4,392 matches
-
conducă România închipuindu-ne că, hodoronc-tronc, am fost instantaneu împodobiți cu nimbul puterii dăruită prin antichitate acelor greci visători cărora li s-a vârât în cap faptul că ar fi inventatorii democrației iar în noua mea calitate am fost probabil răpit de pe stradă de niște extratereștri ori ce-or fi fost ei și dus aiurea. Rătăcind astfel pe undeva prin cosmos mi-au umflat capul cu prostii spunându-mi tot felul de inepții cum ar fi de pildă faptul că în
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
publicat în Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016. Sfinților Arhangheli! Voi,ce-L slujiți,pe-al lumii Domn, Vegheați-ne pe toți în viața pământească, Ca nu cumva,cuprinși de-al patimilor somn, Potrivnicul viclean,al nostru suflet să răpească! Tu vestitor din cer,Arhanghele Gavrile, A TATĂLUI Preasfânt,poruncă ai adus, Celei de Dumnezeu aleasă-ntre copile, Ca-n pântecele sfânt,să poarte pe Iisus! A Sfântului Ioan Botezătorul,naștere-ai vestit, Și a Stăpânei tuturor,Măicuță Sfântă și
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
sfinți,ce ați văzut în lume ... Citește mai mult Sfinților Arhangheli!Voi,ce-L slujiți,pe-al lumii Domn,Vegheați-ne pe toți în viața pământească,Ca nu cumva,cuprinși de-al patimilor somn,Potrivnicul viclean,al nostru suflet să răpească!Tu vestitor din cer,Arhanghele Gavrile,A TATĂLUI Preasfânt,poruncă ai adus,Celei de Dumnezeu aleasă-ntre copile,Ca-n pântecele sfânt,să poarte pe Iisus!A Sfântului Ioan Botezătorul,naștere-ai vestit,Și a Stăpânei tuturor,Măicuță Sfântă și
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
al Patriarhului Iacov, născut din Rahila. Invidiat de frații săi din pricina unor visuri, a fost ascuns mai întâi într-o groapă. Tatăl lui este înșelat de fiii lui printr-o haină muiată în sânge, spunându-i-se că a fost răpit și a fost mâncat de fiare sălbatice. În urmă a fost vândut ismailiților cu treizeci de arginți, iar aceștia la rândul lor îl vând lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului. Pentru că stăpâna lui s-a mâniat pe el din pricina curățeniei
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
străbătând, de la chindie Până în zori, pereții groși că pe un zid, Escaladând cu mantia de- un verde -roșu ireal, Decor plăcut în actul doi al unui vodevil, În care prințul, călare pe un aprig, mândru cal Se va fi- ntors răpit de un surâs fragil Al fetei cu ochii mari, rotunde lacrimi de senin. S- ar fi oprit de- a pururi, iedera- i că de poveste, Le- ar străjui iubirea și viața, dar divin Dar nu mai știe de poate spune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
tandru, străbătând, de la chindiePână în zori, pereții groși că pe un zid,Escaladând cu mantia de- un verde -roșu ireal, Decor plăcut în actul doi al unui vodevil,În care prințul, călare pe un aprig, mândru calSe va fi- ntors răpit de un surâs fragilAl fetei cu ochii mari, rotunde lacrimi de senin.S- ar fi oprit de- a pururi, iedera- i că de poveste, Le- ar străjui iubirea și viața, dar divinDar nu mai știe de poate spune clipei" este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
avea: Narcisa! Era Narcisa Suciu! Cânta lin, părea că n-o tulbură niciuna dintre neliniști. Pe porțile majestății artei populare maramureșene, pe porțile iubirii și-nțelepciunii intra la coridorul florilor muzicii românești Narcisa Suciu, o fată ca o libelulă, ce răpea fără divulsiune duioșia din fluturi, focul dragostei din maci, puritatea din crini, aspirația din flancurile cedrilor și le-a insuflat glasului ei, într-un crescendo de la cristalizarea unui vuiet lin, la ecoul tulnicelor. Ce frumos cânta Narcisa Suciu! Natura, cu
NARCISA SUCIU. LA FIECARE REVEDERE, ACEEAŞI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374534_a_375863]
-
A întrebat mirată, Iubirea. De ce m-a ajutat pe mine, Timpul... ?” La care, Ințelepciunea a răspuns dând din umeri: -” Foarte simplu. Deoarece, numai Timpul înțelege cât de importantă este Iubirea în viața unui om!” Iubirea, acest sentiment nobil, care ne răpește somnul și care ne face să visăm cu ochii deschiși, numai dânsa ne dăruiește acea mulțumire sufletească, ce ne însoțește... Timpul vieții noastre. ( Traducere liberä din limba germanä- D. Theiss) Nota bene: Povestioara de mai sus, tradusä de mine din
DOAR... IUBIREA de DOINA THEISS în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373331_a_374660]
-
o insulă a nemuririi veșnice. Și totuși omul speră în disperarea lui utopica crezând cu convingere că lui nu i se va întâmpla, si chiar dacă... va vedea el atunci. Fascinantă lume vie așa cum fascinată este și trecerea când senectutea teoretic răpește frumusețea lasandu-ti doar o carcasă pe care nimeni nu o place în mod deosebit și unde se zbate un suflet care în cel mai bun caz nu mai știe de el. Mult mai trist ar fi dacă ne-am
CELULA MEA NEBUNA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373335_a_374664]
-
a ne împrăștia în praful cosmic! Fruntea-ți umbrită de gânduri, dacă ți-aș fi sărutat-o, nu ți-aș fi tulburat, oare, însuși spiritul creației? Atunci aș fi săvârșit cel mai mare dintre păcate împotriva cititorului! Ți-aș fi răpit capacitatea de a scrie, iar trăirile tale nu ar mai fi ajuns să fie recreate în milioane de alte forme. Oamenii ar fi din ce în ce mai săraci în spirit și, într-un tragic final, nu ar mai găsi speranță pentru visele lor
ISPITIREA ÎNGERILOR de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373351_a_374680]
-
lângă pat. Nu-i trecuse niciodată prin minte să-și piardă vreunul din copii în acest mod. Avusese grijă de toți, ca de ochii din cap, temându-se de boli, de fel de fel de nenorociri ce i-ar putea răpi pruncii, dar niciodată nu se gândise să-i piardă dându-i de bună voie..., să-i înfieze... fie și unei rude. Nicolae plângea și el, rugând-o să se liniștească, să se mai gândească mai târziu cu mintea limpede, că
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
vis mi-a produs frustrări.... IV. IUBIRE ÎNTR-O COCHILIE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015. De te va întreba vântul Pe unde-am zbughit-o ștrengărește, Să-i spui că marea ne-a răpit Și, cu corabia-i împletita din frunze de palmier, Ne-a dus departe, pe-o plajă pustie S-ascultam simfonia înverșunată a valurilor înspumate Ce ne-au mângâiat cu degete de cleștar față uscată de soare. Cerul de porțelan și-
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
hrana apoi ne vedeam de drum. Câteodată, vedeam rotindu-se deasupra copacilor câte un uliu sau alt prădător. Stăteam atunci cu grijă pentru soarta micuților din cuiburi. Păsările de pradă noi le cunoșteam bine, căci de multe ori veneau și răpeau și din curțile oamenilor, chiar și de la noi din curte, pui, găini, și alte orătănii făcând-o pe mama să turbeze de necaz. Alteori îi zăream cum încercau să vâneze câte un porumbel care se ascundea cu inima bătând să
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
propriile gânduri, idei, analize, creații pe baza unor lungi documentări, sacrificii, investiții de timp, bani, sănătate, ca să pun pe degeaba la dispoziția hoților texte gata făcute?! Volumul de față cuprinde și el câteva astfel de texte din care s-au răpit rânduri ample și s-au așezat altundeva (din cele despre Sandu și Sergiu Pobereznic s-a luat cu pagina, de exemplu). Nu am ce face! Dacă prind orbul și-i scot ochii, nu că s-ar activa nimicul, după cum greșit
DEZAMĂGIRI RICOŞATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373567_a_374896]
-
se poate supune niciunei legi umane pentru că el a dat legea naturală săpată în inima fiecarui om, iar atunci ,,este drept ceea ce vrea Dumnezeu” (ibidem, p. 111). Dacă se vorbește de ordinea Universului, nu este drept ca omul creat „să răpească din cinstirea datorată Creatorului” (ibidem, p. 113). Sfântul Anselm de Canterbury consideră că omul nu poate să mintă invocându-l pe Dumnezentru că atunci acest ascultă de acela care care „nu este Dumnezeu” (ibidem, p. 111). Se oberrvă că doctrina
MOŞTENIREA SFÂNTULUI ANSELM DE CANTERBURY de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373572_a_374901]
-
lumea lui. Pe mine mă considera ca pe un copil ce trebuie protejat, precum protejezi o insectă ce e pe cale să se agațe în capcana păianjenului. Nu m-am simțit femeie alături de el. Soare: Și până la urmă păianjenul te-a răpit și te-a făcut femeia lui. Sera: (râzând) Vrei să spui că m-ai făcut femeia ta pentru o noapte, asemenea păianjenului? Soare: Și viața omului e o singură noapte. Seara: Ai dreptate. Așa de repede trece totul. Mai ales
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde Inspirând din respirații pe furiș furate, Trupurile lihnite de dor îs tremurânde În tantrica iubire prin șoapte tremurate... Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul, Sărutul îi este taina izvoarelor adânci... Morgană care îți răpește gândul, În călimare albastre te face să te- arunci... Este rugăciunea vie din fiecare seară, Ce pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță, Lumină-n mierea dulce din topita ceară Când răsuflări fierbinți îi ies din guriță... Iubită fiică a
FRUMOASA PĂCĂTOASĂ de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371318_a_372647]
-
ce-aș fi tolerat imixtiunea lor? De-aia o persiflai: -Pai, să tot fie trei cu numele ăsta! -Aoleu, nu spune! Identici la chip? De aceeași vârstă? -Nu! Nici chiar așa, drăgălașo! După cum văd, ați cam uitat cine v-a răpit c-o mașină faină de la Poliție-ntr-o seară când vă autodenunțaserăți... Vi s-a șters din memoria slăbită de cei mai grozavi 82 de ani că v-a pregătit un mic dejun de vis? Că v-a lămurit de
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
nas. Toate atrăgătoare, tipărite la zi. Grozavă găselniță! Și informație, și delectare! Față-n față cu ușa, alt arc era alocat unei vitrine care-ți făcea cu ochiul, căci minune de cofeturi în culorile curcubeului așteptau, nerăbdătoare atracții, să fie răpite și destinate papilelor gustative. Toate eco, îndulcitori, coloranți și arome în exclusivitate naturale! Sălășluiau alături și bruschete cu varii arome, precum și fructe, multe fructe fie confiate, fie uscate. Restul peretelui înconjurând spațiul oferea ochilor câteva repere grafice în manieră suprarealistă
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde Inspirând din respirații pe furiș furate, Trupurile lihnite de dor îs tremurânde În tantrica iubire prin șoapte tremurate... Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul, Sărutul îi este taina izvoarelor adânci... Morgană care îți răpește gândul, În călimare albastre te face să te- arunci... Este rugăciunea vie din fiecare seară, Ce pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță, Lumină-n mierea dulce din topita ceară Când răsuflări fierbinți îi ies din ... Citește mai mult Frumoasa
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
în fiecare seară...Atingeri de petale pe buzele flămândeInspirând din respirații pe furiș furate,Trupurile lihnite de dor îs tremurândeîn tantrica iubire prin șoapte tremurate...Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul,Sărutul îi este taina izvoarelor adânci...Morgană care îți răpește gândul,În călimare albastre te face să te- arunci...Este rugăciunea vie din fiecare seară,Ce pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță,Lumină-n mierea dulce din topita cearăCând răsuflări fierbinți îi ies din ... XXVIII. AZI, DUMINICA... (1) CINEMATOGRAFUL
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
-i dus cu gândul, că nu se regăsește, că nu știe încotro s-apuce... Și tot așa. Neputincios în fața tatălui năuc, F. șterge cu latul palmei cărțile de pe masă și-și deplânge soarta: -Cărți blestemate! A doua oară mi-ați răpit un tată, chiar-nainte să-l fi cunoscut cum se cuvine! Ca replică, T. într-un halou abulic, străbate în lung și-n lat încăperea în același lamento descurajant: -Ce șuier străin îmi intră în ureche? Ce picur de venin
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
lor cu aceste fabrici de minerale și vitamine. Oligoelemente? Da, doar acestea ajută. Fără ele rodul ar apune. (Se așează pe iarbă și culege o altă păpădie. Mângâie floarea galbenă.) Anul trecut am făcut sirop din florile acestea ce-ți răpesc privirea cu frumusețea lor. L-am amestecat cu miere. Mai am o sticluță cu sirop. L-am adus cu mine. E în colibă. Doriți sirop de păpădie? Nu pot să vă dau. Trebuie să descoperiți singuri gustul galben al sănătății
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
Aràny Jànos (1817-1882) cu nu mai puțin celebrul pantum Viteazul Bor, cărora le-am alătura ilustra baladă folclorică românească Voica, impecabil înterpretată de Tudor Gheorghe. Revenind la Gina Zaharia, întâlnim un poem în care războinicul apare de peste moarte s-o răpească pe cea care-l așteaptă. El e, rând pe rând, haiduc de ninsoare, soldat care nu se mai teme de ninsoare, Meșter zidind-și iubita în templul textual etc., ca în acest formidabil poem basmic cu enigmatice și tulburătoare valențe
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > UN VERS SCHIMBĂ TOT... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2179 din 18 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un vers moare dacă inima nu-l udă cu lacrimi, cuvântul lui frumos te răpește doar o clipă cu vraja-i sublimă; și-atât Pleacă așa cum a venit, netrăit, ne*durut, ne*iubit... Un vers zboară dacă-i aripă celestă în visul său de nemurire, cuvântul lui veșnic viu zidește și-nalță necuprinsul din nimic
UN VERS SCHIMBĂ TOT... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371612_a_372941]