7,992 matches
-
mică licărire , Sperăm să mai găsesc . Un bob aprins din ruguri , din flacăra de veghe , Doream să țin în palme , Să pot să ma-ncalzesc . Am căutat viața , În stropi curați de roua , Să-mi stâmpăr față arsă Și sufletul rănit . Să fiu curat că grâul În holda aurie , Fărâma de viață , În zi de seceriș . Referință Bibliografica: Am căutat iubirea / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1940, Anul VI, 23 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
AM CAUTAT IUBIREA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384974_a_386303]
-
îngheață, Lună în noapte, soare-n dimineață, Iar toamna cu noroaie să ne-mproaște. Să ne înece-n râuri de rugină Și să ne-mbrace-n frunze ofilite, În întuneric rece să ne țină, Că buzele nu-s roșii, ci rănite, Iar sărutarea nu mai e deplină Și vorbele sunt sparte, zdrențuite. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: MOAȘTE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2142, Anul VI, 11 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre
MOAŞTE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385017_a_386346]
-
ce se scaldă în ochi. Urc pe trepte de gând demult, prăfuite, dintr-un ochi de geam pătrunde lumina ce-mpresoară tandru, tâmplele obosite și-nseninează gândul ce găsește tihna. Și drept compensare pentru anii rătăciți voi împânzi prin versuri anotimpul rănit, am să-i răscumpăr pe toți cei desfrunziți, iar prețul va fi în multe poeme convertit. Chiar dacă drumurile toamnei au ruginit, sufletu-i un filon inepuizabil, din răbdare și va găsi mereu, timpul, resurse de iubit, doar că anotimpurile prind
FILONUL SUFLETULUI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385052_a_386381]
-
în vâltoare și mă împinge în depărtare. Bat la porți fără stăpân, destinul le-a fost hapsân, cerul le-a trimis îndemn și-au rămas doar cruci de lemn. Ascult urletul de lup, rădăcini din trup se rup, veghez sufletul rănit, din cuvânt de ”dor” zidit... Referință Bibliografică: MARTURISIRI / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2032, Anul VI, 24 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MARTURISIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385190_a_386519]
-
clăcaș. Deși zdruncinat de soarta vajnicului salvator, Povestitorul găsi putere să-l tragă pe acesta spre șanțul de apărare apropiat, sperând a-l ajuta cumva. Cu inima zbătându-i-se a zbor de pasăre, culcă pe brațu-i nevolnic tâmpla arnăutului rănit, căutând a-l ogoi. Cu ultimele puteri, arnăutul îl puse a-i scoate din buzunare comoara lui ocrotitoare până atunci - niște năframe, pentru ca s-o ducă drept semn de rămas-bun în satul său. Doar ce-și rostise numele și pe-
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
singură am înfruntat, Plângând la ceas de noapte prin spitale, Tu, singur, ai venit și m-ai vegheat, Și-alături, în genunchi, mi-ai dat răbdare... Mi-ai șters cu mâna-ți lacrime amare, Și mi-ai zvântat de chin rănitul suflet, Iar crucea mea de multe ori luat-ai, Făcând ușor și lin umilu-mi umblet... În seara asta, Doamne, dă-mi povață, Iubire, har și binecuvântare, Să pot să-mi duc pe lume crucea-n spate, Cu bucurie multă, cu
ÎN SEARA ASTA, DOAMNE, STĂM DE VORBĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384336_a_385665]
-
ele, așa cum am avut toată viața nevoie de tine. -Nu se poate, am încercat să îi întorc gândurile din bălăriile în care voia iar să se afunde. Aliana m- a împins însă brutal, respingându-mă cu o hotărâre de fiară rănită. Lumea se uita la noi ca la doi nebuni, nedumerită de ce se întâplă. Mi-a fost iarăși rușine și am plecat amețit împiedicându-mă de gardul acela de fier ce înconjura jardiniera farmaciei. Aliana s-a așezat pe pietrele ei
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge, încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului , încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu ultimele forțe pentru viața sa, care era pe sfârșite. În timp ce lupul alb își dădea ultima suflare și
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
nebună Aproape de ape, aproape de mal În gânduri mai arde o urmă de pași Se sparg între pagini cei duși, nerămași Cei neîndrăznind să iubească banal Aproape șuvoi, aproape cascadă , În gânduri se zbate dorința în noapte . Se sparg peste vreme rănitele șoapte Și ceasul din cuib stă aproape să cadă Aproape clepsidră, nisipul întorc În gânduri se-așează uitarea din urmă Se sparge de umeri un plânset ce curmă Durerea ascunsă într-un strâmb nenoroc Aproape mai sunt, departe mai ești
APROAPE CLEPSIDRĂ , APROAPE ȘUVOI... de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384403_a_385732]
-
și roșu la față ca un rac fiert, inginerul-șef pătrunse în birou și închise încet ușa, nu care-cumva să-l enerveze mai tare pe domnul director. - Câți au murit până la urmă, Barbule ? - Cincisprezece mineri, șefu’! Iar zece sunt grav răniți. Ăștia din urmă au fost trimiși la Spitalul de Arși din București. Patru dintre ei au arsuri pe trei sferturi din suprafața corpului. Medicii de aici le-au dat șanse minime de supraviețuire. - Mama lor de proști ! De ce dracu’ nu
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384439_a_385768]
-
la o margine de gând. Macii-au putrezit de-o vreme (sângerie resemnare), Și scâncesc de-atâta moarte, vara asta, și mă doare; Lutul i-a-nghițit cu foame, ca pe-o trufanda râvnită, Plânge cerul peste mine și mi-e aripa rănită. Fluturii cu praf de lună, ce mi-au descântat de moarte Și-au pierdut zboru-ntr-o noapte și-au rămas tot mai departe; Singură-ntr-un glob de ceață, mai zăresc printre zăbrele Câte-un zâmbet de Vioară răstignit în dans
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
întrebă și pe ei dacă sunt cumva cei care veniseră în ajutorul său. Da, băieții lui Efraim recunoscură că ei au fost aceia. Atunci Rameses îi întrebă : - Știți, oare, ce era desenat pe brâul cu care mi-ați înfășurat piciorul rănit, adică ce reprezentă acel desen? Tamir și Menahem nu mai știau. Tamir luă cuvântul și zise : - Nu mai știm ce era desenat pe brâul acela. Dar fug acuma până acasă, s-o întreb pe mama mea, Hannah, ea a cusut
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
i se prelingeau pe pământul rece și acolo se transformau în mici perle argintii pe care mai tarziu peste ani oamenii le strângeau și-și împodobeau iubitele cu ele După o oră de mers pe jos lipa -lipa cu piciorele rănite,sângerânde la marginea unei păduri întunecoase unde a dat boț în boț cu un lup flamand, singuratic mai mult piele decât os. -Ce faci dragule de ce ești trist,ce ochi frumoși și scânteietori ai ! Nu vrei să trăim împreună și
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
și a valoroasei sale lucrări ” Pe drumuri de munte” cu excepționala lucrare, ”Moartea Căprioarei” a lui Nicolae Labiș. Scriitorul, asemeni lui Nică a lui Ștefan a Petrei din Humulești, pe acorduri ”hogașiene”, ne poartă-n splendoarea locurilor natale. Descrierea căprioarei rănite, a morții ei, dar și găsirea celor doi iezi abia născuți, este fascinantă, lacrimogenă chiar! Așa de frumoase imagini îți creează, încât ai senzația că ai parcurs în același timp, același drum să te întâlnești cu pădurarul și brigadierul, care
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
astăzi un altul caută un mort să-i vindece sufletul. (X zărește o bancă lângă o cruce și se apropie de ea. Se așează.) X: Și eu care credeam că în cimitir e liniște, credeam că îmi pot pansa sufletul rănit și obosit. O să citesc numele de pe fiecare cruce, poate o s-o găsesc. Pentru început să mai odihnesc puțin. (Babele se apropie de crucea de lângă bancă.) Baba 1: Aici e femeia aceea ce a murit cu nouă ani în urmă de
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
ghiarele îl taie și-l ară. Sfântul meditează neacceptând lumea așa cum din păcate este, rugându-se și penitențe făcând dintr-o dată se eliberează fără de veste. DRAGONUL NEGRU Dragonul negru ce suflă foc alb prinde rădăcini florale, săracul e un codalb rănit, cu dureri inghinale. Poartă coarne de cerb și cap pătrățos, cam cretin către lume se-nfoaie acerb, să nu-i spun câteva... mă abțin! Dragonul cu vicii iraționale face agitat cercuri de fum scoțând sunete madrigale din care dorește să
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
de această vorbă pompoasă ideal, când noi, în vorbirea curentă îi zicem atât de minunat minciună... Dacă îi iei unui om obișnuit minciuna vieții, îi iei în același timp și fericirea”. Și în loc să re-învețe zborul, rața sălbatică a lui Ibsen, rănită, se cufundă în moarte ... Lectura piesei te pune mult pe gânduri: Trebuie spus și înfăptuit adevărul cu sinceritate, chiar dacă uneori prețul plătit este mare? Nu era mai bine să nu fi existat acea destăinuire? „Rața sălbatică” nu-și putea trăi
SINCERITATE, ADEVĂR ŞI MINCIUNĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383820_a_385149]
-
simțit îmbrățișarea Mamei mele, primăvara.” Mărul nu privi defel Către micul zărzărel. Spuse răsucindu-și creanga: „I-auzi? Cică..primăvara?! Și se-ntoarse-n amorțire Supărat pentru trezire. „Nici tu floare, nici albină, Și el simte c-o să vină... Primăvara...” Rănit și dezamăgit, Zărzărelul s-a gândit: „ Am să-l rog pe ghiocel Ca să mă vestească el Primăvara dacă vine. S-o primim cum se cuvine!” Și trimise rugămintea Prin răvaș la ghiocel. Legănat de-un vânticel Adormi iar zărzărel. Referință
VINE PRIMĂVARA? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383397_a_384726]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > PLEACĂ PĂDURILE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1186 din 31 martie 2014 Toate Articolele Autorului 31 Martie 2014 Pleacă pădurile Moților mei, Pleacă pădurile, cele de-Acasă, Rănitul meu suflet, acolo pe stei Își frânge durerea în tulnice arsă... Mă simt de-o tristețe amară cuprins, Parcă și Cerul pe gânduri m-apasă, Pleacă pădurile, de freamătul stins Mai marilor vremii nici nu le pasă! Pleacă pădurile și
PLEACĂ PĂDURILE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383447_a_384776]
-
cordiș îi înfig sonde în vintre de veacuri și îi sug sângele căpcăunii i s-a frânt trupul în rănile săpate în piatră și lut i-au presărat în loc de balsam otravă ce ii ucide copiii se zvârcolește că o fiara rănită se zguduie plânge-n puhoaie și plânsul sau se revarsă amar ducând cu sine în fărâme agonisirile lumii ticăloșite orgolii împietrite clădite fără cugetare și suflet în locul pădurilor înverzite pe pieptul sau sufocat de convulsii ardite. Referință Bibliografica: PLÂNSUL PĂMÂNTULUI
PLÂNSUL PĂMÂNTULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383497_a_384826]
-
sub un nor, mi-e dor să-mi spui întruna,, iubito, te ador!” mă trece-un gând șăgalnic, când cerul e albastru, din dorul tău prea sfânt să-mi fac un mic pilastru, că bobul este dulce, pe buza mea rănită, hai, vino iar la mine, să mă faci fericită!... și dacă-ar fi să fie, te rog, să nu ai teamă, câ voi veni desculță, fără să bagi de seamă, voi încerca să-mi apăr puternicul fior, ce mi-l
E TOAMNĂ NE-NCEPUTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383551_a_384880]
-
Acasa > Poezie > Delectare > GENUNCHI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului GENUNCHI Cad florile, rănite, în genunchi Și soarele e surghiunit în ceață, Copiii plâng, rămași fără povață, Orfani și de părinți, dar și de unchi. Suntem fixați doar cu săgeți de gheață, În inimă, în suflet și-n rărunchi, Copacii se îndoaie dinspre trunchi
GENUNCHI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383571_a_384900]
-
strig,nu ma aud.Valer Popean,Târnăveni... XVI. TE AȘTEPT LA MAL DE LUME, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Te aștept la mal de lume Te-aștept la margine de lume Cu trup rănit,revigorat de ploi, Să reparăm ceva,ceva anume, Ceva care ne scoate din noroi, Te-aștept la margine de timp, Să fiu precum un singur Zeu Și chiar de nu vom fi-n Olimp Vei fi mereu o Evă-n visul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
împreună preferam păcatul, La margine de lume habar n-am: Să trecem dintr-un timp în altul? Tu Eva....eu un biet Adam!!! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Te aștept la mal de lumeTe-aștept la margine de lumeCu trup rănit,revigorat de ploi,Să reparăm ceva,ceva anume,Ceva care ne scoate din noroi,Te-aștept la margine de timp,Să fiu precum un singur Zeuși chiar de nu vom fi-n OlimpVei fi mereu o Evă-n visul meu,Vei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
ne credea din priviri! zburau pe deasupra cocori umplându-și în cuiburi, ninsori, prin geruri de ram tremurau povești ce în suflet mureau. strigau în desișuri de nori furând dintre raze, doar flori, iertări ce cărări au făcut în ochi-mi răniți de trecut, și ploaia, gemând, ne spăla cu tălpi din șerpoaice de stea arzând în strânsori de venin tăcerea-mbrăcată în chin! Goi...amăgindu-ne-n ploi furam dintr-un mic calendar, o urmă nestinsă, într-un capăt de jar, când
GOI...AMĂGINDU-NE-N PLOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383608_a_384937]