14,215 matches
-
Dar cine se poate pune cu puterea lui Dumnezeu cel Preabun și Milostiv? De atunci de rușinea ce au pățito, zmeii și balaurii n-au mai Îndrăznit să se arate prin lume, că doar nu vroiau să ajungă și de râsul oamenilor. LEGENDA ALBINEI Trăia odată, demult, Într-un sat Îndepărtat, dintr-o țară și mai Îndepărtată, o fată frumoasă și foarte harnică.Mama ei era bătrână acum, Însă era tare mulțumită de fiică-sa, că bine o mai crescuse.Știa
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ai Încurcat-o.Eu sunt mai puternic. -Nu zic...... -Și nu te temi că s-ar putea să te omor? -Cândva tot trebuie să mor. Deși sar putea să nu mor... -Așa crezi tu...râse centaurul, dar nu termină de râs, că omul și sări În spatele lui.Centaurul sărea, mugea, zvârlea, dar omul nu se da batut.Omul scoase de la brâu o sfoară groasă, făcu un lasou cu care legă coarnele animalului și-i tot tragea capul cât de tare putea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
are. Fata de creștin nu stătu pe gânduri crezând În sinea ei că cea mai importantă veste pentru toată lumea era aceea că Domnul Iisus s-a sculat din morți.Așa că spuse: -Hristos a Înviat! Fata de păgân se puse pe râs și râse cu lacrimi făcând-o pe cealaltă naivă. -Cum să Învie! Ce e mort e mort și gata .O să invie El când s-or Înroși ouăle tale din coș. Și mare minune! Ouăle din coș s-au Înroșit pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dansul s-a terminat, Mihai o conduse la masă, îi trase scaunul, așteptă să se așeze și îi sărută mâna. Continuă câteva momente să-i spună ceva la ureche, ei știau ce. Din când în când, ea râdea, cu un râs tineresc. Începu un tango languros, iar Petre, parcă împins de cineva de la spate, se ridică și o invită pe Beatrice la dans. Beatrice era nespus de frumoasă. Părul ei blond cădea în bucle pe umeri, avea un costum "lie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
soliști și orchestre de notorietate mondială, așa că mă simt extrem de onorat de invitație. Camelia îl mângâie gingaș pe mână, iar Petre, zâmbind, îi spuse: Felicitări, fiule, o să numărăm zilele până în septembrie. O să stăm tot la lojă? Se porniră toți pe râs și ieșiră pe terasă, să admire ninsoarea și brazii, cât cuprindeau cu ochii și parcul, cu grote, și havuzuri, acum adormite sub zăpadă. Apoi urcară în turnul castelului; acolo, iar strigăte de uimire în zare se profilau, măreț, Bucegii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Bine te-am găsit, bade Ioane și la mulți ani. La mulți ani și dumneavoastră, și familiei, domnule Petre. Bade Ioane, bună treabă ai făcut. Îți rămân îndatorat. Am lucrat cu plăcere și n-am vrut să-mi fac de râs maiștrii de la Școala de meserii, care m-au învățat. Am venit să-ți mulțumesc, dar și să mă achit! Domnule Petre, apoi poftiți în casă, să ședem oleacă. Badea Ion păși înainte, șopti ceva la ureche lelei Maria și intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
râdă, așteptând reacția tatălui. Nu, dar fără să știți voi, am urmat eu un curs la Hilton. Și nu numai la Hilton, în cele trei luni cât am stat la Paris am făcut școala la Palatul Elysées! Alte hohote de râs. Nu, draga mea, am mai tras cu ochiul pe la mama, pe la tine, am stofă de artist... Tată, a fost grozav, zise Radu! Dacă te hotărăști să deschizi un restaurant, mă las de marinărie și mă fac chelner la tine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu primele pere și mere coapte și porniră spre București. Se întâlnise de dimineață cu "echipa de conducere", totul era în ordine. Lăsă lui badea Ion cheile de la casă și rugămintea pentru Carmen să aibă grijă de Toni. De tot râsul a fost despărțirea lui Toni de Pic cel mic, ce tot scâncea și lătra trist din coșuleț! Cei de la "Mamaia" erau bronzați și bine dispuși, petrecuseră excelent, dar nici Ana și Petre nu se puteau plânge pădurea, aerul curat, mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
gratis, în schimb trebuiau să primească capra la Anul Nou. Dacă nu o primeau, la primele hore de după Sf. Vasile, erau scoase la joc de către băieții care organizau capra și jocul și „lasate în joc” pentru a fi făcute de râs în fața satului. Și acum se mai organizează formații de teatru popular, dar acelor hore la care participa tot satul, le-au luat locul discotecile doar pentru tineri. Pe 20 decembrie, în ziua de Ignat, se tăiau porcii, respectându-se un
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
cu povară Puse coadă pe spinare Și plecă în lunca mare Lunca mare, frunza n-are Și când pică, se despică Mai mână, copchila mea! Hăi! Hăi! Iar morarul, meșter bun Stă cu luleaua-n dinți Noi ne prăpădim de râs: - Stai morică, nu te duce, Că ți-om da făină dulce! Ș-am plecat la moară la Cândești La moara cu trei fereștri Acolo, un morar cam nătărău Strică bine, drege rău Trage morii una-n șele Ș-o așază
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și apoi s-a întors spre mine. — Doamna nu mai este bolnavă. Are voie să mănânce orice și poate să facă ce dorește. Era atât de caraghios când vorbea, încât a trebuit să fac eforturi uriașe să nu izbucnesc în râs. L-am condus până la ușă. Când m-am întors în cameră, mama nu mai era întinsă, ci stătea în șezut. — E într-adevăr un doctor bun. Nu mai sunt bolnavă, a spus ea absentă, parcă vorbind de una singură. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pământ, ce-au vrut să spună băieții. — Poate pentru că ai aer de străină, răspunse ea, serioasă. — Zău? Și tu crezi că sunt spioană? — Nu, răspunse ea, schițând un zâmbet. Sunt japoneză, m-am trezit spunând. Am pufnit și eu în râs când mi-am dat seama de caraghioslâcul propriilor mele cuvinte. Într-o dimineață frumoasă în care trăgeam bușteni cot la cot cu bărbații, tânărul ofițer s-a încruntat subit și a arătat spre mine. — Hei, tu, vino încoace! A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
la mâna a doua. Nici nu-i de mirare că n-au prețuit mai mult. Am făcut rost de cinci yeni... Cum să-mi acopăr o datorie de o mie de yeni? Asta-i valoarea mea reală. Nu e de râs... Decât să aud pe cineva spunându-mi: „a fi decadent e singurul mod de a supraviețui“, prefer să mi se spună, simplu, că e cazul să nu mai văd lumina zilei. Așa ar fi cinstit. Însă oamenii nu prea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tot felul de umilințe. Nu mă prefac. Absolut deloc. Te implor. Simt c-am să mor de rușine. Nu exagerez. Aștept răspunsul tău cu sufletul la gură. Tremur tot... zi și noapte. Nu mă lăsa să înghit umilințe. Aud un râs înăbușit dinspre ziduri. Mă zvârcolesc în pat. Nu mă umili, sora mea!“ (2 rânduri libereă După ce-am citit toate astea, am închis jurnalul „Regina-nopții“ și l-am pus în lada de lemn. M-am îndreptat spre fereastră și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
văzut-o niciodată. — Nevastă-mea e plecată la cumpărături... cu fetița. Vorbea nazal și sacadat. Cred că mă luase drept o prietenă de-a soției lui. Când i-am spus că sunt sora lui Naoji, domnul Uehara a pufnit în râs. M-a trecut un fior rece. Nu știu de ce. — Vrei să ieșim în oraș? Nici n-a rostit bine cuvintele, că și-a aruncat o haină pe umeri, a luat alte încălțări și a țâșnit, înaintea mea, pe hol. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lui țipau de dorință. Plângeam și le acceptam. Lacrimile mele erau amare, erau lacrimi de rușine și umilire. Îmi curgeau pe obraji, șiroaie. Am pornit iar la pas. Am încurcat-o, zise el. Mi-ai căzut cu tronc. Pufni în râs. Mi-era imposibil să râd. Am încruntat din sprâncene și am strâns buzele. Dacă ar fi trebuit să-mi exprim sentimentele în cuvinte, ar fi sunat cam așa: „Nu-i nimic de făcut.“ Îmi dădeam seama că abia îmi târam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de țăran, nu? N-am să-l părăsesc niciodată. Sunt fericit acum. Chiar de-ar fi să aud toți cei patru pereți urlând de furie, fericirea care mă învăluie e maximă. Ce bine că am putut strănuta! Uehara pufni în râs. — E târziu! S-a înserat. — E dimineață! În dimineața aceea s-a sinucis fratele meu, Naoji. VII Scrisoare de adio Kazuko, Nu mai are rost. Mă duc. Nu găsesc nici cel mai mic motiv care să mă țină în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
că nici unul dintre aristocrații în mijlocul cărora am trăit - cu excepția mamei - n-a fost capabil de o astfel de expresie. Apoi, într-o seară de iarnă, m-a frapat profilul ei. Beam de dimineață cu pictorul, la ei acasă. Hohoteam de râs pe când îi înjuram pe așa-zișii „oameni de cultură japonezi“. Artistul a adormit și a început să sforăie. Am ațipit și eu și am simțit, la un moment dat, că mă acoperă cineva. Am deschis puțin ochii și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
gene spaima cată mut, Cum aspre pagini scrise-n cuneiformă Lipește chinul pe-un obraz bătut. Cum plete negre, castanii sau blonde Trec în argint, și într-o clipă trec, Cum pier surâsuri vii de Gioconde Și tremură ca varga râsul sec. Și nu mă rog doar pentru mine, una, Ci pentru toate cele, câte-am stat Și-n arșiță, și-n ger, când crapă luna, Sub zidul roșu, orb și încruntat. 2 Se-apropie ceasul memoriei, viu, Vă caut pe
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
meritul de a prezenta și câțiva regizori talentați, pentru care aceste filme constituie pasul intermediar către un lungmetraj. Pentru mine filmele au un avantaj în plus, ele oferă și o plăcere a vizionării fără a aluneca spre schetsch și bufonerie, râsul care însoțește inevitabil vizionarea câtorva din legendele urbane confirmă nu doar efectul terapeutic al acestora, dar și plăcerea unei cinematografii care rimează cu gustul unui public larg fără a cădea în vulgar. De remarcat este și filmul Constantin și Elena
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
în rolul personajului. „Am stat într-o cameră de hotel din Londra timp de o lună. M-am închis pur și simplu. Mi-am făcut un jurnal și am experimentat diferite voci. Era important să găsesc o voce și un râs emblematice. Am ajuns în final pe tărâmul unui psihopat - o persoană care are foarte puțină considerație sau deloc pentru faptele sale. The Joker este un sociopat, un clovn criminal cu sânge rece, iar Chris mi-a dau frâu liber. Ceea ce
Jurnalul secret al lui Heath Ledger, făcut public by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72226_a_73551]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu La cei 55 de ani, Madonna a intrat în conflict cu fiica ei, Lourdes (16 ani), după ce aceasta i-ar fi spus să nu mai apară împreună cu ea în public, deoarece o face de râs, scrie presa internațională. Cearta s-ar fi produs săptămâna trecută, din cauza unei ținute excentrice al Madonnei la premiile Billboars. Potrivit India Times, Lourdes i-a interzis mamei sale să participe la o petrecere VIP de la Lincoln Center din New York, temându
Madonna, atacată de propria fiică: „Mi-e ruşine cu tine, nu mai suport” by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72247_a_73572]
-
săptămâna trecută, din cauza unei ținute excentrice al Madonnei la premiile Billboars. Potrivit India Times, Lourdes i-a interzis mamei sale să participe la o petrecere VIP de la Lincoln Center din New York, temându-se că Madonna ar putea-o face de râs. „Madonna a cumpărat bilete și voia să vină cu prietenul ei, dar Lourdes a implorat-o să nu vină. Nu voia ca evenimentul să se transforme într-un circ, știa că tot ce are legătură cu mama ei poate degenera
Madonna, atacată de propria fiică: „Mi-e ruşine cu tine, nu mai suport” by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72247_a_73572]
-
de genul ăsta. Mi se pare ridicol cum este îmbrăcat Cezar Ouatu. Dacă juca vreun personaj în vreo Opera mai înțelegeam, dar cânți “It’s my life” într-o rochiță? Este prea mult. Nu vom șocă, ne vom face de râs”, a declarat creatorul de modă Răzvan Ciobanu, pentru Yahoo OMG. Nici Alină Buzatu nu este încântată de cum va fi îmbrăcat Cezar Ouatu în concurs: “Are o ținută exagerată, cu iz de basm. E mult prea mult. Pietrele, umerii dimensionați și
Designerii români nu cred că ținuta lui Cezar va seduce la Eurovision by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72301_a_73626]
-
vreme, dornic să-l atragă în fanfara lui personală, dictatorul îi programează un recital extraordinar. Pianistul va concerta în fața a 2000 de auditori; nimeni însă nu aplaudă, întrucît publicul e alcătuit exclusiv din manechine. La sfîrșitul concertului, dictatorul izbucnește în rîs, dar, spre spaima lui, manechinele încep să aplaude! Tîlcul parabolei este absolut limpede, iar trezirea la viață a manechinelor sună ca un avertisment. Universul totalitar este evocat și în alte proze. O stradă-n soare: două cordoane de "guarzi negri
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]