107,135 matches
-
întipărise pe ea. Privea totul și se privea cu dispreț. Privirile lui, gesturile lui exprimau o silă adîncă”. Pe Mircea Eliade, în ciuda strădaniei, e greu să-l prindă într-un portret: „blond, nici înalt, nici scund; foarte mobil - argint viu; purtînd ochelari în permanență, din dosul cărora ochii te fixau cercetător; timid, reușind totuși să-și anuleze provizoriu timiditatea prin cascada sa verbală, cascadă ce făcea uneori copleșitoare prezența lui oriunde s-ar fi aflat; cu tăceri sub al căror ghețar
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
quarto... continuă triumfal Miss Andrews. — Cum așa, quarto? se miră Mrs. Stevens, care nu urmărise decît vag disertațiile mondene ale secretarei sale, în timp ce-și punea un capot din dantelă, stropit cu violete mari de o nuanță strălucitoare. A purta acest veșmînt (ce distona excesiv cu puritatea salonului ei alb cu auriu, al cărui decorator fusese Jean-Michel Franck) reprezenta pentru ea o mare satisfacție de amor-propriu. În intimitatea budoarului, avînd-o drept martor de taină doar pe Miss Andrews, se putea
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Bacalu). Întâi m-am răzgândit eu, apoi m-au răzgândit alții. • Lovit În orgoliu, suferind de fudulie... • Și o pasăre, dacă vrea să ajungă sus, dă din aripi (Ioji Iosub). • Jumătate de măsură se declară cu jumătate de gură. • Interesul poartă orice!
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
odinioară desfrunzește farmecele lumii nici o apă nu mai oglindește flăcări nestinse și căderi în timpul subjugat uitării floare de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
aude nici urmă de umbră pe șoapta târzie a rugăciunii de seară un foșnet de aripi din al șaptelea cer desfășoară alaiul de înstelări cohorta de duhuri ce mi-au fost date Rana uitării pe cărări de mătrăgună mă las purtat de pași orbi șovăitori către un meleag pecetluit de taină pe istmul tăcerii vipere cresc flori de otravă guri mușcătoare adâncind în coapsa nevinovată rana uitării Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
-l priveghează de atunci?! Dar așa ceva e imposibil! Mă ridic și-mi fac cruce, rugându-mă printre lacrimi “Iară-l Doamne!”! Pe trepte stă o femeie În doliu, cu broboada trasă peste ochi. Nu vrea să fie filmată. Imaginea ne poartă În biroul fostului profesor. Pe birou e portretul Îndoliat. Alături un sfeșnic, cu o lumânare aprinsă. Pe peretele dinspre răsărit sunt icoane și candela aprinsă. În casă, nimeni. Imaginea se plimba prin camerele goale. Operatorul filmează fotografiile de pe un album
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
sălaș, Înviorarea atmosferei din prezent rămâne tot sub semnul Întrebărilor. Ele par doar curtenitoare, dar nu aduc niciun fel de ameliorare: „Au rămas pe buza paharului, / Buzele tale Înscrise.../ Chem iar ursitoarele / Să-mi aducă noroc. // Sfânt, paharul / Să mă poarte În vise.../ Câte pahare ascund prin cămări/ Cu atâtea săruturi uscate? / La cine, la cine să mă Închin / Să-mi aducă Înapoi / Iubirile adevărate?... (La cine?...). Atunci când iubirea nu este Împărtășită, nu trebuie să se intre În criză de cauză
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
minunatul prieten și om de teatru CORNEL POPESCU, un admirabil Om, un strălucit Hamlet. Cum altfel decât așa cum Horațio se desparte de bunul său prieten Hamlet: Se frânge-un suflet nobil. Noapte bună, / Iubite prinț, și cetele de Îngeri / Te poarte-n cânt spre veșnică odihnă! DUMNEZEU Să-L ODIHNEASCĂ ALĂTURI DE ÎNGERI! În numele celor ce l-au prețuit... Cezar Ivănescu la trei ani de preumblare celestă Pe Cezar Ivănescu nu l-am cunoscut decât prin spusele prietenilor săi. Și nu sunt
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
pe apele vieților noastre, că numai cine a trăit Într-un port și a băut din Dunăre știe ce Înseamnă botezul dragostei eterne pentru locurile acelea fermecate. Apele Dunării noastre parcă făceau transcendența dintre toate continentele lumii și toate secolele purtându-te imaginar prin câteva dimensiuni În acelaș timp. Dacă am fi adunat toți vecinii de pe strada Ștefan cel Mare, numai de la Dunăre până la strada Primăverii, puteam face ceace astăzi s-ar numi „comunitate globală”, adăugând celor descriși mai Înainte mai
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
la RMS, une tique. Așa cum îmi promisesem, deși văd un început de zi cam cețos, plec în oraș. Pășesc sigur, fără a atinge caldarâmul cu vârful bastonului. Intru la Athénée, îmi las la garderobe demi-paltonul cu guler de jder, cum purta în zilele mai reci Conu Petrache, și mă instalez pentru a-mi celebra venirea pe lume. Fiindcă am încă o ușoară greață după atacul viral, cer sparanghel cu sos Velonté și cognac. Abia peste o jumătate de ceas comand morunaș
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
oricând poate să apară iar un ins de tipul lui. Pe mine însă nu mă va repeta nimeni. 28 martie. Vremea bună mă îndeamnă iarăși la plimbare. Iau în sus strada marchizului de Flers, atent să nu-mi stropesc pantalonii. Port o combinație primăvăratică din măsliniu deschis și gălbuiul mâțișorului de salcie; de la bombeul fin al pantofului la borul subțire al pălăriei sibiene, reușesc un ton desăvârșit. Merg pe jos până la Casa Cesianu, în care se adăpostește Societatea Academică. De pe la Atheneu
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
domnișan, cu carte-n regulă de la prima carte („Gânduri...”), unde ne cheamă, cu clopoței de lut și sinceritate, abia strunindu-și dorința de a spune - de la proză, la rimă strânsă și la vers liber - că greu trebuie să-i fie, purtând În văzul lumii o inimă atât de plină, parcă sub presiune, precum un samovar Încins, de câtă viață și poezie are În ea. Bun venit, Poete, În cetatea cu licurici pe ziduri!” Și pentru că cei aleși au forțe nebănuite, cei
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
trecând prin vampir (...)El apare În două serii de termeni: vârcolac - priculici - striculici (devorator de astre - om-lup - formă compusă) pe de-o parte, priculici - striculici - strigoi (om-lup - formă compusă - vampir) pe de alta” (cf. Cristina Cioară, Lycantropia). Dar și: “Pricoliciul poartă uneori cap de om pe trup de lup, alteori cap de lup pe trup de om. El acționează numai noaptea, În pustietăți, păduri neumblate (...). Împotriva puterii diavolești a pricoliciului se folosește o iarbă rozacee, care crește În păduri, În locurile
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
mai greu în mine ca rugina s-au adunat toți morții straturi-straturi perfectul mecanism tot mai des o ia razna din ce în ce mai greu pășesc desișul de cruci sporește-n mine se întinde ca o celulă rea dar cine oare cine mă poartă-n trup pe mine cimitir fără oseminte de-o bună bucată de vreme nu îmi mai vine să strig nu mi-e foame nu mi-e sete nu mai am datorii la vecini prieteni compania de telefoane electricitate cablu bibliotecă
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
întrupat, Și acum zboară din sine în sine, Cuminecătură de azur și facere A învierii. 8 decembrie 2006 * Nesătulă privirea se aruncă Peste ceafa zeiței Și o sărută până la delir, Invizibil o sărută, Căci nu i-a fost dată Să poarte o așa cruce a bucuriei Pe acest pământ al nimănui. Puternică suia lumina în cel îngropat pe când privirea îi era sfâșiată de aurul Părului sfânt ce se îndepărta Fără să se oprească Sau prea mult oprindu-se, Căici o clipă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
mi se aburesc ochelarii. Lustruiesc lentilele încercând să zăresc ziua de mâine, duminică, 3 iulie anno domini 1950. În costum de argintie mătase îngerul străin îmbrăcat ca de nuntă trece fluierând pe sub balconul de la etajul opt: pe umărul drept el poartă o aripă de hârtie imaculată, sub umărul stâng doar o sabie ascuțită ca un creion chinezesc. Alter-ego-ul meu hlizitor Doamne și Tu, nu mă mai lua în balon, nu mai face mișto de mine de parc-ai fi motanul vecinei
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
fi mai tîrziu după ce viziunea nopții de sticlă se rotunjește după ce puiul de șarpe din Trotuș va ieși din umbra puiului de pește. Preziceri în limba veche a focului După ce ghidul expediției și-a spart sticla cu vitriol ce-o purta în rucsac n-a vrut să mai rămînă pentru ceilalți decît un martor umil pe cărări o ființă ce mai trăiește doar cu preziceri în limba veche a focului cît pașii de-acum lasă urme în cei din trecut deși
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
și oameni de cultură români. Este o adevărată enciclopedie. Nu am cuvinte să-mi exprim admirația și uimirea pentru o asemenea personalitate complexă și fascinantă. Site-ul internet http://cartesiarte.ro poate convinge pe oricine, fără cuvinte În plus. Revistele PORT@LEU și ALBINA ROMÂNEASCĂ pe care le conduce sunt de asemenea concludente În privința Înaltului standard pe care Îl menține În literatura română ca scriitor profesionist. Așa cum este firesc, cărțile Maestrului se vând bine pe Amazon, căutați și veți vedea. Am
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
ne pare mereu una ciudată și nelalocul ei. 882. Lumea este un stindard al absurdului. 883. Tocmai În veșnicie timpul lipsește. 884. Cântecul este corola nemuririi. 885. Vraja lumii se destramă doar prin farmecul morții. 886. Care viață nu-și poartă durerea și fericirea, deznădejdea sau speranța? 887. Nimic nu este mai sigur față de tine ca și propriul tău Destin. 888. Chiar și cei mai frumoși ochi fără de Lumina Divină a Iubirii pălesc. 889. Nu Înota Împotriva valului vieții tale dacă
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
puțin pătrunse de nostalgia infinitului sau de angoasele lui, de ce n-ar fi dimensiunea lui la fel de prezentă? Este prezentă, dar altfel. Marea, chiar liniștită, e o întindere mișcătoare, instabilă și capricioasă, infinitul pe care ți-l sugerează, spre care te poartă, e mobil ca și ea. Când privirea îți alunecă pe întinsul câmpiei, când ajunge acolo unde orizontul o deviază spre profunzimile cerului, conștiința păstrează ceva din certitudinea teluricului, pornești către infinit cu senzația solidei sprijiniri pe pământ. Astfel, aventura visării
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
pentru a fi aproape la Înălțimea cârlanilor. Avea un talent nemaipomenit de a desena pe tablă cu crete colorate planșele de anatomie, că tâmpit să fi fost, și tot Înțelegeai. Fiind deja În clasa 7 (nu aveam voie nici să purtăm freză nici să fumăm tutun) când făcea”mișto”de noi, apăi făceam noi”mișto”de el. Era Între ciocan și nicovală deși niciodată nu a avut de-a face nici cu ciocanul și nici cu secera, nici el, nici fiul
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
ajutor mai ales că se pricepea foarte bine la scheciuri. Cred că cochetase la Începuturile meseriei cu teatrul de revistă. Deși În spectacolul cu pricina erau destule momente vesele cu profesorii, nimeni nu s-a supărat și nu ne-a purtat ranchiună. Îmi aduc aminte numai două strofe dintr-un cuplet scris de mine (de fapt revista fusese În cea mai mare parte scrisă de Dorel Ștefănescu, Liviu Cernăianu și de mine, dar bine Înțeles că nu am fi izbutit să
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
mă du În trecut! Dar viața mea, cu moartea mea egală, se rătăcește pe un câmp de maci, spițelnicul cel mic mi-a arătat cum se-ntrețes splendorile-n păcate și-mpresurat de Orion, pleiade, rămân nevindecat. Un trandafir de sânge port În lacrimi, muzică fără sunet nu s-a inventat, În trupul greu de patimi duc păcatul de-a fi iscoada cerului Înalt. Se face loc În mânăstirea vremii, la scaunul lui Dumnezeu nu-i nimeni, ciobanul cu oile trece: Împăcat
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Mai Încolo de mine Îmi trec senectutea cu Îndurare: doar lumină și bucurie, senină Împăcare! În aramaică suspină mânzul, spăl mortul cu zăpadă neîncepută, intimitatea unui vers mă doare, dinții poftirilor mă-nving! Deatunci Îmi beau absintul cu temei, femeia poartă numele de femeie, azi dimineață mi-a sosit la ușă poștașul, nu știa cine sunt, răsucisem În broască de frică o cheie. La adresa aceea demult nu mai sunt, În slavonă dorm pe furate, În fiecare zi aștept să vii, untdelemnul
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
căciulă, În sângele meu Poezia burează. N-ai pâslari, nici cojoc, nici broboadă sub gând, mâna ta desenează o plajă, șemineul din mine asmute un foc, jăraticul vieții - trădată iscoadă! Sub brad e ascunsă tăcerea din noi, Bethleemul stelar Înflorește, port strălucirea acestui poem, trenul din vis nu mai sosește... Prietene de dincolo de ziduri, hai să-i spunem ei, Încă o dată: „Eu nu voi fi eu, moarte, până nu te vei uni cu viața mea, desăvîrșindu-mă ntru totul...” Dar acum, singuratic
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]