1,831 matches
-
dimineață dacă nu ar fi fost geamantanul tatei gata pregătit și cu rotițele șterse de praf. Jacheta lui odihnea peste mânerul negru. Nici nu plecase și holul devenise mai mare, acum, că își strânsese haina și pardesiul, căciula, mănușile, fularul, puloverul și vesta. Le împăturise repede și trăsese fermoarul peste ele. Și dormitorul se lărgise de când fuseseră scoase cămășile și șosetele, iar polița de la oglinda din baie era aproape goală, în afară de rujul și peria mamei, nu mai rămăseseră decât cerculețele pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vocea mamei, că închidea de multe ori ochii doar ca să o asculte. Îl vedeam cum stă cu coatele pe masă și adulmecă mirosul de pâine prăjită, cum se lipește cu spatele de calorifer ca să-i simtă căldura încingându se sub pulover. Tatei îi plăcea să repare tot felul de lucruri prin casă, bateria de la baie, flotorul, ușa de la bucătărie, prizele sau hota. Pe mine mama nu mă lasă niciodată să repar ceva, păstrează toate stricăciunile, așa cum eu îmi păstram toate ciocolatele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe cea de dinaintea lui, și i-a trântit-o de Încălțămintea piciorului drept. Sticla, groasă, ce e drept, și scumpă, a crăpat. Patronul, Gugu Porumbaș, a sărit ca ars, de alături, cu scandal. Și l-a apucat, pe Valică, de pulover. Plătești ochiul de geam spart. Plătesc. Una sută de lei. Una sută de lei. A plătit-o. A chemat miliția. Aia a venit. Până una-alta, meseriașii scoseseră, ochiul de geam, din tocul de metal al ușii. Valică a vrut
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lei. A plătit-o. A chemat miliția. Aia a venit. Până una-alta, meseriașii scoseseră, ochiul de geam, din tocul de metal al ușii. Valică a vrut să-l ia și să plece. Patronul l-a apucat, din nou, de pulover, În zona pieptului. A vrut să-i dea un pumn. Valică s-a ferit. Ăla, mai lung În mâini, cu mult, decât Valică, și-l tot apropia, Încet-Încet, ca să-l poată lovi. Valică, scurt În mâini, na găsit altceva, de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu-l prea băgam în seamă și care n-avea numai grija învățăturii, ca noi, ci mai dădea și meditații, ca să-și poată întreține frați mai mici. Avea o haină întoarsă, roasă și peticită la mâneci și coate și un pulover lucrat din rămășițe de lână. Și-a strâns cu grijă cărțile într-un ghiozdan de pânză gri, și s-a îndreptat încet înspre ușă, de unde s-a întors ca să ne salute. Parcă același fluid electric a trecut prin inima și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tale au înghețat? Ca drept răspuns Matei i le pune pe obraz. —Vai, sunt sloi și roșii, roșii de frig. Bagă-le sub bundița mea. Abia a așteptat Matei invitația că s-a și conformat, ca să-i simtă sânii prin puloverul de lână, pe care îi ținea deja în cupa mâinilor sale. Au rămas așa o vreme unul în fața celuilalt privindu-și sufletele prin fereastra ochilor, simțindu-și sub palme inimile care băteau în același ritm, inundați de vraja iubirii care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din stațiile de autobuz, până când apărea Sfântul Fără-Mațe. Domnul Whittier așezat în față, lângă doamna Clark. Contele Calomniei. Tovarășa Lătrău și Sora Justițiară. Sfântul Fără-Mațe trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile puloverului ei umflate de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încerca să descuie închizătoarea cu un cuțit de pictură împrumutat de la Ducele Vandalilor. Am mâncat biban dungat de mare în timp ce domnișoara Hapciu înghițea pilule din borcanele zuruitoare din valiza ei. În timp ce tușea în pumn, și-și ștergea nasul cu mâneca puloverului. Mâncăm Tetrazzini de curcan în timp ce Lady Zdreanță își învârte în joacă inelul cu diamant pe deget. Întorcându-i arcul de platină în afară, vorbește cu diamantul mare care pare a-i sta cuibărit în palmă. — Packer? spune ea. Aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ea, se poartă ca un poncho, și ești gata pentru o noapte de distracție în stradă. Pentru siguranță, în seara în care își iau o cameră la Sheraton, Evelyn aduce trei valize cu haine donate pentru sinistrați. Sutiene îngălbenite, lărgite. Pulovere scămoșate. A adus un borcan cu argilă pentru măști faciale ca să le murdărească. Se furișează amândoi afară din hotel pe scara de incendiu, paisprezece etaje până la ușa care se deschide spre gangul din dos, și sunt liberi. Sunt niște nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
am înțeles că a dat mai binișor decât în alți ani. Mergea căldura la calorifer o oră-două dimineața, binișor. Dar, cum venea apelul, trebuia să deschizi geamurile și se ducea toată căldura afară. Cam așa. În timpul zilei - geamul închis, pături, pulovere. Mai ieși la plimbare, te mai încălzești, mai mergi de colo-colo. Sunt unii care se mai descurcă: fac rost de niște obiecte interzise și se mai încălzesc în camera aia. Apoi, WC-ul n-are aerisire. Aerisirea de la WC dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ea nu țipa, urca doar scările încet. S-a grăbit să-și tragă pe cap cămașa, dar nu a mai avut timp. Ușa s-a deschis brusc, lăsând razele strălucitoare ale soarelui să pătrundă în cameră. Tomoe, îmbrăcată într-un pulover de un alb imaculat, îl privea sfredelitor, cu brațele încrucișate. — Domnul meu, felicitări pentru logodnă! Asaltându-l cu vorbe fără noimă, îl privea cum se străduiește să-și încheie nasturii de la cămașă, pe care nu-i mai nimerea. — Prostule, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care ți i-am împrumutat luna trecută. — Glumești! Chiar nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta. Tomoe și-a dat seama că nu minte, dar a continuat să-l privească bănuitoare. În cele din urmă, și-a vârât mâna în puloverul alb și a scos un plic. Era limpede că fusese expediat din Singapore. Adresa fusese bătută la mașină, în litere romane, și era scris clar: Takamori Higaki. Întorcând plicul ca să vadă adresa expeditorului, a citit în ideograme chinezești: Hona Haruko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
au îndreptat lanterna spre Gaston, care stătea ghemuit. Parcă se uitau la o pisică abandonată. 5 Pustnicul Orientului — Ăsta e? întrebă una din femei cu o voce pițigăiată. I-a băgat lanterna în față, făcându-l să clipească. Purta un pulover decolorat, pantaloni bărbătești și o pereche de pantofi roșii, cu toc. Cea de-a treia, rotunjoară ca un pepene, avea pe ea un costumaș jerpelit și niște saboți din lemn. S-a așezat lângă Gaston și i-a zâmbit. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de igrasie în cămăruța de șase rogojini din capul scării. Un bătrân slab ca așchia stătea pe o plapumă jerpelită din care ieșeau câlții. Era rezemat de perete, cu picioarele întinse. Avea pantaloni pe el, dar în loc de cămașă purta un pulover de damă roșu, zdrențăros. — Atunci noi plecăm acasă, spuse femeia. Bătrânul nu i-a răspuns. Și-a turnat în ceașcă un lichid negru dintr-un ceainic din lut și l-a sorbit zgomotos. După ce-au plecat femeile, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mâncărime. Erau păduchi, probabil. Cine naiba era omul acesta? se întrebă Gaston. O fi vreunul dintre pustnicii văzuți prin picturile orientale? Când s-a trezit Gaston, bătrânul era deja în picioare și aprinsese focul în cameră. Era îmbrăcat tot cu puloverul roșu, de damă. — Dacă te-ai trezit, poți să ieși să te speli. Gaston a făcut ce i s-a spus. A coborât scara îngustă. Jos l-a găsit pe Napoleon cu botul pe labe. Câinele ridică spre el niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bătrânului. Nu se pricepea la așa ceva și nici limba japoneză nu o stăpânea bine. S-a făcut seară. Întunericul se strecura încet-încet în cămăruța de la etaj. Hai să plecăm! Vreau să-ți arăt adevărata Japonie! Bătrânul Higurashitei și-a scos puloverul roșu și pantalonii și a îmbrăcat hakama și haori pe care și le punea când își practica meseria de ghicitor. Când au plecat de acasă, barurile erau deja luminate. Chelnerițele, care stăteau în dreptul ușilor, l-au salutat pe bătrân, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tragă de cracii pantalonilor. Anatol o apucă de-o aripă, s-o susțină. Zboară și pantalonii chinezești și șosetele. Pun capul la cutie, ca un căprar din Afganistan terorizat de tirul de mortiere. Înc-o țigară. Tot cu sete. Poposește și puloverul în dungi, din mohair sută la sută sintetic, pe creștetul lu’ Ceaunu’. - Și, băi, și... și...și-ai cu mini... Modelul se dezvăluie în toată splendoarea și-și oferă cu generozitate bustul și coapsele pentru experiment. Tavi parcă înoată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fereastră, parcă m-am lipit de dușumea în locul acela. - Da? - Ierea de așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât trebuie pe pieptul scobit. Are vreo cinci cercei în fiecare ureche, o mică verigă în nas și-o bobiță sub buza de jos. - Mi-a spus Eugen să te caut pentru prefața la romanul meu... - Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în ei, deși acolo n-a aruncat nimeni nici măcar un cartof sau o patlagea în capul lor... A luat trenul și s-a dus la Timișoara s-ajute să care răniții, s-a întors de-acolo c-o gaură în pulover și cu inima frântă... Pe urmă, a stat în Piață cu golanii, a cântat, a purtat ecuson la vedere... Nu l-au bătut minerii, dar numai pentru că n-are barbă... Și-ar fi lăsat el, da’ nu-i crește. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înțelegi, chiar m-am gândit să te aștept. Au trecut trei, patru luni. Era din ce În ce mai greu să suport. Totul a Început În pragul verii, da, copacii erau Înverziți, era În timpul pauzei de prânz, vedeam perechi de tineri discutând, fetele purtau pulovere În culori vii, toate astea m-au aruncat brusc Într-o stare de deprimare, picioarele Îmi tremurau numai la vederea lor. În momentul acela am Înțeles că nu mai puteam continua În starea aceea. Mai aveam câteva zile de concediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
șterg cu grijă sudoarea care mi se scurgea pe frunte și pe tâmple, dinspre rădăcinile firelor de păr. — Cum? Ți-e cald? Ce ciudat! Mie mi-a fost frig și a trebuit să mă Întorc acasă să-mi iau un pulover din cașmir, pentru că sistemul de Încălzire din biroul ăsta nu merge deloc. Chiar ești un tip ciudat! Uriașul din fața mea se Întoarse Înspre computerul de pe birou, care părea să fie o piesă de antichitate. Mâinile Îi umblau repede pe tastatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
i-a dat 50 de mii bani cât să-i ajungă de bilet -, un baton de parizer, o sticlă cu lapte și două pâini. În gară, aurolacii i-au luat merindele, banii și bundița. Foamea destrăma drumul ca pe un pulover putred, depărtarea făcea tumbe în stomac; bornele kilometrice se jucau de-a v-ați ascunselea pe sub poduri; moartea, ca-n cimitire, le scrijelea cifre pe frunte. Hăituit parcă de niște ochi flămânzi, Petru a alergat toată noaptea. Farurile automobilelor înghițeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei. În ușa bisericii, împăratul David actualiza Psalmul 27. 4. Se îmbrăca fără gust, purta haine uzate, cămăși roase pe la guler, pantaloni dintr-o velură spălăcită, sacou cu căptușeala ruptă, ghete cu ștaiful căzut, pulovere destrămate și alte vechituri SH, țoale ale unor generații ieșite din uz: Put a neamț nespălat, le storc și curge untură dine ele, fuge apa peste textilă, precum ploaia pe acoperișul casei, sunt ignifugate cu grăsime, zile și nopți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Fără brațe, omul din lemn ar fi îmbrățișat cu toate vânturile la un loc sau poate cu toate ploile, cu toate razele ce i-au băut apa din frunză. Îmbrăcămintea lui Petru, sărăcăcioasă, inestetică, demodă, uzată. Două cămăși albastre, un pulover de lână, doi pantaloni de uniformă, o vestă, un training negru, un veston bleumarin, o scurtă bej, o pereche de bocanci soldățești, toate înghesuite într-o valiză. Ea îngerul său albastru, el conturul din care Dumnezeu a decupat cu foarfecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din ceea ce a excitat vederea? Nicio diferență! Chipul celui plecat din inimă se întregește în fiecare căutare. Chipul așteptatului se confundă cu cerul. Trece străinul cel de toate zilele și de toate nopțile pe alee, pașii se deșiră ca un pulover putred scame, al doilea pas a uitat de primul pas, al treilea îl neagă pe al doilea, al patrulea se rușinează de al treilea, al cincilea se crede unic. Mersul este o încremenire în uitare. Trece neștiutul dintotdeauna; pașii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]