1,451 matches
-
Meka nu se pot finaliza fără să plătim vamă pustiei. C. Stănescu vede în Ioan Alexandru un "misionar de luptător în care se sacrifică ființa pasională pentru una ideală"1. Nu mi se pare însă, cum spune criticul citat, că pustia ar fi zona "unei perfecțiuni" morale, ci zona infernului, a cumplitei supuneri și a încleștării cu materia și oamenii cărora le plătim vamă pentru fiecare treaptă urcată. Ion Alexandru este un poet înzestrat, cu un anume sistem în gândirea poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
crăiesei pe viitorii viteji ai Traciei. Cuvintele Traciei s-au desprins din buruieni, din iarbă. Logoslavia este buruiana cuvântului cuvintelor, a cuvântului talisman. În cuvânt se concentrează toate forțele, toate sevele, toate tainele omului și ale facerii: "Pe Manimazos îl pustiau cuvintele/ spusul și răspunsul se-ntreceau/ Unul pe altul/ Cu toate tainele omului". Paralel cu prezentarea cuvântului ca punct de plecare al universului, ("La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvânt") este adus și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
9), dar fu mereu amînată.10) Spre deosebire de Ion Minulescu 11) și de alții pentru care „grădina publică” e legată exclusiv de tinerețe, Bacovia a zăbovit în ea atît tînăr, cît și bătrîn, de primăvara pînă toamna, cînd „plîngea” și se pustia, vîntul aruncîndu-i frunzele pe străzile din jur, - cîteodată și iarna, spectator tăcut, reflexiv și comprehensiv al naturii și al oamenilor. La fiecare vîrstă, desigur, cu alte sentimente și atitudini. Unii l-au evocat ca făcînd parte din peisaj, prezență statornică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
detașarea, actantul specific își ascultă, cel mai adesea, "vocile din adânc", pe care le corporalizează într-o gestică ritualică, fixată într-un peisaj de sfârșit de lume: "Lumină roșie. Cer negru", "întinderea neagră și nesfârșită a deșertului", "stearpa priveliște", câmpul pustiit de un "soare negru, soare al sfârșitului" etc. Revin motivele și schemele parabolice dragi (îngerii și Căderea îngerilor, umbra, travestiul, scindarea (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Îngerul, Rază a lucidității), stilizate în desene încremenite, peste care bate aspru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întunecoasă sub cupola monumentală de gheață care trece pe deasupra lor și care pare-se că mai ține pe loc, în pîcla sa rece și deasă, lumina zilei. Cele din urmă văpăi ale acesteia îngălbenesc numeroșii castani de pe stanele de piatră pustii; ele trec în lungi fulgerări pe sub săgețile țepene ale bradului alpin; pîrlesc fața munților; aprind zăpezile; învăpăiază văzduhul; și apa fără valuri, scînteietoare de lumină și împreună cu cerul, a ajuns să fie nemărginită ca și acesta, ba mai curată chiar
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cută a terenului, cu casele-i de lemne și cărămizi, cu hala ciururilor gudronată, cu turla acoperită cu ardezie, cu hala mașinilor și coșul de fabrică de un roșu palid [...]. Apoi se întindeau cîmpii, nesfîrșite cîmpii de grîu și sfeclă, pustii în aceste luni ale anului, mlaștini cu o vegetație aspră, ici-colo întrerupte de cîteva sălcii pipernicite, îndepărtate pășuni despărțite prin șiruri rare de plopi. Foarte departe mici pete albe vădeau orașe, Marchiennes la miazănoapte, Montsou către miazăzi, în vreme ce, dinspre răsărit
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
două focuri interioare contradictorii. Aveam percepția organică a faptului că primul foc ardea fără combustie, cu o lumină care mergea la înseși sursele Ființei și că acest foc, în loc să consume energie, o degaja. Celălalt foc se alimenta din îndoială și pustia totul în drumul lui ființa sa și cosmosul întreg. Roberto Juarroz îmi dădea impresia că se folosea de poezie ca de o armură pentru a despărți cele două focuri devoratoare. Privirea sa era atît de întoarsă spre interior, încît îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
au drept urmare aprigul război care aprinde întreaga Europă începînd din august 1914. Între 1914 și 1918, războiul devine deopotrivă total și mondial. Însă el devine total mai ales în Europa, dezlănțuind un infern de foc și metal, de gaze asfixiante, pustiind cîmpiile, distrugînd orașele, aruncînd în aer populațiile civile. Războiului-Suicid, căruia îi pune capăt nu Revoluția rusă, ci intervenția americană, îi succede o Pace în care se amestecă haotic idealismul și cinismul, dreptul învingătorului și dreptul popoarelor, dezechilibrele ucigătoare și reechilibrările
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
corespunzând uneia dintre domniile ce s-au succedat în perioada 1662-1743. Până la Dimitrie Cantemir, se remarcă anii de restriște din vremea lui Gheorghe Duca și Dumitrașco Cantacuzino, când țara era bântuită de jefuitori străini, împilată de dări grele, risipită și pustiită de epidemii, de foamete, iar legile și obiceiurile pământului erau nesocotite și batjocorite. Ceva mai așezate și mai prospere, domniile lui Constantin și Antioh Cantemir sunt prezentate cu înțelegere și simpatie, dar celor doi nu li se trec cu vederea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
Ei puchioșii ,,fii ai luminii”, dar cunoscuți de contemporanii netăiați împrejur ca fiii întunericului, spun că ,,acum sînt în exil” cînd au clocit planul de nimicire a neamului omenesc, dar cînd își vor așeza tabăra în ,,deșertul Ierusalimului” întorcîndu-se din pustia Neamurilor, vai și amar va fi pe curul și capul celor din jurul lor cît și a stăpînilor romani cînd vor porni războiul. ,, Prima luptă a fiilor luminii împotriva fiilor întunericului, adică împotriva oștirii lui Belial - va fi un atac asupra
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
împotriva oștirii lui Belial - va fi un atac asupra oștirilor edomiților, moabiților, amoniților, filistenilor, asupra kiteeenilor din Asiria și împotriva călcătorilor Legămîn- tului care le-au dat ajutor. Cînd fiii luminii, care acum sînt în exil, se vor întoarce din «pustia Neamurilor», așezîndu-și tabăra în deșertul Ierusalimului, copiii lui Levi, Iuda și Beniamin vor purta război împotriva tuturor acestor neamuri.” Locul exilului este ușor de dibuit dacă analizăm informațiile istorice ale regiunii din acea perioadă. Fariseii din Alexandria care formau cea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
clan sau familie lărgită, avîndu-l ca strămoș pe Claudius. La 17,16-17, Ioan ne arată comportamentul acestor împărați față de cetatea Ro-mei, capitala imperiului roman. ,,Cele zece coarne pe care le-ai văzut, și fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, și o vor lăsa goală. Căci Elohim le-a pus în inimă să-i aducă la îndeplinire planul lui; să se învoiască pe deplin și să dea fiarei stăpînirea lor împărătească, pînă se vor îndeplini cuvintele lui Iahwe.” Basme, trăsnăi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
taină de paznicii cerești, a construit o corabie și s-a salvat pe sine însuși împreună cu cireada sa, într-o arcă ce plutea pe întinderea nesfîrșită de ape. După ce neamul omenesc s-a înmulțit din nou, un mare război a pustiit lumea și a nimicit atît locuințele oamenilor cît și sălașurile fiarelor. Dar oamenii - fii Creatorului sau fiii luminii - au scăpat și din această nenorocire și viața lor se va duce înainte cu bune și rele. Misiunea lui fiind terminată, Mitra
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ea urmând să se desprindă, odată cu apariția protestantismului, numeroase biserici protestante și neo- protestante, care au rupt „cămașa cea fără cusutură a lui Hristos”. Teribilile cuvinte pe care le-a rostit Hristos „Toată împărăția ce se întruchipează întru sine se pustiește - și toată cetatea sau casa ce se împerechează întru sine nu va sta’’ aveau să prindă treptat contur. În loc ca biserica occidentală să se mențină ca un trunchi viguros al creștinătății, măcar pentru că avea în frunte urmașii vicarului lui Hristos
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
comanda lui Cromwell să-l execute chiar pe rege (Carol I), deși acesta era protestant, suprimând astfel regalitatea și declarând republica. Conflictul avea să se extindă și asupra catolicilor irlandezi pe care Cromwell îi trece efectiv prin foc și sabie pustiindu-le țara, pentru ca, în final, 20.000 de irlandezi să fie vânduți ca robi în America. Deși punctul de plecare al conflictului era unul religios, în timp acesta capătă o puternică conotație politică. Protestanții, deși aveau pretenția reformării radicale a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
le depășească.” (O. Densusianu, tatăl) SÎnt mai comode, Într-adevăr, obișnuințele și prejudecățile, decît eforturile cerute, de exemplu, de asumarea unei responsabilități, de susținerea principială a unui adevăr, sau de pătrunderea unor enigme ale cunoașterii. * „Poți fi erou, fără să pustiești pămîntul.” (D. Boileau) Iată un exemplu posibil: „Erou este acela care știe să facă din dușman prieten” (J.J. Rousseau). Dar, „Erou e și cel care-și dă viața pentru o cauză nedreaptă, În care crede” (N. Steinhardt) - „nedreaptă” pentru ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru a-și forța adversarul să intre în luptă, asediază orașul protestant Magdeburg, în care se afla o garnizoană suedeză. Distrus de un incendiu în circumstanțe neclare, orașul a ajuns un câmp de ruine. Tilly s-a retras către Thuringia, pustiind Saxa (aliată cu suedezii) și îl înfruntă pe Gustav al II-lea Adolf la 17 septembrie, în Breitenfeld. Armata imperială a fost zdrobită. Gustav al II-lea Adolf era conștient de pericolul pe care îl reprezintă pentru Scandinavia recucerirea catolică
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Regi se spune despre Ezechia, regele din Iudeea în prima partea a secolului Vll î.e.n. că s-a răsculat împotriva Asiriei și nu i-a mai fost supus. ,,18,8 A bătut pe filisteni pînă la Gaza și le-a pustiit ținutul, de la toate turnurile de pază pînă la cetă- țile întărite”. Aici vedem că filistenii nu mai erau supușii ivriților și nu aveau de împărțit cu aceștia decît ascuțișul sabiei. Isaia scrie chiar la începutul proorocirii că se referă la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în această mare de minciuni ivrite, toate scornite și revelate doar lor pentru a ilumina Neamurile! Un alt înveninat de atîta străinătate Țefania proorocește cu mult năduf împotriva băștinașilor filisteni ,,2,4 Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua în amiaza mare, și Ecronul va fi smuls din rădăcini. 2,5 Vai de locuitorii de pe malurile mării, vai de neamul cheretiților! Așa a vorbit Iahwe împotriva ta Canaane, țara filistenilor: Te voi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lor ,,38,8 După multe zile vei fi în fruntea lor; în vremea din urmă vei merge împotriva țării, ai cărei locuitori, scăpați de sabie, vor fi strînși dintre mai multe popoare pe munții lui Israel, care multă vreme fuseseră pustii...” Dar în ziua cînd va veni acest potop de oameni și călăreți care vor distruge totul în calea lor ,,38,19 ...În ziua aceea va fi un mare cu-tremur în țara lui Israel. 38,20 Peștii mării și păsările
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
spune Ieremia la 51,30, iar majoritatea a rămas locului cum ce vede și din textul lui Ezra. Scriind de populații ce locuiau munții din Israel dar erau dintre nea-muri și au venit acolo pe cînd munții lui Israel erau pustii, el povestește în realitate despre migrația geților și sciților din secolul XVlll î.e.n. cînd pe acest teritoriu nu era pulbere de ivriți dar nici alte grupuri etnice care să constituie comunități puter- nice și nici cetăți sau alte fortificații, apărute
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ca și cînd ar avea relații cu regii ca cu niște amici, ci numai ca sluga cu stăpînul și conform acestora să se adreseze pe viitor în scrisorile sale, în caz contrar, latinii vor ridica armele asupra lui chiar, vor pustii în buna lor voie țara Moesiei, pe care el și așa a luat-o numai cu uneltiri rebele de sub domnia romeilor, contra oricărui drept și oricărei datorii, iar pre el însuși îl vor arunca în întunericul trecut al unui neînsemnat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
reședințe ale lui Constantin Brancoveanu. Despre Mogoșoaia s-a vorbit mult, s-au scris sute de pagini. Iată ce spunea arhitectul G.M. Cantacuzino despre reședința domnească de langă București: „Așezat pe acest șes valah care a fost de atatea ori pustiit de războaie, În vecinatatea acestei capitale care s-a dezvoltat organic, Mogoșoaia și-a trăit istoria nu fără drame, nu fără Întreruperi, dar totuși pe linia unei perfecăionari. Mogoșoaia nu este numai Înfățișarea unui trecut, dar tot atât și expresia
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
-n sînu-i băgase, Se despuiese, se despletise, De trei ori casa Îi ocolise, De treizeci postii În depărtare Pornindu-l fuga pe băț călare, În trei minute s-ajungă-l face Cu neplăcuta-i să se Împace. Ucigă-o toaca! bată-o pustia! D-ale ei fermeci mi-e rea soția: D-ale ei vraje noaptea mă lasă Și ziua toată nu dă p-acasă, CÎnd va o culcă, cînd va o scoală Mintea-i prăjaște În oala goală.” Elementele au, aici, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dau duhul.” Este, poate, poezia În care se concentrează toate forțele infernului amoros, poezia, În fine, În care universul dinăuntru și universul dinafară comunică sub puterea unei energii extraordinare. O energic de natură erotică, un univers totalmente erotizat: pămîntul se pustiește, cerul se deschide cînd vorbește ibovnica, văzduhul fulgeră cinci „În brață-ți mă țîi”... În poemul citat este indicată, ca simptom al bolii de origine erotică, pierderea simțurilor. În alt loc (Omule, slabă ființă) suferința ia o formă mai concretă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]