1,687 matches
-
Constantin Cantemir (15/25-iunie 1685-16/26 martie 1693) Întărește stăpânirea mănăstirii Galata din Deal asupra moșiei Frenciugi (Frenciuci), ținutul Vaslui, până când Îi va da Ștefan postelnicul altă moșie , căci s-au pârât cu egumenul Ion logofătul și Ștefan postelnicul, fiii răposatului Apostolache spătarul, care a dat mănăstirii moșia Căpotești, unde a și fost Îngropat, dar care s-a dovedit apoi că a fost a altor oameni, iar acum Ștefan postelnicul cere să i se dea moșia Frănciugi . La 22 noiembrie 1698
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
2000, p. 134-135, nr. 152. <endnotelist> 1 <Țara de> Jos. 2 <Țara de> Sus. </endnotelist> 2. 7189 (1681) ianuarie 8. - Gheorghe Duca Voievod Întărește egumenului mănăstirii Galata din Deal stăpânirea asupra moșiei din satul Frănciuci, ținutul Vaslui, dăruită de feciorii răposatului Apostolache fost mare spătar, În schimbul satului Căpotești dăruit mănăstirii de tatăl lor. </citation>. Dat-am cartea domnii méle rugătoriului nostru egumănului de la Sv(â)ntaa mănăstire de la Galata din déal, ca să hiie volnic cu cartéa domnii méli a opri o
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
1689 (7197) martie 19, Iași . - Constantin Cantemir Voievod Întărește stăpânirea mănăstirii Galata din Deal asupra moșiei Frenciugi (Frenciuci), ținutul Vaslui, până când Îi va da Ștefan postelnicul altă moșie , căci s-au pârât cu egumenul Ion logofătul și Ștefan postelnicul, fiii răposatului Apostolache spătarul, care a dat mănăstirii moșia Căpotești, unde a și fost Îngropat, dar care s-a dovedit apoi că a fost a altor oameni, iar acum Ștefan postelnicul cere să i se dea moșia Frănciugi. </citation>. Dat-am carte
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
nepot de ficior lui Dumitru și a Radéi, și nepot de fată a lui Costandin Hăma i a fimeii sali Ileana, pe cari țigan Îl am cumpărat de la Sultan mezat, Înpreună cu tatăsău și cu alții ce-au fost a răposatului fratelui mieu Ioan. Și de acum Înnainti și În veci ari să-l stăpâniască dum(nea)lui i cucoana dumis(ale), nepoata Paraschiva și fiul dum(ni)lorsale Toadir, cu tot rodul ce va eși dintrânsul. Ș i spre mai
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
rece, calculată, care dădea ochilor lui un aer ciudat și celorlalți sentimentul că nobilul bărbat se găsea Într-o altă lume, În care numai el avea acces. Bodo se Întoarse zâmbind către Conrad, privindu-l cu o prietenie plină respect: — Răposatul doge Silvio a fost un bărbat inteligent. De când a dat el legea ca fiecare cetățean al Veneției să aducă ceva de preț orașului când se Întoarce acasă, s-au adunat co mori nemaiauzite În palatul signoriei. Chiar dacă eu nu mă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nume de rău vorbele pe care le rostesc numai din credință față de Înălțimile Voastre. Înainte de a fi cavaler, ești stăpânul nostru, al tuturor. Ce ne-am face dacă printr-un complot mârșav ați pieri voi, nobilii urmași ai ducelui Bertold, răposatul meu stăpân? Ce s-ar Întâmpla cu țara noastră? Cu oamenii pe care Dumnezeu v-a orân duit să-i stăpâniți? Mărite Stăpâne, ești dator să fii prudent și neîncrezător, măcar pentru liniștea noastră. Bertold râse și, sculându-se cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-l bage În seamă: — Blestemații de frați! Ei și tot neamul lor! Generație după generație, fac orice pentru a urca pe tron. știe aceasta și Împăratul și nu dorește nimic mai fierbinte decât să-i nimicească o dată pentru totdeauna. De când răposatul Henric a fost umilit ca nimeni altul de papa Grigore, nici un descendent al lui nu poate uita Canossa! spusese călugărul cel rotofei, cu o Încrâncenare de care nimeni nu l-ar fi crezut În stare. — Canossa și toate celelalte amenințări
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
alta ar fi socoteala. Conrad n-ar Îndrăzni să Înfiereze În public o rubedenie, mai mult, pe soțul singurei sale nepoate, unica fiică a lui Bertold, mai ales că acesta e mort... S-ar spune că se răfuiește cu rudele răposatului... Nu, e prea viclean. Chiar dacă se gândește la răzbunare și se gândește, fără Îndoială, cel puțin deocamdată sabia călăului n-ar putea cădea asupra mea...Tot ce-mi trebuie e o amânare. După aceea, mai vedem noi. De fapt, ar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
maronie, izlazul era uscat, pârjolit. Frunzele copacilor îngălbeneau și picau una câte una pe pământul încins ca un cuptor. Era jelanie mare. Tot mai des băteau clopotele bisericilor, anunțând plecarea într-o lume mai bună și încetarea suferințelor pentru cei răposați. Păsările și animalele mai mici și mai mari fuseseră scarificate ori pieriseră, pur și simplu, de foame. Peste sat se așternuse liniștea sinistră premergătoare unei catastrofe iminente. Soarele ardea fără cruțare tot ce mișca, tot ce era viu, manifestându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Sfântul! Viețuiește, alături de cumnata ei - tanti Voica - vecină gard în gard și la fel de vădană, în respect pentru biserica și preotul din sat. Acuma, nu c-ar bate toată ziua știutul drum al lăcașului de închinăciune dar, pentru obligatoriile pomeniri pentru răposatul, tot la popă apelează. - Cine să-mi citească colivele, mamă, dacă nu popa? Mai trage câte-o fugă scurtă de Paști și o alta de Crăciun, dar nu pentru toată noaptea, căci nici puterile nu o mai lasă, și nici
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Cum era, domnule Vasile, la București, când cântați seară de seară ? — Ei, dar cum putea să fie ? Era magic, băieți ! Magic ! Iar Cristi le spunea mereu câte o poveste din capitală, câte vreo peripeție de-a lui sau de-a răposatului Fernic, aventuri de amor și viața de crâșme, fără oprire, distracții și beții care păreau rupte dintr-o lume atât de îndepărtată. — Dar Zaraza chiar a existat, maestre ? l-a întrebat unul. Era un puști din Constanța de nici douăzeci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lașitate, declarând că-și dă demisia. Am avut o impresie penibilă în fața expresiei lui lombroziene; după aceea am fost contrariat și îngrețoșat, ca și cum aș fi călcat într-o murdărie. La Academie, Iorga a prezentat două volume, tipărite la "Fundații", ale răposatului Demostene Russo, membru corespondent, scoțând în evidență "reaua credință" a lui D.R. în aprecierea unora din lucrările d-lui Iorga. Tot d-l Iorga a citit un raport și o hotărâre ("Buletinul Ministerului Instrucției publice"?) cu privire la activitatea d-lui Ilie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Stelian e plină de lucruri de preț obiecte artistice japoneze, broderii și stampe, haine, foarte frumoase talere oltenești, iar saloanele pline de tablouri: unele străine, vechi și relativ vechi, donate de amatori (este mai ales o sală întreagă donație a răposatului dr. Cantacuzino), altele originale. Trei săli închinate celor trei pictori reprezentativi români: N. Grigorescu, I. Andreescu, Șt. Luchian. N. Grigorescu e reprezentat nu în ce are mai bun (totuși un autoportret și o țărancă de la Rucăr călare); Andreescu are câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Han mi-a povestit cum s-a făcut la Ciorogârla inaugurarea unui dispensar cam modest, întemeiat de Pamfil Șeicaru, la care a asistat și M. S. Regele. După inaugurare, a fost un popas în casa proprietății, unde se afla și răposatul I. G. Duca, scontând (pe atunci) bunăvoința regală, în vederea unei eventuale chemări la putere. Se pare că acesta a și fost rostul dispensarului care, nu multă vreme după asta, a și fost închis (după cât afirmă d. O. Han). O altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îl are în buzunar", deoarece l-a surprins cu soția sa (fostă d-ră Emanuel) și s-a retras discret, scuzându-se chiar (pardon!), iar d. Petrovici nu ar putea rămâne insensibil la această delicateță. R. a vorbit ceva de rolul răposatului Nae Ionescu în vremea tulbure (1937) și de asasinatul lui Armand Călinescu, datorit poliției secrete a unei mari puteri europene, care s-a servit de gardiști fugiți din țară. În ședința Senatului, d. Miclescu (fost director al C.F.R. și vicepreședinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și nu numai în Moldova, ci și în Muntenia. Ilie Bărbulescu a dat o indicație cum ar putea da rezultate în ce privește stări de lucruri din trecutul nostru, dacă cercetătorii noi ar avea o inteligență și o pregătire mai bună decât răposatul profesor ieșean. Dubrovnicul a păstat nu numai documente, ci și impresionante documente de artă medievală, biserici, palate ale patricienilor și atorităților locale, care ar putea servi istoriei acestui colț de lume, în care am trăit și noi, subt aceiași apărare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
impuse de „necesități strategice” și economice. Liborius Nacker, cronicarul cavalerilor teutoni, un bun cunoscător al evenimentelor, scria: „Dacă Ștefan ar fi fost sprijinit de regele Cazimir, el ar fi rezistat cu succes sultanului. Cum însă moldoveanul a rugat pe regele răposat [Cazimir] pentru sprijin și ajutor și s-a întâmplat să fie părăsit, s-a gândit la chipul și calea cum ar putea să plătească sultanului tributul din țara regelui și nu din țara sa proprie, deoarece regele a fost cauza
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care le face la 20 iunie 1453. Din formula de întărire reiese cinstea deosebită de care se bucura Mihul la curtea domnească: acest “adevărat și prea cinstit și al nostru credincios boier, pan Mihail logofătul, a slujit mai înainte sfânt răposaților noștri înaintași drept și credincios, iar astăzi ne slujește și ni se arată prieten drept și credincios, ca un adevărat creștin”. Este primul și unul dintre puținele documente medievale românești în care un boier este numit prieten. Logofătului îi sunt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Iași”, și îi dăruia acesteia o sută de stupi cumpărați de la Nicolae Sârbescul și de la sora acestuia. Mai dăruia și via, care se afla între Socola și Bucium, și heleșteul de acolo cumpărate de la Slavoan. Dania era făcută pentru pomenirea “răposatei noastre soții, Evdochia, al cărei loc de odihnă este acolo”. Lunea, seara, să se facă parastas și colivă, iar marțea să se țină liturghia. La 20 septembrie 1479, Ștefan cel Mare dăruia Mitropoliei de Suceava satele Sereșcecani și Ungureni, în schimbul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
boier (feudal). În documente întâlnim, atunci când este vorba de un privilegiu de întărire, formula: “că această adevărată slugă a noastră credincioasă, pan Trifu Borzescul, ne-a slujit drept și credincios”. Despre Mihul logofăt se spune: “a slujit mai înainte sfânt răposaților noștri părinți drept și credincios, iar astăzi ne slujește nouă drept și credincios”. Boierii sunt nu numai stăpânitori de moșii, ci și slugile domnești, adică toți aceia care pot îndeplini și o slujbă în numele domnului. Într-o recenzie la cartea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și februarie 1495, în februarie și martie 1497 și martie 1502. Ajungând la Vaslui, la mijlocul secolului al XVII-lea, Paul de Alep însemna că aici au fost 160 de ani și mai bine, “orașul de scaun al Țării Moldovei, în timpul răposatului Ștefan voievod.” “La Vaslui, își continuă Paul de Alep descrierea, se află palatele sale, grădinile sale, apoi biserica mare cu turlele sale avântate și foarte înalte.” Printre construcțiile civile i-au fost atribuite lui Ștefan cel Mare podul de la Borzești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mortul) se apără dă ei cu hadaragu»” (CașinBacău). Un obicei asemănător există și în Munții Apuseni, unde în sicriul defunctului se pune «o bâtă cât el de lungă, ca să se sprijine în lunga lui călătorie». În alte regiuni ale Ardealului, răposatul este înzestrat cu «o măciucă nouă, cu care să se apere de dușmani și în care să se razime»”. Pericolele pe care trebuie să le înfrunte cel plecat spre altă lume pot fi depășite numai cu ajutorul acestui alter ego ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de milioane de concetățeni, de la Ceaușescu, pân' la Păunescu... După Revoluție, ei nu au mai însemnat nimic, adevărata primejdie venea dinspre noii impostori, de la securistul Mircea Dinescu (pe care îl pupați cu toții, unde?, asta nu mai pot să știu!), până la răposatul securist Mircea Zaciu..., de la distinsa doamnă turnătoare Georgeta Dimisianu, la distinsul domn turnător Șt. Aug. Doinaș... Restul, sunt legiune... Eu, personal, pe vremuri, m-am certat cu tovarășa Suzana Gîdea și cu tovarășul Mihai Dulea chiar în birourile lor... Din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și a părinților lui ca să se pomenească la Episcopie”. În anul următor, 1759, în timpul domniei lui Ioan Teodor Callimachi (1758-1761) stolnicul Vasilie Costachi și cu fiii săi au donat Episcopiei o fată de țigan „pentru veșnica lor pomenire și a răposaților săi părinți”. La 7 iunie 1768, episcopul Inochentie a cumpărat de la Catrina, fiica lui Miron Hâncu, doi țigani fierari, cu prețul de 120 lei. La 12 iunie, surorile Lupa și Catrina Hâncu au dăruit Episcopiei Hușilor pe Toader Mugai, țigan
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
onoare aduce la cunoștința acelui onorabil departament, că după exemplul listei preoților din rezidenția Mitropoliei înjghebată de prea sfințitul mitropolit au drit de a fi înscriși în lista preoților rezidenției episcopiei de Huși și următorii funcționari bisericești, care și de către răposatul episcop de asemăne au fost înscriși în liste pregătitoare în trei alegeri și anume: 1.Arhimandritul Melchisedec, rectorul Seminariei 2.Arhimandritul Isidor 3.Protosinghelul Veniamin Adrian 4.Ieromonahul Climent 5.Ieromonahul Varnava 6.Ieromonahul Nectarie și 7.Preotul Ioan Folescu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]