21,569 matches
-
Aceste ceasuri nu pot spune ce măsurau, ca electricitatea, temperatura sau presiunea înregistrau, însă poate a fost câte ceva dintre toate aceste elemente. Se lua apoi câte un ou și se aruncă pe jos spre spargere. Ciudat era că celelalte ouă rămase, doar vizibil cu ochiul liber erau așa, deoarece în rest ele vibrau, adică acelea conectate reacționau nervos, căci limbile ceasurilor se mișcau... În mod normal acestea nu sunt în fapt ființe decât în incipientă sau viitoare viața, si cu atat
MINCIUNA SE POATE ASOCIA CU IUBIREA? II de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344516_a_345845]
-
fără tunet va să cadă? Și marea pare un potop de grâu În care intră îngeri încercând În pârgă spicul bucuros de lapte. Refluxul țipă ultima lui noapte Dezlănțuind sincopele pe rând. Nu mai auzi bătaia de amor A inimii rămasă suspendată De turnul admirat în doi odată (Ce vers idilic, ludic , inodor!) În sihăstria schitului din noi O vale-a plângerii reia ecoul Și broaștele țestoase trag cavoul Cu limba îndreptată înspre noi Referință Bibliografică: Aritmic / Violetta Petre : Confluențe Literare
ARITMIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348155_a_349484]
-
o farsă soției. Planul este simplu: să-i trimită o telegramă prin care să-și vestească moartea, urmând ca, după o zi sau două, să-i apară la fereastră în chip de vedenie. Ofițerul este preocupat permanent de fidelitatea soției, rămasă acasă în paza unei ordonanțe, Anton, un vlăjgan tânăr și vânjos. Se știe ce spune gura lumii despre soțiile de ofițeri și ordonanțele lor. Nu cumva și nevasta lui Naicu era la fel? Motiv pentru care și farsa este un
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
înfățișare înduioșată. Pregătindu-și o țigără din tabacioc, scos cu vârful a trei degete din acealși tip de săculecior, a închis scrisoarea fără plic, făcând din aceasta un fel de triunghi, cu colțurile bine prinse în interior, iar pe fața rămasa liberă a scris adresa într-o tot așa de perfectă caligrafie * După câteva zile de zaveră, spaime și vânzoleli, de necazuri și amărâciuni, toți rușii încartiruiți și cantonați la noi în comună și-au strâns bagajele, le-au îmbarcat în
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
veșnicie cum îți mai pregăteai poemele de despărțire ai murit pur și simplu chiar dacă eu curățam copacii de moarte ai trecut pe lângă mine și în urma ta poemele au rămas să te nască de fiecare dată, când cineva dintre noi, cei rămași să curățăm copacii de moarte, le va rosti în locul iubirii din care oamenii au învățat să se nască ai murit Shaul și Dumnezeu a rămas îngândurat nemaiavând cu cine să se certe ai murit Shaul și Soarele s-a culcat
SHAUL CARMEL, FERICITUL CARE PLEACĂ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348165_a_349494]
-
din mitologie au căzut în păcat Zeii urcați de noi pe pedestale ne meritate. Doar eu am rămas singur și trist pe plaja mării retrasă În cochilia melcului ce se târa în conștiința ucisă De furtuna orbind sinfonia de Enescu rămasă Amintire pe pergamentul cerului de vremuri scrisă. Marea cu sarea rămasă promisiune sub lună Mugea ca vitele ne hrănite, uitate de hain, Când norul întunecat arunca săgeți de fulger și tună Peste lume, luându-și periodicul tain. Mai răsfoiesc postulate
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
pedestale ne meritate. Doar eu am rămas singur și trist pe plaja mării retrasă În cochilia melcului ce se târa în conștiința ucisă De furtuna orbind sinfonia de Enescu rămasă Amintire pe pergamentul cerului de vremuri scrisă. Marea cu sarea rămasă promisiune sub lună Mugea ca vitele ne hrănite, uitate de hain, Când norul întunecat arunca săgeți de fulger și tună Peste lume, luându-și periodicul tain. Mai răsfoiesc postulate... Zilnic sorb din apa lui Hristos și mă revendic din alte
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
cerului înstelat Și brizele toate sflând în vele, Dar, pentru durerile inimii nu m-am văitat. Luna cât mămăliga Cerul mi-a pus luna cât mămăliga pe masă eram flămând de-mi venea să mănânc toate stelele de mare albastră rămasă după ce trecusem peste ea cu toate belelele. Am tăiat cu cuvântul sfoară mămăliga împărțind câte o rază de lună la fiecare, ce-a rămas am umplut cotiga să-ți aduc și ție trăgând-o pe cărare. Nu te-am găsit
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
la glezne, ținându-și sandalele într-o mână. Pescarii cu lotcile lor ascuțite erau la două sute de metri de mal și controlau vigilența peștilor. Nu-și dădea seama cam ce ar fi putut pescui. În acest timp, Gloria și Ștefan rămași singuri la masă, purtau o discuție ce ar fi putut fi destul de interesantă pentru urechile tinerei domnișoare, numai că ea nu avea habar despre ce se întâmplase cu mai puțin de douăzeci și patru de ore în urmă între cei doi. - Ștefan
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
păsa ce zice tata. Masa se desfășură în liniște. Doar zgomotul tacâmurilor de Alpaca se auzea ritmat la atingerea farfuriilor. Tatamare își permitea un pahar de țuică înainte și unul de vin în timpul mesei. Grivei dădea târcoale pe la ușă. Resturile rămase erau adunate pentru el. În acea seară l-am mângâiat pentru prima oară și-am devenit buni prieteni. Grivei era un frumos câine-lup. Urechile veșnic ciulite, gata de atac. Ne jucam împreună, alergam ca niște bezmetici prin toată curtea. Mai
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
nu se lasă înfrânt. Românul cade și se ridică, apoi lupta cu mai mult avânt, făcând tot posibilul să capete rădăcini în locul de adopție. La Mulți Ani ROMÂNE, oriunde te-ai află în lumea aceasta! La Mulți Ani și celor rămași acasă!! Mă înclin în fața tuturor celor care au reușit să trăiască visul de libertate pe plaiurile natale ... La Mulți Ani frați români de pretutindeni ! Fie că anul care vine să ne aducă propășire în toate lucrurile bune! Să nu uităm
LA MULŢI ANI 2014! de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347695_a_349024]
-
de la Fetița, așa că a rugat pe vecina Lenuța să o ajute și împărțeau laptele. Și așa nu avea ce face cu el. Era prea mult pentru nevoile personale. De grija lui Ghiță a scăpat, făcându-l cadou singurei sale rude rămase în localitate. Era și el om în vîrstă și poate îi era de folosință. I l-a dat cu cotigă cu tot. Acum parcă era mai mult loc în curte și mai multă liniște. Nu mai răgea de plictiseală toată
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
informații punctuale sau cu caracter genaral au fost utilizate pentru realizarea reprezentărilor istorice a unor biserici din jud Mehedinți, arondate după 1968 jud. Gorj14 , precum și pentru capitolul consacrat acestei problematici în lucrarea de doctorat menționată 15. Credem că manuscrisul( copia rămasă la ocârmuirea ) a fost reținut la Arhivele Statului din Craiova în contextul intenției conducătorilor și colaboratorilor acestei instituții(în principal C.S.Nicolaescu-Plopșor) și Dumitru Bălașa) de a alcătui și publica un corpus al izvoarelor statistice privind trecutul Olteniei(lucrare începută
DR.MITE MĂNEANU,CATAGRAFIA BISERICILOR AFLATE ÎN PLASA DUMBRAVA A JUDEŢULUI MEHEDINŢI LA 30 MARTIE 1840 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347704_a_349033]
-
creată, dintr-un vânt, Un mov să-mi pui, pe creștet, fără nor, Să uit de lacrima ce-a curs ușor! Voi rupe sarea dintr-o pâine caldă, Voi presăra-o, pe-o felie dalba, Ce seamănă cu dragostea străveche, Rămasă astăzi fără de pereche; Cu ochii minții, într-o zi fierbinte, Topi-voi gheață, căutând cuvinte, Sorbind șuvoiul văii cu verdeața, În strunele de vânt, ce mă învăța O terță nouă dintr-un do major, Uitată-i simfonia-n la minor
LIVING LIGHT de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347744_a_349073]
-
mână ta calina, Ți-e dor să-ți torn pe suflet licoarea de fiori. Amestecăm iluzii, fără să fim de vină Că, implacabil, dorul ne doare uneori. Hai să fugim spre vremea pornirilor nebune, Cănd orele se frâng în ultima rămasă. Sonetele din inimi vor azi să se răzbune Și porți deschid spre cer... să-mi vină doru-acasă. Referință Bibliografica: Două doruri / Lăură Hubati : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1471, Anul V, 10 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
DOUĂ DORURI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350133_a_351462]
-
ce truc a mai fost și acesta. Cert e că m-am îndrăgostit de tine atunci când acest sentiment pierise cu desăvârșire în interiorul meu, când privirea înghețată pe care o aruncam asupra lumii nu-mi oferea decât spectacolul dezolant al ucenicului rămas nesupravegheat, al martiriului păpușilor. M-ai cucerit prin simpla ta prezență, prin grația interioară, și atunci am înțeles că într-adevăr eternul feminin nu este o invenție. Asta m-a surprins teribil, asemeni unui bătrân invalid care constată dintr-o dată
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
aruncă peste întregul sat vălul cernit al morții celui mai vârstnic fiu al său, care pe 4 ianuarie împlinise 102 ani. S-a stins nenea Nică Boșcănici, de ziua lui, de Sfântul Ioan, primul veteran în ordinea vârstei celor cinci rămași. Mai sunt patru supraviețuitori, veterani, ai celui de-al Doilea Război Mondial. A plecat în eternitate la 102 ani, lucid, dar obosit de vremi și vremuri. S-a stins cu gustul amar al unei țări prădate, bolnave, cu niște români
ADIO VETERANI de ION C. HIRU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361896_a_363225]
-
de la Fetița, așa că a rugat pe vecina Lenuța să o ajute și împărțeau laptele. Și așa nu avea ce face cu el. Era prea mult pentru nevoile personale. De grija lui Ghiță a scăpat, făcându-l cadou singurei sale rude rămase în localitate. Era și el om în vârstă și poate îi era de folosință. I l-a dat cu cotigă cu tot. Acum parcă era mai mult loc în curte și mai multă liniște. Nu mai răgea de plictiseală toată
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
lui Dumnezeu. Ea mi-a fost balsamul care mi-a vindecat suferințele, ea s-a jertfit necontenit pentru mine și pentru frățiorul meu. Păstrez încă vie în minte curajul ei, și tot devotamentul de care a dat dovadă atunci când , am rămași singuri după moartea tatălui nostru, doar cu ea. Port în sufletul meu, amintirea vie a femeii, mamei, care a știut să rămână demnă în orice situație, iar cuvintele ei pentru noi, întotdeauna au fost strașnice gărzi ale adevărului, în spiritul
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
ani, țară de dor! Să trăiești și să-nflorești Aici, lângă cel izvor Săne depeni vechi povești: Cu bărbați adevărați, Cu inima românească Ce nu-și vând femeia-mamă, Fiica, sora nu-și rănească! La mulți ani îți spunem toți, Cei rămași să-ți poarte nume! La mulți ani, țară bogată! Nu te las la orișicine! Referință Bibliografică: URARE / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 706, Anul II, 06 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă Dobre
URARE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365790_a_367119]
-
dorințele sau tot ce este înlăuntrul minții mele, că poate uneori am rătăcit prin fantasme sau patimile răutății. ,, Un alt crâmpei din viața artistei se referă ca celelalte multe, prin participarea sa la hramul Mănăstirii Sfânta Treime de la Buciumeni - eveniment rămas încrustat cu lumină în azurul sufletesc începând cu anul 2001. ,, Cu greu îmi puteam imagina febra dulce a hramului. Știam că Liturghia Sfintelor slujbe ale Sfintei Treimi, se țin în mijlocul codrului, așa cum îi place lui Dumnezeu verdeața, florile și tot
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
din 17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Literatura exilului românesc se integrează într-o literatură fără granițe sau separatisme. Toți cei care au scris și publicat în afara granițelor țării au fost marcați profund de experiența exilului, la fel cum cei rămași acasă au fost influențați de problemele politice care afectau societatea din care făceau parte. Consider că Emil Cioran a fost singurul, sau printre puținii, care nu a fost clintit de evenimente, schimbări politice, geografice, lingvistice sau sociale. Trăind însingurat, atât
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
infinit. Totuși, clipele de reculegere petrecute în „prezența” celor care nu mai sunt, mi-au inspirat următoarele versuri: Sub doi castani foșnind în vânt, Ai mei își dorm eternitatea. Au fost... dar astăzi, nu mai sînt... Ce singură-i singurătatea... Rămas-am eu - pentru câți ani? - Să mai fac umbră, pe pământ. Am să mă mut sub doi castani, Să uit de toate câte sînt. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: LUMINAȚIA / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1656, Anul V
LUMINAŢIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365898_a_367227]
-
Articolele Autorului Într-un colț de lume, plângea o prostituată Fiindcă soarta o despărțise de o jumătate, Care se-mprăștiase pe strada măturată, Durerea-i tăia adânc simțurile frământate. Când lacrimile ei s-au plictisit să mai curgă, Jumătatea fizică rămasă le usucă, Singurătatea le privește și-apoi le strigă Despre limpezimea lor, departe să se ducă. Și astfel, ele se ascund în spatele sorții, Încetând să mai existe pentru omenire. Fosta fată cuminte spune-acum nu!, durerii Când timpu-i deapănă zilele fără
ÎNTR-UN COLŢ DE LUME... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365949_a_367278]
-
penajul său exotic.” ( Gabriela Căluțiu Sonnenberg - „Flamenco”) „Literatura exilului românesc se integrează într-o literatură fără granițe sau separatisme. Toți ce care au scris și publicat în afara granițelor țării au fost marcați profund de experiența exilului, la fel cum cei rămași acasă au fost influențați de problemele politice care afectau societatea din care făceau parte. ( George Roca - „Însinguratul”) „ ... Cât de dulce-i aerul de țară ... mai ales când pleci la coasă ... îți pui coasa pe umăr și o iei agale câtre
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]