1,686 matches
-
cineva. Avea o rochie de seară neagră fără mâneci, iar brațele subțiri, brune îi alunecau precum un voal pe lângă corpul lung de felină. Rochia se termina deasupra genunchilor, lăsând să se vadă atunci când pășea, foarte puțin, începutul unor coapse fragede, pufoase, despre care Pribeagu a gândit imediat că ar trebui să fie material de făcut cele mai catifelate lenjerii de pat în care să îți pierzi trupul. — M-am îmbătat eu sau chiar lucește ? a șoptit Cristi. Cred că sunt mărgelele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nicio zgârietură sau imperfecțiune. Pe pulpele ei apetisante curgeau poezii de Apollinaire și lumina cădea peste ele ca arcușul unei viori pe corzi. Stătea picior peste picior, iar deasupra lor părul pubian, negru ca ochii ei, era ca un cuib pufos care mirosea a lapte proaspăt și în care voiai să te faci mic, incredibil de mic și să adormi la nesfârșit. Sânii, ca două perne, cusute în vârf cu ciocolată. Sfârcurile i se întă- riseră, excitate și rușinate de privirea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în ea. Ionel a făcut-o atât cât a putut și trebuie cinstit pentru asta, nu plâns. Atât și-a amintit Cristi din toată peripeția sa alcoolică, când s-a trezit într-o dimineață în patul său, în așternuturi calde, pufoase și atât de curate că parcă miroseau a primă- vară. Nu a știut nici când și nici cum a ajuns, după atâtea nopți de beție. Nu a știut nici măcar dacă s-a întâlnit cu Pribeagu în vreun parc și au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
seară de seară cu această melodie în inimi, care făcea mai lină trecerea dintre bucuria și năzbâtiile zilei în lumea fas- cinantă a viselor ; notele dulci încheiau mai mereu o poveste sau un basm și, desigur, săruturile mamelor pe frunțile pufoase ale micuților obosiți, care, cu zâmbetele pe buze și capetele cufundate în perne colorate cu miros proaspăt, închideau ochii și visau imediat eroi de legendă sau trubaduri la fel de mari și îndrăgiți ca și Cristi. Imediat a venit primăvara lui 1939
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
caldă, ca a unui copil, și tremura ușor din glas atunci când Cristi o privea cu poftă. Se înroșea și își ducea imediat mâna subțire și gingașă peste buze, cu privirea în jos, amețindu-l. Iar pielea ei era albă, imaculată, pufoasă și mirosea a lapte și a migdale, îți venea să te pierzi peste trupul ei fragil și parfumat, ale cărui forme bine conturate, rotunde, întorceau privirile oricărui bărbat. Avea niște sâni mari, din care îți venea să muști ca dintr-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mașină de Iași adusese trei oaspeți necunoscuți și unul cunoscut (de la Suceava) . Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului ecran. Fiind semiîntuneric, dau să mă așez pe un scaun. Pipăi și descopăr prezența unui obiect pufos. Era o pălărie străină. Am dat alarma. La fața locului a venit și soția - Întrebându-ne a cui va fi fiind pălăria - numită clop dincolo de munți. Am pus obiectul În legătură cu locurile ce ocupaseră oaspeții. Apoi, câți și care dintre ei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
al ierbii. Bem o bere locală, „organică, tare și hrănitoare”, cum ni se spune, sugerându-ni-se discret să nu exagerăm. Un bucătar mustăcios taie - la alegerea noastră - hălci dintr-un porc fript. O femeie plinuță, cu mâni albe și pufoase, ca două pernuțe, ne îndeamnă, în flamandă, să luăm și legume. Taraful cântă muzică de petrecere. Adrian Popescu spune: „Niciodată n-am mai mâncat desculț în Belgia...”. VITALIE CIOBANU: Seara, aglomerație teribilă în Piața Charles de Gaulle. Din ce cotloane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
crenguțe! Acum de-abia îți ajunge până la mijlocul trunchiului. Atunci o să-mi caut un prieten de joacă. Și privi curios în jur, doar-doar va găsi un prieten de joacă. Tocmai trecea pe acolo un pui de urs, rotofei, cu blănita pufoasa. Vrei să fim prieteni și să ne jucăm împreună? Întreba brăduțul plin de speranță. Mi-ar placea, dar nu am timp; trebuie să ajung la bârlog să mă culc. Urșii hibernează toată iarnă, nu se pot juca! Și spunând acestea
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
la modificarea mediului prin simpla Înlocuire a unei specii de mușchi cu o alta. Dacă, pentru a da un exemplu concret, ne uităm la soclul de piatră al gardului parcului Copou sau chiar la asfaltul umed, vom vedea acele pete pufoase și verzi, mușchii care Încearcă să acapareze aceste corpuri străine. Vom vedea și primordiile de sol pe care ei le formează prin acumularea prafului și descompunerea părților lor vechi. Cândva, dacă mușchii vor fi lăsați În pace, aceste primordii de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
evoluția de multe mii de ani a vieții pe planeta noastră. Este necesar să înțelegem rolul nefast și adesea criminal al chimizării vieții noastre, de la alimente, la medicamente, cosmetice, tratamente diverse. Pâinea noastră cea de toate zilele, atât de gustoasă, pufoasă și rezistentă în timp contra alterării, a mucegăirii, această pâine conține zeci de substanțe chimice cu efecte secundare nocive și adesea necunoscute, una ca să crească, alta ca să nu facă goluri mari la coacere, alta ca să se rumenească coaja, alta ca să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Sentimente amestecate, confuze. Așa trebuie spus cel mai bine. Dacă-l priveai din avion, n-ai fi crezut cu nici un chip că e doar în liceu. Părea incredibil de matur. Cu mult mai matur. Exagerat de matur. O barbă răsucită, pufoasă, năclăită pe sub urechi. Barbă crescută prost, neuniform, în toate direcțiile, nehotărâtă. Figură de copil bărbos. Surâs calin, naiv. Când încerc să mi-l aduc în minte, îl văd întotdeauna în câte o dimineață rece, venind spre școală. Spre liceu. Ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
două, toată lumea e la treabă, iar tu nu muncești. Ați mâncat vreodată pâine țărănească, domnule Mariean? Ei bine, n-are pic de aer în ea. A trebuit să umflu pâinea cu pompa de la bicicletă ca s-o mănânc. Să fie pufoasă ca jimbla turcească. Numai că dacă o gonflezi cu aer fără noxe și fără miros de mucegai, tot degeaba. N-are gust. Pute a grâu. Gazda mi-a făcut o supă din găină de casă și am crezut că mor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și o caută prin pat pe femeie, până ce se trezesc amândoi jos. „E de bine, mămico, șeful a fost drăguț cu mine, mi-a zis iar «Mă, boul». Ia ascultă cum îți spun eu acum vacă, văcuța mea iubită și pufoasă, vițelușa mea dulce... Vezi, în pat sună altfel.“ Femeia, căreia soțul îi spune pentru prima oară, în douăzeci de ani de căsnicie, vacă, nu știe dacă e de bine sau de rău. Ca s-o îmbuneze, bărbatul îi cere că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Zașto? O Doamne, Doamne! De ce? De ce? Cinci copii cu mama lor fără mâncare, fără mămăligă... Iar noi folosim mămăliga numai la porci, numai la porci... O Boga, Boga! Pe măsuță se afla o jumătate de pâine, mare, albă, crescută bine, pufoasă și frumoasă, rumenă-arămie de-ți venea s-o mănânci cu ochii nu altceva. Alături, o bucată destul de mare de șuncă, înaltă, așa, cam cât un lat de palmă, o ceapă roșie, lungă, de formă aerodinamică, un cuțit mic, cu plăsele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
circa 1500 de camere grupate în patru corpuri de clădire a 10 etaje fiecare. Un oraș multicultural, cu propriile sale reguli și obiceiuri de viață. Bucătăria este populată de americance care gătesc ouă ochiuri îmbrăcate în pijamale și papuci galbeni pufoși cu capete de rață. Africanii pregătesc orezul și frig banana plantan învăluiți în nori de fum. Maghrebinii vorbesc tot timpul fie prea tare, fie prea încet, șușotind, ca și cum ar pune la cale un complot. Sud-americanii se strâng laolaltă spontan, scot
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
binele tău. Tot omul se dezvoltă, pâinea - ca și munca - educă. Mai neplăcut e să-ți schimbi caracterul după felul pâinii pentru care asuzi: să fii brav pentru o pâine neagră și laș când e vorba de una albă și pufoasă. Sunt unii care, preferând intermediara, adoptă un caracter intermediar. Și mai neplăcut e să-ți schimbi opiniile pentru o pâine - dar și asta s-a mai întâmplat și nimeni nu a murit dintr-o opinie azi albă, mâine neagră. Dar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
venit la Iași să-și viziteze nepoata purtând în spate o traistă doldora de bunătăți cărora studenta le ducea dorul: plăcinte poale-n brâu, colaci proaspeți și rumeni, cozonaci bine crescuți și aromați, așa cum numai bunica știe să facă, pâine pufoasă și gustoasă, friptură fragedă de rață și de găină, fructe etc. Nepoata s-a cam sfiit când colegelor ei li s-a dezvăluit proveniența ei țărănească, trăire pe care acum o regretă sincer. Bunicii au rămas în memoria afectivă a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ne ocupăm de lucruri pure și înălțătoare, par a zice ei. E frumos, nimic de zis, să se ocupe de lucruri pure și înălțătoare, numai că, gândind așa, riscă să trăiască întro lume inexistentă, printre norișori ima cu lați și pufoși. În realitate, nici cultura nu e o fecioară îmbrăcată în alb, nici lucrurile care țin de comercial nu sunt atât de mur dare și de josnice. Unde vreau să ajung? La faptul că eu cred că treburile care țin de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
zic încrezătoare. Nu trebuie decât să-i hrănești, să-i îmbraci în hăinuțe frumoase și să te plimbi cu ei în cărucior prin magazine. Nu sunt chiar așa de sigură... — Uite la Armani al nostru! Îmi duc mâna la păturica pufoasă și ating cu tandrețe obrăjorul bebelușului. Doar n-ai înnebunit să crezi că am să-mi botez copilul Armani! Nu-i mai spune așa! — Ei, mă rog. E un îngeraș! Cred că e genul despre care se spune că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe podea. Deodată, se aude un uruit și, spre uimirea mea, crengile încep să se retragă cu zgomot, și în urma lor tavanul se umple de jocuri de curcubee. Un cor divin începe să cânte și din cer coboară un nor pufos, pe care se odihnesc doi porumbei roz dolofani. O, Doamne. Îmi abțin cu greu chichotul care mă încearcă. E prea de tot. Oare astea sunt micile amănunte suplimentare de care mi-a vorbit Robyn? Mă uit la Luke și văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un cocktail în mână și aș putea fi într-o colibă din lemn ascunsă în jungla amazoniană. Sunt într-un hotel destul de prăpădit în Iquitos, pregătindu-mă să consum un suc proaspăt de papaya, o cafea aromată și o omletă pufoasă cu pâine aproape caldă. Grazyna mi-a lăsat un mesaj că a plecat spre sediul conferinței, să ne întâlnim acolo. Privesc pisicile încă suspicioase și florile de culori aprinse din grădină. Oriunde aș putea fi, am certitudinea că am făcut
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sunetele ascuțite și vesele ale fluieratului care făcea parte din primul meu costumaș de marinar, copilăria mă cheamă Înapoi În acel trecut Îndepărtat, ca să dau din nou mâna cu fermecătorul meu dascăl. Vasili Martinovici Jernosekov avea o barbă castanie și pufoasă, un cap chel, ochi albaștri ca de porțelan, unul având pe pleoapă o excrescență fascinantă. În prima zi când a venit, a adus o cutie plină cu niște cuburi extrem de atrăgătoare care aveau pictată câte o literă diferită pe fiecare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deschis precum c, ci o combinație ciudată de azuriu cu sidef. Nuanțele apropiate nu se contopesc și diftongii nu au culorile lor distincte, decât atunci când sunt reprezentați printr-un singur caracter Într-o altă limbă (astfel litera rusească gri și pufoasă, cu trei tulpini, reprezentând sunetul sh, o literă la fel de veche ca apele năvalnice ale Nilului, influențează reprezentarea ei În engleză). Mă grăbesc să Închei lista până nu sunt Întrerupt. În grupul verde, sunt: f, cel ca frunza de arin, p
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
obligase să ne punem pe noi lucruri pe care nu le purtam niciodată, nici În zilele cele mai geroase - niște jambiere și capișoane oribile care ne stânjeneau mișcările. Ne-a oprit când l-am incitat pe Serghei să exploreze mormanele pufoase și netede de zăpadă care vara erau ronduri cu flori. Nu ne-a lăsat să umblăm pe sub sistemul de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu numele lui un orb dintr-un roman. Voi evoca de asemenea fluturii din familia Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața cărora stăteam cu plasa În mână, Își etalau ciorchinii pufoși și cenușii În lumina crepusculară - stafia purpuriului. O lună umedă abia răsărită atârna deasupra aburului unei poieni din apropiere. În multe grădini am stat așa, În anii ce au urmat - În Atena, În Antibes, În Atlanta - dar niciodată n-am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]