2,283 matches
-
am pus io să stai ascunsă după perdea ! Ei, nu, să nu-ți verși nervii pe mine, dacă bărba-tu s-a dus la Matracucă, apoi nu la mine să te rățoiești, că pe ziua de azi am înghițit și-am răbdat destule ! O minută nu mai stau aici, nici să mă rogi-n genunchi, eee-hee, d-acu, și-n genunchi să mă rogi, că tot degeaba ! Că-s io bună, bună, da și când s-a umplut paharu, nu-ți mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceea mi s-a părut că și pe fețele ce le întâlneam citeam lucruri asemănătoare : uimirea că totuși s-a întâmplat, neliniștea față de răul ce ne așteaptă, neîncrederea și răbdarea - acea atât de bine cunoscută putere a noastră de a răbda care, totodată, poate să ne deservească. înainte să fi căzut în asemenea reflecții banale, ajunseserăm însă la Gara de Nord, intrând într-o cu totul altă stare - de exaltare. Solemnitatea ce mi s-a părut că totdeauna o degajă această construcție modernă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cosmeticile și cu distracțiile tale ! Mai dă te dracu, și lasă hodorogu ăla de ceas și du-te sus și adă banii ! Adă banii, că-mi vine-un leșin de la lingurea și văz negru-naintea ochilor, de foame... Că io rabd cât rabd, da și când n-oi mai răbda, i-o zic de-a dreptu ! Că dacă nu-i zic, cine pierde ? Nu pierz tot io ? Ș-atuncea ? — Nu, madam Delcă, nu ! Dumneata n-ai invocat decât prejudecăți ! Pentru că unde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu distracțiile tale ! Mai dă te dracu, și lasă hodorogu ăla de ceas și du-te sus și adă banii ! Adă banii, că-mi vine-un leșin de la lingurea și văz negru-naintea ochilor, de foame... Că io rabd cât rabd, da și când n-oi mai răbda, i-o zic de-a dreptu ! Că dacă nu-i zic, cine pierde ? Nu pierz tot io ? Ș-atuncea ? — Nu, madam Delcă, nu ! Dumneata n-ai invocat decât prejudecăți ! Pentru că unde scrie că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și lasă hodorogu ăla de ceas și du-te sus și adă banii ! Adă banii, că-mi vine-un leșin de la lingurea și văz negru-naintea ochilor, de foame... Că io rabd cât rabd, da și când n-oi mai răbda, i-o zic de-a dreptu ! Că dacă nu-i zic, cine pierde ? Nu pierz tot io ? Ș-atuncea ? — Nu, madam Delcă, nu ! Dumneata n-ai invocat decât prejudecăți ! Pentru că unde scrie că domnul Delcă trebuie să aibă o sută
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce i-am spus și lu madam Ioaniu și mi-a zis : ai și tu dreptate, Vica ! Că dacă ai patru-cinci mii pensie-mpreună, poți să te îndopi cu ce vrei, da din șase sute, ori mănânci cartofi și pâine, ori rabzi de foame. La patru mii pensie, iei și carne, iei și Cico, iei și căpșuni, iei și pateuri, iei ce vrei... Da, madam Delcă, da... Pe lângă biata pensioară a soțului dumitale, ți se poate părea că noi... Dar în realitate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neisprăviți ți-o iau înainte și tu degeaba te străduiești... Să fii mereu o oaie neagră și chiar postul să-ți fie amenințat, pentru că aceste titluri și examene se cer, și din an în an posturile la facultăți se reduc... Rabzi ce rabzi și pe urmă... Acesta a fost adevărul nu știu dacă ai înțeles... — Las’ că-nțeleg io ! înțeleg io, ce nici pân cap nu-ți trece că înțeleg ! Dar mai bine zi din scrisoare... Fată bună Ivona asta, da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o iau înainte și tu degeaba te străduiești... Să fii mereu o oaie neagră și chiar postul să-ți fie amenințat, pentru că aceste titluri și examene se cer, și din an în an posturile la facultăți se reduc... Rabzi ce rabzi și pe urmă... Acesta a fost adevărul nu știu dacă ai înțeles... — Las’ că-nțeleg io ! înțeleg io, ce nici pân cap nu-ți trece că înțeleg ! Dar mai bine zi din scrisoare... Fată bună Ivona asta, da prea de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știi ce e pe lume... Mai vine câte unul, se uită și-ți ține și ție de urât... — Dac-ar fi fost după mine, nu stricam banii pe el ! Da m-am pomenit că-l aduce-n brațe ! L-am răbdat treișpe ani să-mi meargă-n cap... Trebuia să aibă o țicneală și lighioana bătrână, că unu are una, altu are alta... Și plăcerea lui asta era pe lume : să stea în pat, la televizor, încotoșmănat, să nu-l ia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fie și ultima. Blajina doamnă Ștef își ieșise din fire. Din odăița alăturată se auzeau prin perete țipetele fetei. Bătaia nu mai contenea. Mama a ascultat îngrozită un timp țipetele fetei, dar la un moment dat n-a mai putut răbda. S-a repezit pe ușă afară dând fuga la odaia doamnei Ștef și s-a pornit să lovească disperată cu pumnii în ușă: "Doamnă Ștef! Doamnă Ștef! Ce faceți? N-o mai bateți pe Roxana! Mâine o să regretați! Doamnă Ștef
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dumnezeu. Poate m-a ajuta și de acum înainte... Trebuie să țin minte ca pe Tatăl Nostru că cercetașul nu pleacă niciodată în misiune fără să aibă bidonul plin cu apă. Nu spunea locotenentul Făgurel că de foame mai poți răbda, da’ de sete ba? Și să nu-ți treacă prin cap că ai să găsești o fântână de unde ai să bei apă... ferita Sfântului! Dacă inamicul a otrăvit fântâna? N-ai sfeclit-o? Și apoi, ce îi avea de mâncare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sau să nu beau? Dacă beau, treaba nu-i bună. Dacă nu beau, atunci s-o vezi pe Maranda cum mă întreabă: <Da’ de ce nu bei, mă rog matale? Bea, că îți vine poftă de mâncare și apoi ai tot răbdat o săptămână. Să nu bei să te îmbeți, dar o gură-două acolo nu-i nici un rău...Ă” Împins de acest gând, a pus mâna pe ulcică și a gustat, cu teamă parcă... Nu i s-a părut nici prea rău
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
10 zile se consumă numai cereale Yang (grâu, orez, mei si hrișcă). În afară de apă și sare nu se mai acceptă nimic altceva. Se manancă pe săturate în două sau mai multe mese/zi și în nici un caz nu se va răbda de foame în timpul curei. În cazul unor afecțiuni cronice, este indicat să se urmeze mai multe cure succesive de câte 10 zile, cu pauza de 3-4 zile între ele, până la vindecare. În pauză și înca 3-4 luni după însănătoșire se
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
trântit ușa după mine. Eram într-o surescitare teribilă. Nervii mei cedau. Spre seară cineva mi-a vârât pe sub ușă un bilet nesemnat. Probabil era de la un vechi prieten care nu vroia să riște mai mult, dar nici nu-l răbdase inima să nu mă avertizeze. Îmi spunea în câteva cuvinte că urma, așa auzise, să fiu internat într-o casă de sănătate. Femeia pe care o oprisem pe stradă se plânsese împotriva mea. Încă de a doua sau a treia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
către cîine: " Nu acum, nu acum. Lasă, ai răbdare, mai târziu va fi al tău." Când ridica receptorul, auzea uneori o răsuflare precipitată și un mârâit. Chiar un lătrat a auzit într-o zi. Simțea că nu mai putea să rabde. Clocotea de revoltă. Dar nu putea să spună nimic. Cui să spună? Încă n-avea probe destule și era primejdios să se afle ce știa. Într-o zi l-a întrebat pe unul care îl urmărea cu un câine lup
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
chicote ascuțite. Mă răfuiam nu cu arțarul, ci cu destinul. De aceea loveam cu înverșunare, fără să mă opresc. Nu-mi păsa nici de ploaia care curgea peste mine. Simțeam că, măcar o dată, aveam și eu dreptul să nu mai rabd. Strângeam palmele pe coada toporului și izbeam, fără nici o pauză, cu toată puterea, făcând arțarul să se clatine și să se îndoaie tot mai mult, până când, în sfârșit, trunchiul lui se frânse și căzu printre bălării. Dar când am privit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rivalului. ...Acum se judeca procesul. Toți eram de părere că acuzatul avea să fie achitat, chiar dacă crima fusese premeditată. Doamna Bogdan însă (Amely, cum îi spuneam) osândea cu înverșunare pe soția infidelă. ― Cum a putut, ticăloasa, spumega ea, cum a răbdat-o inima să jure în fața icoanei că-i nevinovată?... ― Nu, Amely, nu trebuie s-o condamni astfel, zise Mihaela, nu știi ce s-a petrecut în sufletul ei... ― Eu cred că nu s-a petrecut nimic... interveni Bogdan. Multe actrițe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
copleșească de sărutări pe care să nu le uit ușor. Teribilă cădere din cer! Surâse preț de o clipă, murmură un do? întrebător, convențional, sec și atâta tot Eram pur și simplu consternat de această atitudine glacială și nu mă răbda inima să n-o întreb: ― Cum, ție nu-ți pare bine? ― Desigur, răspunse. Doar n-oi fi vrând să țopăi de bucurie. Vom avea o casă. Foarte bine! Trebuia s-o avem mai devreme sau mai târziu. M-am vârât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o hotărâre cuminte. ― Mai încet! Am strigat cu atâta furie încît șoferul stopă speriat. Acum mașina abia se târa pe asfalt, altele mai grăbite ne-o luau înainte sau claxonau din spate nerăbdătoare, să mergem mai repede. Nu mai puteam răbda. Trebuia să se sfârșească odată cu chinul ăsta. ― Mână repede! Mai repede! Nu-mi păsa de ce avea să creadă șoferul, chiar dacă m-ar fi luat drept nebun. Pagubă-n ciuperci! Atunci numai de părerea lui nu mă sinchiseam. Portarul spitalului m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
n-o să rămână pe drumuri... În timp ce îi vorbeam astfel, aruncând nenorocirea pe spinarea amândurora (ca s-o îndurăm mai lesne), ea se căina mereu: ― Nefericita! Cum a putut să apuce pe drumul ăsta? ― Mă duc la ea, nu mai pot răbda, i-am spus pierzîndu-mi brusc cumpătul, pradă unui impuls covârșitor. Vreau să aflu adevărul din gura ei. ― Nu, a țipat Alexa ca mușcată de șarpe. Nu te duce! Nu trebuie să te duci! Mai ales acum! ― Nu-ți fie teamă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cumpărasem... asta. Părea că nici n-a auzit ce i-am spus și a schimbat vorba ca să ocolim o durere mai mult. ― După cum văd n-ai pus astă-seară nimic în gură, mi-a spus. Stai și mănâncă, doar n-o să rabzi de foame... ― O așteptam... pe ea... să vină. Și vremea a trecut... (Voiam să spun pe Mihaela, dar ceva mă împiedica să-i pronunț numele, așa cum se face cu un mort scump). Acum nu mai mi-e foame. M-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mutual pentru a nu irosi timpul degeaba. Eu îți dau scrisoare la mână, tu ― la fel. ― Bine... (Cuvîntul avu o rezonanță gravă). ― Și acum ceva foarte important. După pronunțarea sentinței te vei mărita cu el. Ea nu mai putu să rabde. Sări de pe scaun și-mi ripostă: ― Nu-ți dau voie! (Țipase mândria rănită.) Am continuat imperturbabil: ― Mihaela, am fost adânc jignit și am dreptul la o stisfacție. Repet: după pronunțarea sentinței ai să te căsătorești cu omul acela. (îmi stătea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a făcut prin mila sătenilor, iar copiii au rămas în grija vecinilor milostivi. Dar, imediat după război au urmat ani cumpliți de secetă. Pământul n-a mai rodit și sărăcia cuprinsese satul. Totul se uscase, secaseră fântânile și pârâurile, oamenii răbdau de foame, iar vitele și păsările mureau de foame și de sete. Cel mai mare dintre copii, Ionel avea 9 ani și împreună cu surioara lui, Măriuca de 7 ani au preluat grijile casei. El cu brațele lui firave căra lemnele
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
aduceau îmi păreau din ce în ce mai greu de îndurat. Socoteam că minciuna sporea o dată cu ele, întrecând orice măsură, și că niciodată nu-mi va mai sta în putință să-mi fac rânduială în viață. Într-o bună zi, n-am mai putut răbda. Prima mea reacție a fost exagerată. De vreme ce eram un mincinos, o să-mi dau în vileag duplicitatea, aruncând-o în obrazul tuturor acelor imbecili înainte chiar ca ei s-o fi descoperit. Provocat să dau pe față adevărul, voi răspunde sfidând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
celor ce și-au dat viața pentru Hristos și neamul românesc. Comitetul apelează la toți foștii deținuți politici ai țării să își aducă aminte de zilele în care au suferit pentru Dumnezeu și neam, precum și de cei lângă care au răbdat viforul acelor vremi și pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a chemat la El atunci (iar astăzi nu au nici mormânt, nici cruce la căpătâi), ca din mult-puținul de care se pot dispensa să contribuie la împlinirea acestei inițiative
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]