187,522 matches
-
Ce vrei să mai știi de la noi, tirane? ÎȚi mărturisesc că noi ne închinăm numai lui Dumnezeu celui Atotputernic. Să iei seama la ce anume vom face cu toții. Dar dacă tu Ții cu atâta încăpățânare să afli adevărul, atunci, la rândul nostru, de ce nam socoti și noi că trebuie să-l apărăm cu toată puterea? Ce, mai încoace-încolo? ÎȚi stau la îndemână tot felul de cazne; să știi însă că adevărata credință va birui furia sălbăticiei. Poți să-mi iei viața
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ca scriitura unei agonii să se transforme într-un discurs narativ agonal, greu de suportat, greu de parcurs și la fel de greu de înțeles. Eu însumi m-am dumirit în unele privințe abia la a doua lectură. Poate că în primul rând datorită acestor neclarități, care conduc la deruta cititorului, romanul nu a fost acceptat de cenzură în anii '70. Nu-i mai puțin adevărat că fondul epic evocă aspre convulsii pasionale și etalează cruzimi ale unui destin social atipic, cruzimi totuși
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
a căror proveniență nu ne mai amintim. Pur și simplu ne-am trezit că le știm, fără să mai ținem minte cine ni le-a spus pentru prima oară. Ciudățenia este că, împinși de o sinceră bunăvoință filantropică, vrem la rîndul nostru să le împărtășim cunoscuților și prietenilor, pentru a le lumina mințile sau pentru a-i ajuta la necaz. Și astfel, treptat, colportarea din om în om a pseudocunoștintelor medicale ajunge să formeze atmosfera de eresuri medicale a unei epoci
Pseudocunoașterea medicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10413_a_11738]
-
o vîrstă. Mai pe urmă, aceleași amintiri (viață, lectură, ce se scrie din ce se vede) intră într-un cîmp electric, sar, furnicate, o clipă și cad, pișcîndu-le pe altele. Niște compoziții cu poantă, în care flerul lui Caragiale graseiază rîndurile unor "filmări" mai sofisticate. Bunăoară, în tonul unei muzici (,a patra" de Beethoven, aceea după care se înnebunea - cine? păi cine, Caragiale...), cît rulează banda pe-o singură fața, viața amintită își întoarce multe dedesubturi. Un meci pierdut, o carieră
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
să devină, years after. Și troica merge mai departe, cu popasuri de 3000 de semne (cred că și mai puțin...), povești scurte de viață lungă. De aici, un fel de-a condensa întîmplările așa cum, spuneam, dau almanahurile mapamondul în cîteva rînduri. Știați că? De recitit, în anotimpurile ușor nostalgice, cîntarea Bucureștiului pe note, sau despre Proust-ul din fiecare, între parole din Ionesco și viața pe Berthelot. Și-un Cuvier făcînd anatomia colțului de stradă, din poze și refrene. Plouă la
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]
-
locul faptei? Pe cine să pui cu genunchii pe boabe de porumb, o dată ce loazele sunt deja "bacalaureate", ba chiar au apucat să-și depună dosarele la facultăți de mare - vorba vine - prestigiu? Scenariul pe care am să-l evoc, în rândurile de mai jos, nu e dintr-un film cu proști, ci o tristă realitate a vremurilor pe care le trăim. Să nu credeți cumva că evenimentul național numit "bacalaureat" e o simplă bulibășeală, așa cum s-a putut vedea la televizor
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
din Domnul Trandafir. Dar nici că totul a devenit de vânzare nu-mi vine să cred. Ar însemna să ne furăm singuri căciula, să ne programăm o subdezvoltare înfricoșătoare, să ridicăm minciuna la rangul de unic adevăr social. Scriu aceste rânduri cu sentimentul penibil că mă simt moralist într-un bordel de cea mai joasă speță. Știți câți nu fac parte din mafia directorilor? Cam zece la sută, cu indulgență o spun. Dar nu pentru că ar fi toți corecți, ci pentru că
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
unde succesiunea se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă tot mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși este unul sintetic și globalizator, el integrînd firesc în sincronie toate reperele unei diacronii încețoșate. Max Dumitraș este, rînd pe rînd, dar și simultan, pictor și sculptor, provocator și actor, fotograf, cercetător și curator. El manipulează, cu o maximă dexteritate, toate limbajele consacrate, construiește, prin absorbția textului în imagine, cărți halucinante, concepe și dezvoltă acțiuni, creează instalații, intervine în
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă tot mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși este unul sintetic și globalizator, el integrînd firesc în sincronie toate reperele unei diacronii încețoșate. Max Dumitraș este, rînd pe rînd, dar și simultan, pictor și sculptor, provocator și actor, fotograf, cercetător și curator. El manipulează, cu o maximă dexteritate, toate limbajele consacrate, construiește, prin absorbția textului în imagine, cărți halucinante, concepe și dezvoltă acțiuni, creează instalații, intervine în spații publice
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
bucureștean și mergeam frecvent la stadion, pentru a urmări pe viu partidele din divizia A. Când n-am mai putut merge la stadion, am profitat de apariția televiziunii și am devenit spectator din fotoliu, cum sunt și acum. Scriu aceste rânduri la câteva ore după încheierea Campionatului Mondial din Germania și am pe retină multe imagini ale unor faze de mare frumusețe, care arată că marii jucători, ca Totti, Vieira, Klose, Figo, Ronaldo, oricât ar fi de preocupați de latura financiară
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
și viitoare a Europei. Fără aromâna de lângă noi, lumea e mai mică și, sigur, mai săracă. Europa nu poate fi multiculturală dacă nu-și păstrează și pluralitatea de expresie lingvistică, după cum o dovedește cu prisosință "manualul." Lucrarea este, în primul rând, un instrument fundamental pentru însușirea corectă a unui idiom a cărui supraviețuire în Balcani, vatra unde s-a și format, de altfel, este un miracol. Aromâna, vorbită în comunități mai mult sau mai puțin compacte, din Albania, Grecia, Macedonia, Bulgaria
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
ta". Din necesități volumetrice, unele versuri reiau, pur și simplu, cuvintele, având tăietura netă a oligofreniei lirice: Se leagă, se dezleagă, iar se leagă", "ori îi vedem - ori nu îi mai vedem"... Comparațiile uimesc prin ilogismul și, nu în ultimul rând, prin prostul gust al asocierilor: poeta e "abandonată-n fân precum în groapă", brebeneii sunt "indeciși ca efebii", iar "o păgână de stăpână" are "doi ochi verzi ca doi boi verzi". Figurile de stil utilizate nici nu explică, nici nu
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
mai sus. Nici măcar tradiționalismul Carolinei Ilica nu este unul veritabil, cu scufundarea în humusul Patriei, materializarea viziunii și echivalarea țăranului român cu un Hristos contemporan, ca la Ion Gheorghe. Autoarea improvizează pe diferite partituri lirice (Eminescu și Blaga, în primul rând, apoi Coșbuc), preluând mimetic imagini din fondul consacrat (obrazul fraged și împurpurat al fetei, părul ei moale, desfăcut pe umeri, mâna dogoritoare a Zburătorului...), pentru a le compromite prin falsitatea vocii și obtuzitate artistică. Și când poeta privește către cer
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
urma urmei, e un punct de onoare al revistei studiul lui Liviu Rusu din 1963, și el merita să fie relevat la centenar. Dialogul ideilor Idei în dialog nu-și dezminte rangul aparte pe care și l-a cîștigat în rîndul revistelor noastre de cultură: o gazetă serioasă și consistentă, ale cărei dezbateri filozofice, în ciuda tonului adeseori polemic pe care îl ating, nu depășesc niciodată pragul civilizat al unor dialoguri de factură umanistă. Părerile semnatarilor sînt felurite, iar uneori convingerile lor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
La Brașov ar fi trebuit să mă schimbe și pe mine, de oboseală. Dar nu sunt un profesionist. Așa am vrut, așa să fie! Ca să nu ațipesc, să nu cad pradă vreunei năluciri, strig în fața cuptorului încins, când îmi vine rândul să dau și eu cu lopata - strig, și Van Gogh mai întâi se miră, - strig, Liber!, - pe urmă, obișnuit, el tace, se uită la mine, și-o fi zicând: regățenii ăștia îs cam aiuriți... Acum sunt de-ai casei. Am
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
un paleativ. Am avut refugiați greci, copii coreeni, dar pe atunci nevoile erau altele. Samoiezi, somalezi, tamuli și neneți ne-ar putea împrospăta într-o oarecare măsură... Slaba finanțare a sistemului de asistență socială, reapariția unor maladii sociale, contribuie, la rândul lor, dimpreună cu expansiunea drogurilor, la rărirea rândurilor și cum nu sunt indicii că o creștere a PIB-ului de 7-8% în următorul deceniu va aduce vreo modificare în privința eradicării sărăciei, este de prevăzut că un număr considerabil de cardiaci
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
dar pe atunci nevoile erau altele. Samoiezi, somalezi, tamuli și neneți ne-ar putea împrospăta într-o oarecare măsură... Slaba finanțare a sistemului de asistență socială, reapariția unor maladii sociale, contribuie, la rândul lor, dimpreună cu expansiunea drogurilor, la rărirea rândurilor și cum nu sunt indicii că o creștere a PIB-ului de 7-8% în următorul deceniu va aduce vreo modificare în privința eradicării sărăciei, este de prevăzut că un număr considerabil de cardiaci, diabetici, reumatici vor ieși din joc mai curând
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
Alexandra Olivotto Iar voi lua la rînd cîteva filme care nu duc lipsă de premii și nominalizări. Toate cele trei pe care vreau să le discut sînt despre, cu și în familie. Toate cele trei nu își țin promisiunile pînă la capăt, au o mini-hibă din cauza căreia
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
etc.) sau despre standardele minimale de performanță intelectuală (istețime, capacitate de citire a ziarului, calcule privind mijloacele de procurare rapidă a averii). Dincolo de comicul argumentațiilor, de posibilitatea de a culege numeroase perle, mi se par importante două constatări: în primul rînd, observăm că în cultura și în școala română metaforele critice circulă mult mai mult decît analiza riguroasă a conceptelor; gîndirea mitico-metaforică fiind în continuare mai prețuită decît cea logică și disociativă. A învăța dogmatic asocieri paradoxale, în linie călinesciană, e
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
disociativă. A învăța dogmatic asocieri paradoxale, în linie călinesciană, e dezastruos; istoria culturii și a literaturii române devine o suită de formule magice, neanalizabile, dar potrivite la orice (de la un "Lorenzo de Medici al nostru" la "țăranul-filosof"). În al doilea rînd, trebuie să recunoaștem că despre intelectual nu se vorbește prea serios nici în școală, nici în societatea românească de azi (și, la drept vorbind, nu se scrie din cale afară de mult nici în literatura română). Trecînd peste explicațiile contextuale de
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
chiar nelegat de subiect, e mai bine decît a nu scrie nimic), e de presupus că mulți au făcut o confuzie între inteligent și intelectual. În comentariile care au urmat probei s-a recurs, din fericire, la dicționar, în primul rînd la DEX, ale cărui definiții (,persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității") eliminau opțiunile țărănești citate. Cu siguranță, nici o definire sau descriere a sensului nu va
Despre intelectualitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10455_a_11780]
-
30 de ani în literatură." Fragmentul e transcris de Lucia Dărămuș dintr-o conferință pe care autorul Levantului a susținut-o, cu câteva luni în urmă, în fața studenților clujeni. Parcă în răspăr cu moderația și eleganța care transpar din aceste rânduri, dăm peste o anchetă intitulată (cu umor îndoielnic) De ce îl iubesc femeile pe Mircea Cărtărescu? E adevărat că unele răspunsuri sunt de un bun simț care le imunizează (Gabriela Adameșteanu, Cornelia Maria Savu, Ștefania Coșovei), în timp ce altele, măcar, mizează pe
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
interviu Spre deosebire de alți jurnaliști culturali, îndeosebi tineri, care iau interviuri știind doar vag și urechist cu cine stau de vorbă, Iolanda Malamen chiar se pricepe bine și a urmărit în timp, din pasiune, creația interlocutorilor ei. Fiindcă e în primul rînd scriitoare, trăiește în lumea artistică și a fost o vreme galerist, convorbirile ei cu artiști nu sînt niciodată plicticoase: știe ce să-i întrebe, cum să-i deschidă spre mărturisire, raportînd biografia la operă și pe aceasta din urmă, la
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
lucrul cel mai onorabil pentru un politician de vârf. E ca și cum n-ai înțelege esența carierei militare. Oricine îmbrățișează meseria armelor știe - sau ar trebui să știe - la ce se expune. În armată, riscul morții se află înscris în primele rânduri ale "îndatoririlor de serviciu". A fi soldat nu mai înseamnă - ca pe vremea comunismului - a te dedulci la infinite jocuri de table, ori la a fi trimis cu dispreț la culesul porumbului și la construcția de diguri din saci de
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
că alta o și pândește de după colț, că frica aceea viscerală, despre care ne vorbește un personaj deloc charsimatic, într-un spațiu sordid, e aproape un sentiment național într-o patrie lipsită de repere valorice. Trebuie să fii tu, la rândul tău, chinuit de absurdul acestei lumi nebune și rele în care trăim, o lume în care invidia devansează posibilele exerciții de admirație, ca să le arunci oamenilor în față un asemenea adevăr crud, într-un fel de jocul de-a destinul
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]