grupul cu trăsături instabile de personalitate - o alternanță de manifestări succesive (depresie sau manie), b) Dimensiunea „nevrotic - psihotic”: se apreciază în raport cu formele și gradul de severitate al tulburărilor și evoluției psihopatologice. c) Distincția „endogen - exogen”, sau reactiv (nevrotic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simptomatice) (endogen) psihic (exogen) (cerebral) somatic (visceral) Tipul de personalitate stabil/echilibrată (tulburări exogene) (tulburări simptomatice) Depresie exogenă somatogenă tulburări psihotice Depresie nevrotică Grupul cu trăsături instabile de personalitate - o alternanță de manifestări succesive (depresie sau manie), b) Dimensiunea „nevrotic - psihotic”: se apreciază în raport cu formele și gradul de severitate al tulburărilor și evoluției psihopatologice. c) Distincția „endogen - exogen”, sau reactiv (nevrotic) de factură relațional-extremă și endogen (psihotic) de factură structural-dispozițional internă. d) Distincția „primar - secundar” este un aspect care se raportează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
instabile de personalitate - o alternanță de manifestări succesive (depresie sau manie), b) Dimensiunea „nevrotic - psihotic”: se apreciază în raport cu formele și gradul de severitate al tulburărilor și evoluției psihopatologice. c) Distincția „endogen - exogen”, sau reactiv (nevrotic) de factură relațional-extremă și endogen (psihotic) de factură structural-dispozițional internă. d) Distincția „primar - secundar” este un aspect care se raportează la următoarele: - tulburarea afectivă primară: PMD, - tulburarea afectivă secundară: tulburările depresive din cursul altor boli psihice. Se poate vedea clar, din cele expuse până acum, complexitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
double forme circulaire) în care accesele de manie sunt urmate de accese de melancolie, fără interval liber între ele; manie-melancolie intermitentă (folie à double forme intermittente), în care după un acces de manie-melancolie, urmează un interval liber, iar apoi procesul psihotic se repetă identic; manie-melancolie alternantă (folie periodique à forme alterne) în care accesele de manie sunt urmate de intervale libere, apoi survin accesele melancoliforme urmate de un interval liber și procesul psihotic continuă la fel. Fig. pg. ms. 320 Manie-melancolie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]