1,643 matches
-
și înnoptăm. Ca semn de prețuire, am fost poftiți la masă nu în Trapeză, ci în Stăreția mănăstirii. Era la vremea Postului Crăciunului, bucatele erau neînchipuit de bune, la fel era și țuica cu schinduc (o iarbă aromată lăsată să putrezească în șipurile cu tărie), la fel era și vinul mănăstiresc. Vorbeam cumpătat, așa cum se cuvenea, din când în când ieșeam pe rând afară și fumam. Într-un rând, am ieșit la țigară cu Ioan Flora. Când am isprăvit cu satisfacerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
călugării de la sfânta mănăstire numită a lui Balica...și ni s-au jeluit...și au spus că privilegiul de danie și miluire ce l-au avut pe locul sfintei mănăstiri...de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru voievod acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul , a rămas numai pecetea acelui uric, când a venit în țară acest Alexandru voievod fiul lui Eremia voievod, cu mare oaste leșească...Deci noi...am dat și am întărit mai sus zisei sfintei mănăstiri acest loc
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și sexe amestecate, podurile la fel de hidoase ca pivnițele, cocioabe în care intră destul aer ca să tremuri și prea puțin ca să poți respira! Am întrebat o femeie de pe strada Bois-Saint-Sauveur: de ce nu deschideți ferestrele? Ea mi-a răspuns: Pentru că tocurile au putrezit și am rămâne cu ele în mână. Am insistat: Deci nu le deschideți niciodată? Niciodată, domnule! Imaginați-vă [...]. (Discours à l'Assemblée, 30 iunie, 1850) Amestecul de tipuri de secvențe este evident în acest fragment. Însuși fragmentul este inserat într-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu tatăl lui Thierry. Omul pregătea pentru putrezire niște resturi vegetale, peste care urma să fie pu-se altele. Văd foarte mulți arbuști de coacăz roșu, aduși din sere. Erau plini de fructe. - Ce se întâmplă cu aceste fructe? îl întreb. - Putrezesc și ele. - De ce nu le valorificați? - Nu le cumpără nimeni. Sunt de slabă calitate. - Și de ce ați scos arbuștii? - Au trecut cei doi ani de producție. Nu mai dau randament. După această discuție, cu toată părerea de rău pentru risipi-
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cu bani? Iartă-mă, Doamne, că Te întreb, dar îmi este milă de acei bolnavi de cancer care nu mai pot rezista durerilor și încă mai luptă doar pentru că nu au bani să-și cumpere groapa în care să le putrezească trupul. Ai spus așa, Doamne? Să dăm bani să ne reîntoarcem în pământ? Uneori mă gândesc la ei că, poate plătesc și pentru noi. Prea mari dureri au: fizic, psihic sunt secătuiți. Te încurajează pe tine care stai lângă ei
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
cotropitor Să-l alunge cotonog Pân' la el, chiar în bârlog Ardealul să desrobească Cu românu' să 'nfrățească. Pe nemți de i-am dat afară, A rămas încă în țară Legionaru'nvrăjbitor Uneltind în slujba lor... Cu el la spânzurătoare Putrezească-i stârvu-n soare. Într-un nouă Românie Stan și-ai lui stăpâni să fie". De remarcat este densitatea problematicilor din această poezie. Primul vers ne introduce în atmosfera gingașă a unei poezii populare, pentru a fi urmat în aceeași notă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
demers ca și fratele de la Răsărit, cel grăbit să ajungă la Berlin. Problema este că în țară a rămas omul cotropitorului, adică "legionaru'nvrăjbitor", harnic în uneltiri, pentru care poetul emite un îndemn ("cu el la spânzurătoare") și un blestem ("Putrezească-i stârvu-n soare"), moment în care drama se cam încheie. Sfârșitul este unul fericit, ce anunță venirea vremii lui Stan, cel care nu va mai fi înșelat, dar care, după jumătate de secol de dezvrăjire, își va spune "Stan Pățitul". Primul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
componente ale existenței zilnice. Spațiul citadin devine unul infernal în care omul este condamnat să-și ispășească o pedeapsă neștiută. Repetiția obsedantă a termenului "oraș" în poemul Cangrenă pare desprinsă dintr-un descântec de dezvrăjire a lumii: "Oraș în care putrezește tinerețea pe străzi,/ oraș ca un câine cu bube ieșit dimineața din lăzi,/ orașul-idee, orașul cangrenă, oraș adormit/ mai înainte de cuvântul sfârșit". Moartea "ieșită" pe străzi, situarea începutului de viață, a tinereții sub zodia dispariției, dimineața ca timp al descompunerii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cer" și odată cu el și al speranței. Imaginea feminității este adesea legată de cadrul mortuar, femeia înecată integrându-se în acest peisaj al descompunerii ("Și-apar pe valuri fete moarte", Coșmar, "crescuse enorm (...)/ cu sângele lui subteran,/ în care au putrezit rădăcini/în care s-au înecat femei", Omul profilat pe cer). Alteori se prezintă decăderea morală, fie direct, fie indirect, ca expresie a unui refuz de a găsi o cale de salvare a eului creator sau a lumii ("sufletul meu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu flori/ coclite-n amurg, pe fundul apelor", Memorie). Lipsa idealurilor se traduce în refuzul oricărei religii, în refuzul de a mai crede în miracole ("profetul nu mai avea mistere și murise.// L-am pipăit curios ca pe un ren:/ putrezea liniștit între cocori./ Fusese ultimul bogat din muzeul acela/ învârtit pe loc de câteva ori", Memorie). Acolo unde închiderea tuturor drumurilor, unde mizeria ar fi trebuit să provoace groază, dezgust, nu există decât o curiozitate manifestată ludic ("Ce curios e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
logică. Textul se construiește din definirea și redefinirea unei noțiuni, din aproape în aproape, cu repetiția obsesivă a termenului central, e o acumulare de tușe îngroșate reliefând senzația de apăsare pe care o generează întâlnirea cu lumea ("Oraș în care putrezește tinerețea pe străzi,/ oraș ca un câine cu bube ieșit dimineața din lăzi,/ orașul-idee, orașul cangrenă, oraș adormit/ mai înainte de cuvântul sfârșit", Cangrenă). Eul poetic simte cu acuitate universul exterior și legătura cu acesta se realizează prin senzații dureroase. Întreaga
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Multe din ele sunt simple povestiri cronologice care reflectă ocazional o nuanță de descriere și de senzațional. În a doua ediție, John Jane descrie călătoria tragică a lui Thomas Cavendish: Dar, cu cât înaintam, pinguinii noștri uscați au început să putrezească, iar în ei se aflau niște viermi respingători. Viermii ne-au micșorat într-atâta rațiile încât nu mai speram să scăpăm de foamete și credeam că vom sfârși devorați de acei viermi dezgustători. Mâncau totul cu excepția fierului: hainele, cizmele, papucii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
incarnarea regimului imperial, viciat, avid de plăceri, fără valori morale și deci condamnat la o dispariție brutală Renée moare în scurtul paragraf final, prădata de soțul și fiul vitreg, lăsând în urmă doar datorii. Nana, o altă alegorie a regimului, putrezește cangrenata de variolă, în momentul în care Franța declară război Prusiei, în 1870. Zola încearcă să pătrundă misterul Parizienei, căutându-l în natură, originea, educația, clasa și mediul său: "Cette folle de Renée, qui était apparue une nuit dans le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tronul țării și Începe prigoana Împotriva boierilor care l-au trădat În prima domnie. O face la nivel individual. „La cea mai mică plângere ce i s-arată, capul vinovatului se spânzură În poarta curții .... Și el nu apuca să putrezească, când alt cap Îi lua locul”. Ca să zădărnicească orice opoziție, chiar din primele zile a poruncit să umple cu lemne cetățile Moldovei și să le dea foc, pentru că „supt adăpostul zidurilor acestora, boierii urzeau comploturi și ațâțau revolte” Domnitorul era
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
tot timpul rupt pe margini pentru același scop. Forma pălăriei unui țăran nu mai seamănă nici pe departe cu obiectul, inițial În momentul procurării lui. (O scenă a pălăriei o joacă Marin Preda și la Paris.) Borurile se pleoștesc, pamblica putrezește din pricina ploilor, iar culoarea e anulată și ea de soare, ca și În cazul pantalonilor. Ni-l imaginăm pe Moromete ieșit la podișcă, cu trei degete de la mâna dreaptă În buzunarul flanelei În care mai caută ceva tutun, dar resturile
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ale liniei ferate, în iarba din șanțuri, în freamătul tufișurilor de oțetari. Ai uitat ghizdurile înverzite de mușchiul îmborbonat al fântânilor familiare. Abia-ți amintești cum se înmuiau filele cărților abandonate noaptea în grădina din dosul casei, într-un șezlong putrezind lent, de ani de zile... Nu mai înțelegi efortul fluturilor matinali, cu praful aripilor umezit... O dimineață leoarcă de rouă, prin care treci pierdut... însoțit doar de îngerul tău ocrotitor... dânsul în urma ta, la numai câțiva pași, simțindu-i răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
facultăți muncitorești”, tot „la normă”, în maxim un an de studiu. Risipa de materiale, energie și forță de muncă dă impresia, în mod paradoxal, de bunăstare, de resurse inepuizabile. Maidanele, dar și curțile fabricilor sunt pline de „fier vechi”, recoltele putrezesc în ploaie deoarece „bunurile întregului popor” sunt simțite de individ ca fiind ale nimănui! Muncitorii încartiruiți în noile blocuri de locuințe dorm cu ferestrele deschise și iarna, deoarece cazanele „centralei” termice duduie neîntrerupt, iar în registrele contabile există rubrica „pierderi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
condamnă păcatul arghirofiliei. Însă protestanții au socotit că făcând bani și dirijându-i spre binele oamenilor fac voia Domnului. Ei au pus bazele capitalismului atât de blamat de actuala stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați, prin fundațiile finanțate de ei. Ștefan cel Mare „al nostru” a ordonat construirea unor biserici, dar nici o școală și nici o „bolniță” (spital). Vor face-o fanarioții adăpați la cultură occidentală, o făcuse mai devreme o „liftă” albaneză, domnitorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
facultăți muncitorești”, tot „la normă”, în maxim un an de studiu. Risipa de materiale, energie și forță de muncă dă impresia, în mod paradoxal, de bunăstare, de resurse inepuizabile. Maidanele, dar și curțile fabricilor sunt pline de „fier vechi”, recoltele putrezesc în ploaie deoarece „bunurile întregului popor” sunt simțite de individ ca fiind ale nimănui! Muncitorii încartiruiți în noile blocuri de locuințe dorm cu ferestrele deschise și iarna, deoarece cazanele „centralei” termice duduie neîntrerupt, iar în registrele contabile există rubrica „pierderi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
condamnă păcatul arghirofiliei. Însă protestanții au socotit că făcând bani și dirijându-i spre binele oamenilor fac voia Domnului. Ei au pus bazele capitalismului atât de blamat de actuala stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați, prin fundațiile finanțate de ei. Ștefan cel Mare „al nostru” a ordonat construirea unor biserici, dar nici o școală și nici o „bolniță” (spital). Vor face-o fanarioții adăpați la cultură occidentală, o făcuse mai devreme o „liftă” albaneză, domnitorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
un galben. Iată, tată, banul muncit! Părintele a luat banul și l-a aruncat în foc spunând: Acesta nu e ban câștigat de tine!" (Alexandru Mitru, Banul muncit) (b) "Nici-o floare: / Numai pete mari, de soare... / Doar din frunza cafenie / Putrezită-n umbra rară, / Iese-un pui de păpădie / Să mai vadă ce-i pe-afară." (Otilia Cazimir, A-nflorit o păpădie) (c) " Într-o zi de vară, când razele soarelui erau mai stâmpărate, cele trei surori se duseră să culeagă
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vedea fotoportretul din antet! (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Nu-ți lăuda prea tare areolele... Emil BRUMARU Nu-ți lăuda prea tare areolele ștampilate dulce ale sânilor, mult mai frumoase sunt nodurile cafenii din stivele de scânduri putrezind anonim în spatele casei. Nu-ți ridica șoldul la rangul voluptuos de stăpân al clipei longiline, adeseori traversa mustește în păcuri lubrefiante, sub marfare și trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată în volbura nezmulsă de cantonierii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
consumată în lume are ca materie primă chiar hîrtia deja folosită. Trebuie deci să evităm să tragem concluzii pripite din cifra de tiraj a unei edituri, dacă o mare parte a exemplarelor a fost arsă de mîna unui călău, a putrezit sub cheiurile Senei sau a învelit diferite mărfuri. Cartea trebuie să fie evaluată în punctul dezvoltării sale normale; ea nu capătă semnificație deplină decît în mîinile cititorilor săi; doar cartea citită este. Aceasta ar însemna să abordăm domeniul "sociologiei lecturii
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
bine că nu i-a întrerupt cât timp liderii PSD s-au faultat între ei, dar a sta în continuare în tribune s ar putea dovedi contraproductiv. PSD-ul nu cade singur, chiar dacă ziarele îl prezintă ca pe un fruct putrezit în pom. El nu pare să mai aibă resurse de renaștere, dar nici nu merge către scindare. Formidabila lui inerție, vechile complicități, legea tăcerii îndelung însușită și lentoarea lui Iliescu au lucrat în favoarea PSD, care a absorbit cutremurul politic în
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ziua tot pe cale; Valea sui, dealul cobor, Îmi trec viața tot cu dor. Puiculiță, floare-n gură! Când te văd în bătătură Îmi uit plugu-n arătură Sapa-nfiptă-n curătură, Și las boii ca să pască, Plugul să se ruginească Și sapa să putrezească. Alei! puico, dac-ai vrea, Patru pluguri aș dura, Țara-ntreagă aș ara. Graiul dulce de muiere Varsă-n suflet mângâiere Și dă omului putere Ca să facă tot pe vrere. Dar nu vrei, sărman de eu! Și eu mor de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]