2,475 matches
-
Cu multă considerație și stimă pentru tot ce am cunoscut aici. Rodica Olteanu - artist plastic, București 23 august 2003 Și dacă am poposit la Mănăstirea Secu cu mâinile goale și cu sufletul niciodată îndestulat sau mulțumit, apoi locul acesta cu rânduielile sale a știut să ne descopere nouă liniștea și frumusețea, oamenii de aici neau arătat blândețea și cuvântul bun și ne-au învățat împăcarea, iar Dumnezeu ne-a lăsat să gustăm din învățătura și pildele sale și mult mai mult
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
-i al lui e-al lui. În ciuda rătăcirilor și hoinărelilor lui, era un om de casă cum nu se mai află altul. Să știi, măi băiete, că se pricepea să facă de toate În casă, să dreagă și să pună rînduială În lucruri, să facă orice cu mîinile lui, și să-ți mai spun una: cînd intram dimineața În bucătărie găseam totdeauna un foc strașnic În sobă, nu trebuia să stau și să scurm În sobă ca să fac focul. Ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui. Polițistul văzuse multe și destule, dar tot nu se-obișnuia. Era încă marcat de durerea părinților care la aflarea veștii fuseseră smulși din pământul vieții lor, ca niște copaci în plină furtună. Așa ceva n-ar trebui să existe în rânduiala lumii, spuse el. Copilul era un artist și le făcea uneori griji, e drept, stăteau ca pe ace la plecările lui dese, la București, dar nimic, poate doar presimțirile sângelui care-ți dă de veste înainte de orice mesager, nu anunța
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
omul acesta dăruise tot ce fusese mai bun În ființa lui. „Părintele e mereu un străin“, scrisese el. „Trăiesc În marginea vieții casei. Mama este cea care Însuflețește casa. Eu am fost și rămîn cel care hrănește, care asigură buna rînduială, care ocrotește. Problema mea, care nu e În Întregime rezolvată, este de a mă face admis În pofida acestor sarcini și de a mă face iubit prin ele. Dacă nu mi-am revendicat niciodată locul, dacă am așteptat Întotdeauna ca voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vă dau amănunte și să vă descriu un ceas din viața unuia din supușii lui Ozymandias, ca să nu mai vorbim de rege, de suita sau de rivalul lui. Ar fi îndeajuns ca să puteți constata voi înșiși că dincolo de confortul și rânduiala care domneau în regat și în viața fiecărui supus, se căsca un abis de teamă și de lăcomie. Teamă, o să ziceți, teamă de ce? Căci lăcomia e mai ușor de înțeles. Dar n-am de gând să intru aici în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ultima filă. De-asta am făcut noi și revoluția, cum a fost la Județeană. Să nu se zică că nu s-a făcut predarea cum trebuie. Numai sângele și morții convinge poporul că predarea etapei s-a făcut în bună rânduială. Dacă morții este dintre tineret, atunci e și mai revoluționar. Că e cu mai multă jale, durere, nemurire la mortul tânăr! Altfel, fără groază și morți, rămâne poporul cu părerea că a fost complot, anarhie, lovitură de stat, sau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se lase asimilați de civilizația albilor, să fie absorbiți până la a-și pierde identitatea de grup etnic, să se stingă lent, ca să ajungă să facă parte din marele monstru ce devorează tot. Cum să și-l imagineze pe Kano în rânduiala lumii capitaliste...? Ce viitor ar avea el în angrenajul economic al secolului al XX-lea, cu fabricile, sindicatele, grevele și problemele sale sociale...? Să vrei să asimilezi triburile sălbatice însemna să vrei să mărești numărul marginalilor din suburbii: milioanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rog să mă Îndrume și să mă povățuiască, dar el era deja Îmbracat În sutană și, cum m-a văzut, a Început să-și joace rolul de preot, grăbindu-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fărĂ ca eu să Îndrăznesc să rostesc nici un cuvânt, nici măcar ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe care Îl făcusem deja o dată, la Început. Doar Dumnezeu mă văzuse prima oară și vedea ce e În sufletul meu, nu ? În rest, ce mai conta ? Veta m-a privit cu reproș și m-a rugat doar să respect rânduiala cuvenită fărĂ să pun Întrebări. A urmat apoi o Îndelungată gimnastică Între podea și poziția drepți, care se declanșa ritmic, la momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălĂituri ale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
rog să mă îndrume și să mă povățuiască, dar el era deja îmbracat în sutană și, cum m-a văzut, a început să-și joace rolul de preot, grăbindu-se să ardă tămâie, să mormăie rugăciuni și să urmeze toată rânduiala numai de el știută, mie nemairămânându-mi decât să stau cuminte sub sutană și să audiez spectacolul neînțeles care se petrecu, timp de o veșnicie, câteva palme deasupra creștetului meu, fără ca eu să îndrăznesc să rostesc nici un cuvânt, nici măcar ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe care îl făcusem deja o dată, la început. Doar Dumnezeu mă văzuse prima oară și vedea ce e în sufletul meu, nu ? în rest, ce mai conta ? Veta m-a privit cu reproș și m-a rugat doar să respect rânduiala cuvenită fără să pun întrebări. A urmat apoi o îndelungată gimnastică între podea și poziția drepți, care se declanșa ritmic, la momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălăituri ale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Minune Între alte minuni; multe aveau să le mai dea oamenilor prin minte; pînă una alta, mai mult prostii, bărbații se Împreunau tot mai des cu bărbații, femeile, și ele, cu femeile, căsătoriile homo deveniseră, În destule țări, prin lege, rînduieli domestice obișnuite. Biserica o lăsase mai moale cu protestul; nu se agitase prea tare; ba, destui clerici se arătau tot mai cuprinși de păcat; chiar și pe copii Îi găseau buni pentru a-și potoli poftele, niște episcopi americani tocmai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru ele, nu venise de la arhanghelul Gavril; nu aveau să nască Isuși. Diavolul, numai el, zicea Antonia, cînd citea prin ziare, face azi copii În laboratoare! Și tot diavoli se vor naște din fărădelegea lui! Dumnezeu a lăsat o singură rînduială: copiii să se nască din iubire! Pentru asta i-a lăsat pe Adam și pe Eva! O, Thomas, Thomas, ce timpuri am ajuns! Cum să nu ardă, odată, Domnul pămîntul ăsta? Și iar se pornea, mai Înverșunată, asupra tuturor relelor
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zvîrcoleala; un animal cu trei coloane vertebrale gemea, zbătîndu-se agonic: s-a liniștit treptat, pe părți componente - ultima, Thomas. Nici nu mai știa care din cele două femei l-a eliberat, oral, după ce, pe rînd, amîndouă Îl primiseră, cum era rînduiala lumii, În trupurile lor. Încovrigate, ca niște pisici mari, violonistele aproape că au ațipit, una dintre ele sforăia ușor, Thomas simțea cum și lui i se Închid, plăcut, ochii. Dimineața, cele trei componente sorbeau, liniștite, cafea cu lapte, fumau. Vorbeau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În drepturi pornirile omului dintîi. Din amestecul tați cu fiice, mame cu fii, frați cu surori, se plămădise, prin peșteri și păduri, nu În paradis, omenirea. Simțămîntul păcatului se născuse tîrziu, fusese descoperit Dumnezeu, familia căpăta preț, legi anume aduseseră rînduială. Dar tot mai des, prin alte legi, impuse probabil de un subconștient colectiv, fuseseră Înlăturate de la o vreme Îngrădire după Îngrădire, aproape că nu mai existau opreliști. Libertate! Drepturile omului! Și cele ale minorităților sexuale erau cuprinse. Poate acesta era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și din asfalt. CÎmpiile cu poteci de bitum erau pline de automobile, de motociclete călărite de o mulțime de Thomași, armăsari pe două roți, focoși, nepretențioși; nu cereau unor ființe tinere și nepregătite pentru așa ceva mîncare gătită, rufe spălate, călcate, rînduială și curățenie În casă. Efemeride, la scara cosmică; cele mai multe Își trăiau ziua dată Într-o disperare ce părea inconștiență. Asta nu Însemna că fetele Danemarcei erau neapărat stricate, urîtă vorbă, și nici băieții niște obsedați sexual; ceva Îi Împingea din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
această apăsare insuportabilă se scufundase, probabil, feribotul pe care se afla Împreună cu soția. Thomas pur și simplu Îl exaspera; fiul era parcă al altuia, Întîrzia la școală, venea mereu murdar acasă, cu maieul sau cămașa atîrnînd peste curea, nu ținea rînduială În cameră, vorbea cu gura plină, nu se spăla pe mîini, mințea, un mic ticălos care, spunea tatăl, avea să ajungă un adevărat bandit mai tîrziu. Dacă ar mai fi apucat, chiar așa i s-ar fi părut fiul; să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe dezmățații din oștirea sa, ar fi putut; nu era el trimisul lui Dumnezeu printre muritori? Dar se vedea bine că Antonia nu era Casandra, Într-o Troie bîntuită de armate de Elene aproape despuiate vara; ele stricaseră mai toate rînduielile, momindu i pe proștii de bărbați, parcă nu-l vedea ea pe Thomas? Doamne, ce Îngeraș fusese acesta odată, pe la trei-patru anișori, bun de pictat pe tavanul tuturor bisericilor din lume, ce mai, era chiar cristic; Rusoaica era Sfînta Ana
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
greutățile și speranțele noastre. În aceste pagini nu pretind și nici nu doresc să propun soluții pentru ceea ce, de ani de zile, se consideră a fi ani de «criză» pentru viața noastră de ucenici ai Domnului, care are o anumită rânduială, oricât de diversificată ar fi ea, și pe care o numim «viață consacrată». Se cuvine să menționăm că viața religioasă - a cărei temelie este viața comunitară - este expresia cea mai firească, cel puțin până astăzi, a vieții consacrate, deși nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
au înăuntru o «structură prezbiterală», să aleagă viața religioasă pentru a suplini această profundă dorință ce, din respect față de tradiția Bisericii noastre, nu poate fi recunoscută ca vocație. Deși nu dorim să punem în dubiu sau în discuție deciziile și rânduielile Bisericii noastre, trebuie să acceptăm faptul că multe femei au ales viața consacrată datorită imposibilității de a alege preoția. Pentru a suplini această lipsă, deci, ele încearcă să fie de folos prin propovăduire și inițiative. Persoanelor de acest tip le
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ne supunem unei legi pe care am putea-o asemăna cu legea marțială pe care o acceptă cei care se încorporează în viața militară. Nu ne putem plânge de rezultate, ci, dimpotrivă, trebuie să ne ducem la îndeplinire datoriile. În rânduielile înrolării noastre e scris: în momentul de față încă nu suntem persoane, ci dobândim acest statut, acceptând constrângerile vieții pe care am ales-o, constrângeri ce probabil ne fac să suferim, însă care nu ne fac nicio nedreptate. Nu trebuie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
bătrân ce voia să-i spună, sau să-i dea, acesta îi comunică, fără șoptire de data asta, că nu poate să facă nimic acum, că i-au pus stăpânire pe casă, dar că are să se scoale el să facă rânduială. Peste câteva zile însă avea să-i "spună" ceva foarte important pentru fe-fetița lui. A treia zi, când ocupanții casei se sculară, găsiră pe moș Costache îmbrăcat, plimbîndu-se prin curte, cu mâinile la spate și inspectîndu-și cărămizile. Privea atât de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te-ntreb, taică, zise bătrânul, punîndu-și penas niște ochelari legați cu sfoară, ce să te-ntreb, că sunt bătrân și nu mai am ținere de minte! Popa Țuică deschise un agheasmatar și, scuipând sonor în degete, răsfoi filele, ajungând la Rânduiala mărturisirii, apoi începu să facă cruci înspre icoana Mântuitorului și să cânte nazal: - "Binecuvîntat este Dumnezeul nostru... Miluiește-nepre noi, Doamne, miluiește-ne pre noi" și alte de acestea, pe care Aurica nu le distingea, fiindcă descoperise, sub epitrafil, că popă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-te norocul să te bată, asta e tot pentru bărbați... ia stai, uite colea, spune-mi, fiică, n-ai băut buruieni ca să nu faci copii? sau nu ți-ai otrăvit pântecele ca să lepezi copiii, sau, grea fiind, ai umblat fără rînduială? - Sunt domnișoară, părinte, declară Aurica. - Ești fată-fecioară, bată-te norocul, zi așa, nu cumva ai...ai... urâtă vorbă... ai greșit de fată-mare sau când ai fost logodită... Ei, și dacă ai greșit, găsi chiar popa Țuică justificarea, ce-i? Dumnezeu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică." Bun. O a doua perioadă de nemișcare dură o oră și se petrecu înainte de înserare. Soarele făcu bună rânduială la ochi, la creier, la inimă și la splină. Prin lumina cernută a apropiatei înserări, toți oamenii apăreau ca dulci la mișcări, lunguieți la obraz, plini de vorbe și sânge, cu gene femeiești, ochii negri, buze cărnoase, dinții rari, bărbiile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]