301,101 matches
-
fragmente (oricît de unitare sau de rotund alese în jurul unei teme), nu atît valoarea lor literară în sine atrage atenția, ci atmosfera sau personalitățile portretizate acolo. Descoperim o doamnă cu mult talent, pianistă și scriitoare, Constanța Marino-Moscu, care alege să rămînă o mamă de familie respectabilă în Bîrlad, apoi în Buzău. Scrisorile și paginile de amintiri pe care le-a lăsat sînt interesante materiale de studiu pentru viața artistică și mentalitatea femeilor educate la început de secol XX. Sau dăm peste
Oameni pe care am fi putut să-i cunoaștem by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15082_a_16407]
-
50 nu pot avea legătură cu spiritul european și mult comentata integrare. Declarații ca cele ale lui Dîncu, "terorismul s-a născut în presă", apoi legea lui Pașcu, legea audio-vizualului, care nu și-a dus schimbările pînă la capăt (închisoarea rămîne ca pedeapsă în cazul calomniei), ieșirile grave ale unui secretar de stat de la Ministerul Justiției, Dorin Trifoi, discriminarea inadmisibilă între om (cetățean) și funcționarul public sînt fapte care ne discreditează în fața Europei. Comentariile defavorabile apărute în Le Monde, Financial Times
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
înceată. Din a doua mașină se aude un țîrr-țîrr, scurt, de atenționare, cu mult înainte înainte de culoarea verde. Șoferul din prima mașină tresare, se uită la stop, pune mîna pe schimbătorul de viteze, nu înțelege de ce se intensifică claxoanele. întrebarea rămîne deschisă. 2. Dialogul șofer-cunoscuți. Acest dialog are diverse tipuri de manifestare: șoferul vede, din întîmplare, un amic. De surpriză apasă pe claxon. Cu cît e surpriza mai mare, cu atît se prelungește și sunetul. începe un dialog pe fereastra automobilului
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
somon și chiftele de icre de știucă și, sigur, recomandarea vinului aferent. La sfârșit este urarea pescărească "Fir întins". Când căldura a venit peste noi, la PRIMA ne "răcorim"cu o nouă emisiune "Ce-i în frigider?", în timp ce Iulia Frățilă (rămăsese fără emisiune?) stă de vorbă cu gazda (un VIP, desigur), un bucătar prepară din ingredientele ce le găsește în frigider. Inventivitatea și creativitatea bucătarului sunt la mare înălțime. Și ca o bomboană pe tort, la " Lanțul slăbiciunilor"au participat numai
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
azi. Și, oricum, apa nu era trasă decît în cel mult o încăpere. Nici, totdeauna, la bucătărie. Se căra și se păstra în oale mari, acoperite cu capac. Străzile erau, în cel mai bun caz, pietruite. Tropotul cailor mi-a rămas în ureche. Burgess îl consideră zgomotul cel mai banal al Londrei de la 1600. Căruțe și trăsuri, cîte vrei. Pe mijlocul străzii, pete aburinde de balegă. Ceva mai tîrziu, birjarii au învățat să "oblojească" roțile, ca să nu răsune caldarîmul la trecerea
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
adevăr, ce poate fi aceea o recenzie ori o cronică postmodernă? Există, desigur, o factură postmodernă a criticii literare, o nouă arie de preocupări, anumite procedee nefolosite înainte, dar acestea nu trebuie căutate în banalitatea comentariului curent de carte care rămîne ce a fost dintotdeauna: o analiză estetică, mai mult ori mai puțin sumară, dar făcînd din axiologic criteriul decisiv. Aceste lucruri sînt așa de evidente, încît, poate, nu mai era nevoie să insist asupra lor. Dar vine, iată, dl Ștefan
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
nu mai spun că te-ai lăsat amarnic înșelat. Nu există cale între cele două, ba chiar nu există cale deloc. Poate că nu există decât drumuri care se încrucișează fără să se întâlnească, în spații diferite. Nu poți să rămâi singur fără să te plictisești, nici să te freci de alții, fără să ajungeți să vă detestați. Sunt două mii de ani de când te obligă, în numele legii celei mai sfinte, să-i iubești pe ceilalți; iar o lege care strigă în
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
un drept pe care ți l-ai dat. Nu te împing însă la răzbunare, iar ceea ce-ți propun nu este o fericire egoistă. Mă gândesc, de asemenea, și mai ales, la viitor. Peste șaizeci de ani nu va mai rămâne nimeni. Ba da, va rămâne încă o pereche, căreia programul meu îi va asigura supraviețuirea. O tânără pereche care se va iubi și care va fi singură în lume. Ea va reîncepe istoria creației, însă nu vor mai fi ca
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
l-ai dat. Nu te împing însă la răzbunare, iar ceea ce-ți propun nu este o fericire egoistă. Mă gândesc, de asemenea, și mai ales, la viitor. Peste șaizeci de ani nu va mai rămâne nimeni. Ba da, va rămâne încă o pereche, căreia programul meu îi va asigura supraviețuirea. O tânără pereche care se va iubi și care va fi singură în lume. Ea va reîncepe istoria creației, însă nu vor mai fi ca primii oameni, deoarece vor poseda
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
Causeria d-sale inteligentă și fluentă, nepătată de compromisuri, ne dovedește că eseistul (devenit între timp și autor al unei vaste exegeze bacoviene, în curs de elaborare) cu care am avut un început de drum comun, în anii '60, a rămas în zona luminoasă a literelor românești actuale. Mă gîndesc la Constantin Călin cu o simpatie confraternă. Constantin Călin - Despre șapcă și alte lucruri demodate. Două drumuri la Malmö, Ed. Agora, Bacău, 2001, 584 pag., f.p.
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
la ei acasă, iar el fusese cel mai fericit dintre toți pînă cînd îi aduseseră la cunoștință, cu trei luni înainte, că de Crăciun avea să fie mort pentru totdeauna. În vreme ce se terminau pregătirile pentru manifestația publică senatorul reuși să rămînă singur un ceas în casa care îi fusese destinată pentru a se odihni. Înainte de a se întinde, puse în apa de băut un tradafir natural pe care-l păstrase viu pe cînd străbătuse deșertul, mîncă fulgii de cereale de regim
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
amabil dar ferm, îl refuzase. Nelson Farina nu se dăduse bătut preț de cîțiva ani și ori de cîte ori găsise prilejul își reînnoise cererea, invocînd tot felul de motive. Însă primise veșnic același răspuns. Astfel încît de data aceasta rămase în hamac, condamnat să putrezească de viu în bîrlogul acela încins de pirați. Cînd a auzit aplauzele de sfîrșit, și-a ridicat capul și pe deasupra țărușilor gardului a văzut reversul farsei; stîlpii clădirilor, scheletele copacilor, iluzioniștii ascunși care împingeau transatlanticul
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
văzu ieșind fluturele de hîrtie. Numai ea îl văzu, căci gardienii din vestibul adormiseră pe banca de lemn cu spătar, cu puștile în brațe. După mai multe rotiri uriașul fluture litografiat se desfăcu de tot, se lovi de perete și rămase lipit acolo. Laura Farina se strădui să-l desprindă cu unghiile. Unul dintre gardieni se trezi la aplauzele din odaia alăturată și luă seama la încercarea-i zadarnică. - Nu se poate desprinde - zise prin somn. E zugrăvit pe perete. Laura
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
dintre gardieni se trezi la aplauzele din odaia alăturată și luă seama la încercarea-i zadarnică. - Nu se poate desprinde - zise prin somn. E zugrăvit pe perete. Laura Farina se așeză iar cînd începură să iasă bărbații de la adunare. Senatorul rămase în ușa camerei, cu mîna pe clanță, și o descoperi pe Laura Farina numai cînd vestibulul se golise. - Ce faci aici? - C'est de la part de mon père - spuse ea. Senatorul pricepu. Senatorul cercetă cu privirea gardianul somnoros, o cercetă
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
spuse ea. Senatorul pricepu. Senatorul cercetă cu privirea gardianul somnoros, o cercetă apoi pe Laura Farina, a cărei frumusețe de necrezut era mai imperioasă decît durerea lui, și hotărî ca moartea să aleagă pentru el. - Intră, îi spuse. Laura Farina rămase în ușa camerei, minunîndu-se; mii de bilete de bancă pluteau prin aer, fîlfîind ca fluturele. Dar senatorul închise ventilatorul, iar biletele rămase fără aer se așternură peste lucrurile din încăpere. - Vezi doar - zîmbi -, pînă și rahatul zboară. Laura Farina se
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
mai imperioasă decît durerea lui, și hotărî ca moartea să aleagă pentru el. - Intră, îi spuse. Laura Farina rămase în ușa camerei, minunîndu-se; mii de bilete de bancă pluteau prin aer, fîlfîind ca fluturele. Dar senatorul închise ventilatorul, iar biletele rămase fără aer se așternură peste lucrurile din încăpere. - Vezi doar - zîmbi -, pînă și rahatul zboară. Laura Farina se așeză, pe un scăunel parcă de școlăriță. Avea pielea netedă și întinsă, de aceeași culoare și de aceeași densitate solară ca petrolul
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
năpădită de o sudoare de gheață. - Nimeni nu ne iubește - suspină el. Laura Farina dădu să spună ceva, însă aerul nu-i era de-ajuns decît să respire. O culcă lîngă el ca s-o ajute, stinse lumina, iar odaia rămase în penumbra trandafirului. Ea se lăsă în mila soartei. Senatorul o mîngîie încet, o căută cu mîna aproape fără s-o atingă, dar unde spera s-o afle dădu peste o opreliște de fier. - Ce-ai aici? - Un lacăt - spuse
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
indignat. Apoi închise ochii să se destindă, și se regăsi pe sine în întuneric. "Amintește-ți - își aminti - că de vei fi tu sau va fi oricare altul, veți muri în scurtă vreme, și că puțin mai apoi nu va rămîne din voi nici măcar numele." Așteptă să-i treacă înfiorarea. - Spune-mi ceva, o rugă atunci. Ce-ai auzit zicîndu-se de mine. - Adevăru-adevărat? - Adevăru-adevărat. - Ei bine - se încumetă Laura Farina -, se zice că sunteți mai rău ca ceilalți, pentru că sunteți altfel
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
Înduioșat. Erau cu tâlc și nu Întâmplător spuse. - E, vezi? Ți-am spus eu că tataie ăsta, al meu, e om Înțelept? A văzut lumea și cu ochii, și cu mintea, și cu sufletul. Tu ce zici? Din nou, am rămas mut și iarăși m-am făcut purpură, ca În fața unui Dumnezeu, la spovedit. - Pentru colind, uite, moșule, ia de la mine bănuții ăștia și ascultă-l pe băiat! E, o idee, mai copt! Din ei, dă-i și lui, că ați
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
scos din Încurcătură bătrânul. Elena s-a uitat mai Întâi spre bani, apoi, la mine. Nu știa ce să facă. - Lasă, că Îți dau eu! N-ai auzit? Să-i Împărțim ca frații! Și-o să-i Împărțim noi, nu?!... Am rămas nemișcat. Uneori, gesturile ei de fâță, În marele acvariu, sau vrăbiuță care, acum, ți-ar fi ciugulit din palmă, și tot acum, zbâc! - mă Înduioșau. O simțeam, de fiecare dată, Încă un copil și, de cele mai multe ori, mă bucuram. Alteori
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
cele peste 500 de pagini ale sale, ne prilejuiește cîteva reflecții. Colectivul de autoare - toate membre ale Catedrei de limba română a Facultății de Litere (București) și anume Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călărașu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaș, Gabriela Pană Dindelegan - a rămas același și s-a dovedit a fi format o echipă; aceasta explică omogenitatea în - totuși! - diversitatea atît de accentuată a diferitelor articole. Acest dicționar novator prin scopurile propuse și, mai ales, prin ducerea lor la bun sfîrșit n-a avut
La o reeditare by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/15062_a_16387]
-
trup. Ardoarea așteptării îi este însă pedepsită. Și mama și copilul mor la naștere. Iar sufletul - nebotezat, de vreme ce n-a fost încarnat - ajunge în limb. Adică părăsește cerul, fără a fi avut vreo experiență pămîntească. Este de presupus că va rămîne acolo pînă la sfîrșitul vremurilor, în acel spațiu-limită dintre Cer și Pămînt sau, poate, dintre Infern și Pămînt. Infernul și Paradisul par egale în această metaforă dumasiană. Ediția princeps, în volum, a primului roman al Muschetarilor se încheie cu un
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
unui mort scos de Satana din mormînt pentru a-l face să "trăiască" o aventură de amor și voluptăți. Deși ultima frază a textului se conformează uzanțelor, prin declarația naratorului că totul poate că a fost numai un vis, faptul rămîne. Un mort se plimbă printre oameni (ce asumă că sînt) vii și se preface că e unul dintre ai lor. Nu mai există frontiere între moarte, vis, realitate, mit. Povestea a fost spusă de un mort, însă Dumas pretinde a
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
aflat dintr-o scrisoare, pe care i-a trimis-o - înainte de a se sinucide! - un confident al mortului dintîi. Traseul, prin urmare, se complică. Pentru că s-ar putea ca mortul care a spus (și a "trăit"), inițial, povestea să fi rămas printre cei vii, în continuare, chiar dacă auditorul său s-a sinucis după ce a ascultat-o, a scris-o și i-a expediat-o lui Dumas. Acela ce, la rîndul său, în ipostaza-i auctorială, nu a făcut decît să o
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
finele ultimului roman, în testamentul lui Porthos, citim: Am un fiu, în comun cu cei trei prieteni ai mei: pe domnul Raoul-Auguste-Jules de Bragelonne". Din punctul de vedere al lui Porthos, cei trei muschetari sînt deci Athos, Aramis, D'Artagnan. Rămîne, în sfîrșit, Aramis și relația sa cu ceilalți. Nu este deloc întîmplător că singurul indiciu în acest sens se găsește nu în interiorul ciclului dedicat muschetarilor, ci în altă parte. Se știe că Aramis, cel mai "misterios" dintre cei patru, se
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]