2,809 matches
-
stângă este dedicată logicii scrisului, vorbirii, științelor exacte și cititului, iar emisfera dreaptă, artelor vizuale și muzicii la un stângaci. În U. K., 13% din populație folosesc mâna stângă, emisferele sunt inversate). Emisfera dreaptă (creativitate, arte, intuiție, emoții, muzică) se răsfrânge în mâna stângă, iar emisfera stângă a creierului uman (logică, scris, vorbire, matematică, lectură) se răsfrânge în mâna dreaptă. Mâna are valoare și în poziția din somn. Regele doarme pe spate, înțeleptul pe o parte, bogatul pe burtă. Toate aceste
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
muzicii la un stângaci. În U. K., 13% din populație folosesc mâna stângă, emisferele sunt inversate). Emisfera dreaptă (creativitate, arte, intuiție, emoții, muzică) se răsfrânge în mâna stângă, iar emisfera stângă a creierului uman (logică, scris, vorbire, matematică, lectură) se răsfrânge în mâna dreaptă. Mâna are valoare și în poziția din somn. Regele doarme pe spate, înțeleptul pe o parte, bogatul pe burtă. Toate aceste reacții descifrează, mai mult sau mai puțin exact, secrete din corpul uman. Același rol de protecție
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de un crâng de arbori verzi și stufoși, se ridica un mândru palat de o marmură ca laptele, lucie și albă, - atât de lucie, încît în ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lângă poartă; și-n aerul cel curat al serei tremurau din palat cântece mândre și senine. Făt-Frumos se sui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Îmi venea să mă scol în picioare și să mă salut eu însumi: "Bună seara, domnule Daniel Petric". Păcatul meu originar triumfa. Eram destul de avid de glorie, în ciuda mediocrității sau tocmai din pricina mediocrității mele, încît să mă încînte imaginea mea răsfrântă în mii de exemplare în toate oglinzile. Și eram destul de laș încît să mă simt bine acolo în miezul însuși, strălucitor, al minciunii; aveam dintr-odată totul, fără să fac nici un efort și fără să merit nimic. Eram tocmai omul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
incendiate de lumina scânteietoare răspândită de masivul candelabru atârnat de tavan, mă descumpănea. Abia când m-a întrebat: "Dar cu fotoliile astea de răchită ce e?" am deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo colo pentru a verifica parcă dacă imaginile se țineau după ea. În cele din urmă însă cochetăria feminină a triumfat. S-a apropiat de unul din pereții căptușiți cu oglinzi, studiindu-se încîntată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
punctul de vedere al economiei pure, această mișcare era inexplicabilă. Greutățile rămâneau aceleași, formalitățile de carantină fuseseră menținute la porți și aprovizionarea era departe de a fi ameliorată. Se asista deci la un fenomen pur moral, ca și cum retragerea ciumei se răsfrângea pretutindeni. În același timp, optimismul se întindea asupra celor care trăiseră înainte în grup și pe care boala îi silise să se despartă. Cele două mănăstiri ale orașului au început să se reconstituie, și viața comună din ele a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
avea dreptate, oamenii erau tot aceiași. Dar asta era puterea și nevinovăția lor și tocmai în acest punct, pe deasupra oricărei dureri, simțea Rieux că se unea cu ei. În mijlocul strigătelor care își prelungeau puterea și-și întețeau durata, care se răsfrângeau lung până în josul terasei, pe măsură ce jerbele multicolore se ridicau și mai numeroase pe cer, doctorul Rieux s-a hotărât atunci să redacteze această povestire care se sfârșește aci, ca să nu facă parte dintre cei care tac, pentru a depune mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
omenești pierdute, urmând să răspundă în fața justiției egiptene. În același timp, confruntările extrem de îndârjite din Libia continuă, Gaddafi nu vrea să renunțe la putere (ca orice dictator), cu tot efortul pe care îl face NATO pentru sprijinirea opoziției. Consecințele se răsfrâng asupra populației din Libia, iar efectul economic se resimte pe plan european și nu numai. Luni, 25 aprilie 2011, în ziua a doua de Paști, într-o liniște și stare sufletească deosebită, stând în fotoliu, am ascultat slujba religioasă pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
generate de hidoasa — și aparent imposibil de descoperit — conspirație a indivizilor suspecți i se păreau intangibile în dimineața aceasta. Stejarii bătrâni de pe St. Charles Avenue se aplecau peste drum, formând o boltă care îl proteja de soarele călduț al iernii, răsfrângându-se și lucind pe cromul motocicletei. Deși ultimele zile fuseseră reci și umede, după-amiaza avea acea căldură bruscă și surprinzătoare care face ca iernile la New Orleans să fie blânde. Mancuso aprecia această blândețe, căci purta doar un tricou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spus. Încerc să fiu drăguță. Nu vreau să începem să ne certăm și aici. Oprește chestia aia afurisită și taci din gură. Vreau să fac un duș. — Vezi? Te înfurii pentru nimic! Nu lăsa sentimentele tale de vinovăție să se răsfrângă asupra mea. — Ce sentimente de vinovăție? Ce-am făcut? — Tu știi la ce mă refer, Gus. Știi cum ți-ai bătut joc de viața ta. Ai lăsat compania să se ducă de râpă. Aveai ocazia s-o faci cunoscută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Îmi venea să mă scol în picioare și să mă salut eu însumi: „Bună seara, domnule Daniel Petric”. Păcatul meu originar triumfa. Eram destul de avid de glorie, în ciuda mediocrității sau tocmai din pricina mediocrității mele, încât să mă încânte imaginea mea răsfrântă în mii de exemplare în toate oglinzile. Și eram destul de laș încât să mă simt bine acolo în miezul însuși, strălucitor, al minciunii; aveam dintr-odată totul, fără să fac nici un efort și fără să merit nimic. Eram tocmai omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
incendiate de lumina scânteietoare răspândită de masivul candelabru atârnat de tavan, mă descumpănea. Abia când m-a întrebat: „Dar cu fotoliile astea de răchită ce e?” am deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo colo pentru a verifica parcă dacă imaginile se țineau după ea. În cele din urmă însă cochetăria feminină a triumfat. S-a apropiat de unul din pereții căptușiți cu oglinzi, studiindu-se încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se dilatau și se retrăgeau, de parcă o răsuflare minerală Înceată Îi Însuflețea În Întregime statura... Și - cumplit lucru - În locul picioarelor, uitându-mă la el, am văzut pe zăpadă niște cioturi informe a căror carne, cenușie și lipsită de sânge, se răsfrânsese În sus ca niște umflături concentrice. O, amintiri ce mă mistuie... — Golemul! a spus Dee. Apoi Înălță ambele brațe spre cer, și anteriul lui negru Îi cădea În jos cu largile-i mâneci până la pământ, ca pentru a Închipui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în mine. SUS Pe-un pisc. Sus. Numai noi doi. Așa: când sunt cu tine mă simt nespus de-aproape de cer. Așa de-aproape, de-mi pare că de ți-aș striga în zare - numele - i-aș auzi ecoul răsfrânt de bolta cerului. Numai noi doi. Sus. NOAPTE Pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară, cu un surâs amețitor tu-mi răscolești tot furnicarul de porniri, cari nu-și mai afl-apoi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pipăi pulsul rar de clipe. Ce-o fi acum pe pămînt? Mai curg aceleași stele peste fruntea lui în stoluri și din stupii mei mai zboară roiuri de albine spre păduri? Tu inimă ești liniștită-acum! Mult a trecut de când îmi răsfrângeai în pieptul scund un soare nou în fiecare dimineață și-o suferință veche-n orișice amurg? O zi? sau poate veacuri? Un stânjen doar deasupra mea-i lumină. Flori cu sâni de lapte îmi apasă lutul. Să pot eu mi-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
dintre ele se aflau făclii stinse, iar una era goală. Le-am aprins pe toate, înainte s-o pun pe-a mea în firida liberă de deasupra găleții cu nisip pentru stins. Odaia a fost cuprinsă de o lumină tremurătoare, răsfrângând umbre, și m-am apropiat de rămășițele regelui și ale reginei. În cursul lungii mele vieți am văzut lucruri oribile, dar am fost răvășit de ceea ce moartea săvârșise în câteva luni, în ciuda băilor sărate, a plantelor aromate și a unguentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de curând, alții deja intrați în putrefacție și rămași care fără mâini, care fără un picior. Mai erau și o groază de pari având în vârf capete tăiate și părți de corp sfârtecate. Apa nemișcată din canale și din șanțuri răsfrângea acele trofee. După această priveliște s-au ivit zidurile masive și numeroasele turnuri ale cetății, cu greu ascunse de zăgazul ridicat în contra capriciilor lagunei. Am fost pur și simplu uimiți: nici măcar Pavia nu se putea lăuda cu asemenea fortificații. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Teodoro Calliopa. Dacă tot i-ați învins tatăl, la ce vă mai e de folos și viața fiului? Iar tu, cu siguranță, n-o să vrei să-l omori numai ca să-mi faci mie în ciudă. Paloarea lui Andras se răsfrângea în culoarea cenușii și asupra tichiei negre, sudoarea îi lipise baierele de față și de gât. - Trebuie să vorbim, Stiliano, eu îți dau ceva, iar tu îl lași pe băiat să se îmbarce. Cu mine faci ce poftești. Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fuior de vânt ca o sabie, care l-a lovit drept în inimă. Și a și țâșnit imediat, împins de ceva ori de propria frică, pe trotuarul întins ca o dâră de zahăr ars. Stătea paralizat de groază, cu aripa răsfrântă peste un firicel de măturică, ieșit prin asfalt. Cineva se mișca încet dincolo de porți, un bărbat pe care abia reușea să-l vadă printre crengile unui măr. Apoi, bărbatul a intrat în casă, iar groaza a dispărut. Zogru și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rână, privea cum se rostogolește baraca în apă și cum flăcările se sting, sfârâind, baraca însă nu s-a scufundat cu totul, partea de sus a continuat să ardă, plutind spre mijlocul apei și oprindu-se apoi, în timp ce flăcările se răsfrângeau, roșii, în oglinda cenușie-a apei, de parcă însuși puțul ar fi ars, iar caporalul, nemișcat și cu bărbia-n palme, privea incendiul. Nici eu nu puteam să-mi desprind ochii de la foc, mă gândeam că poate luminează fundul apei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un calm și o siguranță impozante: - Eu i-am propus două sute cincizeci de mii de euro lui Pérec. Știam că e În dificultate. Fixă o privire impenetrabilă asupra Mariei și Își răsfrînse preț de o clipă buzele subțiri În ceva ce voia să aducă a zîmbet. Vocea lui căpătă atunci o inflexiune de curtoazie. - Bineînțeles, totul s-a făcut după toate regulile artei, pentru ca această tranzacție să apară ca perfect legală. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar avea o fiică, o soră, o soție, o mamă, ca aceasta să-l privească cu luare aminte și să se întrebe cine e omul, cine e omul ăsta care mi-e drag? Abandonat somnului, cu ochii închiși, cu buzele răsfrânte printre care șuieră de douăsprezece ori pe minut expirul călduț de CO2 și H2O rezultate din miliardele de focuri aprinse prin celule, cu filamentele de condens care-i umezesc mustața moale, crescută anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
face cu ea, au tăiat copacul. Au făcut dispărută și crucea. Ca și cum nimic n-a fost. Îți dai seama? Nu-i răspunse. Urmărea cum dincolo, peste Dunăre, noaptea încolăcise de-acum turla bisericii. Lumina care încă o mai scălda se răsfrângea în ape vâscoase, de sânge negru, închegat. - Îți spun, am fost de față, continuă ea. Tot cătunul se jura că în viața lor nu văzuseră vreun stejar sau cruce. De când se știau acolo fuseseră flori în jurul pietrei de hotar. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
secolelor VIII-IX, deplasarea unor grupuri slave la sudul Dunării a implicat un climat de pace și siguranță militară, politică, fapt ce a permis o creștere demografică perceptibilă, dublată de o evoluție social-economică autohtonă, pentru întreg teritoriul Moldovei, ce s-a răsfrânt și asupra bazinului bârlădean. Evoluțiile etno-demografice și culturale au continuat pentru arealul amintit și s-au reflectat treptat, de la o etapă la alta (secolele VI-VII, VIII-IX și X-XI), culminând cu o dezvoltare ascendentă a vieții și producției materiale autohtone
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
cel de la Dodești, folosit la viticultură și grădinărit. Puținele descoperiri izolate reflectă lipsa emisiunilor monetare sau a mai multor obiecte agricole și meșteșugărești, datorită crizei economice a Imperiului Bizantin, marcată de pătrunderea slavilor în Balcani, al cărei efect s-a răsfrânt și în teritoriile nord-dunărene. Pentru intervalul secolelor VIII-IX, importurile provenite pe cale comercială, dinspre Bizanț spre provincii, inclusiv monedele din bronz sunt foarte rare sau lipsesc. 4. AUTOHTONI ȘI ALOGENI. CONTACTE ȘI INFLUENȚE În inventarul așezărilor, de la finalul secolului VIII, se
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]