2,995 matches
-
Bei un strop, mai vrei un litru, Aroma-i în epidermă. * Dar nu treci, căci reguli drepte Peste tot sunt țintuite. Și, de urci încet pe trepte, Cresc doar cele jinduite. 27 decembrie 2004 TOT CE-AM SCRIS E O RĂSPLATĂ „Carul încă mai durează, Deși scârțâie la roți”; Am trăit această frază, Astăzi am și mari nepoți. N-am un merit cum spun unii, Meritul este divin... Aș fi fost precum străbunii Sub colaci, colivă, vin. Nu doresc din toate
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
precum străbunii Sub colaci, colivă, vin. Nu doresc din toate astea Care vin din Babilon, Să se-ncheie brusc povestea Ca linia de creion. Nici nume pe placa plată. Oameni buni, cu minți cuminți; Tot ce-am scris e o răsplată Celor ce mi-au fost părinți. 28 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVIII) Sunt multe Iude printre noi, Fără să-i mustre eul, Trăind când neamul e-n nevoi Doar cu dolari, nu leul. * Unii o gaură în plus Fac în curea
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de întâlniri neplăcute. De altfel, ei au altele la care să se gândească acum: aliații noștri gepizii îi toacă mărunt pe râul Albis. Văzând că Audbert, îngrijorat, încă stătea pe gânduri, Balamber îl liniști: — Nu te teme, o să primești o răsplată frumoasă. — Chiar așa? îl întrebă marcomanul, înălțând din sprânceană și scărpinându-și gânditor barba deasă. Și cum anume? — O să fii scutit pentru totdeauna de tribut. — Și... dacă zic nu? Balamber se întunecă. — Dacă zici nuuu?!? prelungi el, prefăcându-se indignat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mestecând, Khaba interveni: — Are și animale frumoase. Le-am putea lua noi, nu? întinzând marcomanului burduful cu bere, dar continuând să vorbească în hună, Balamber își îndreptă umerii și i-o reteză: — Nu te teme, Utrigúr o să-ți dea ca răsplată mai mult decât o pereche de porci. Cum cei doi păreau a-și fi spus totul, Audbert i se adresă lui Balamber: Dacă vreți să treceți Rinul fără să fiți observați, mâine va trebui să coborâm la vad înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la calul său să-și ia lucrurile. Poate fiindcă îi citise pe față nesiguranța și teama, Balamber adăugă: — Nu face mutra aia. La urma urmei, până acum te-ai purtat bine. Mănâncă fără grijă ce se găsește, gândește-te la răsplată și dormi liniștit. în vreme ce își lua traista de pe cal, Audbert se mulțumi să-i răspundă mormăind ceva, prea puțin convins; burduful de apă îi scăpă din mână și, pe când se întoarse să-l culeagă de pe jos, îl văzu pe Odolgan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l înconjura. Cu toate că dăduse ordine precise să nu se întâmple așa, cea mai mare parte a clădirilor din sat căzuse pradă flăcărilor. Era rezultatul dezamăgirii furioase a oamenilor săi: exasperați de rezistența tenace și îndârjită a burgunzilor, își căutaseră zadarnic răsplata în jafuri, iar acum goneau frenetic și fără vreun scop, prin vălătucii de fum, printre ruinele clădirilor care, în seara aceea, ar fi putut, în schimb, să-i găzduiască. în orice caz, satul acela de acum distrus ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca să ne fie de folos. Mai întâi de toate, ca cercetași, dar și în luptă, de ce nu? De altfel, oamenii pe care i-am înrolat de curând nu sunt cu mult mai buni. Firește, va trebui să le oferim o răsplată. — Adică? — Iertarea. Iertarea și înrolarea în armata romană, nu pentru a fi dislocați la frontiere, ci pentru a fi încredințați garnizoanelor din marile centre; sau, ca o alternativă, posibilitatea de a fi primiți coloni pe pământurile imperiale. — Cer iertare, Eminentissime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sosi lângă el Odolgan, care, nervos, se lovea peste jambiere cu o biciușcă. — Ce ghinion! Să pierzi așa o bătălie! O să mai fie lumină doar câteva ore și totul o să se rezolve fără noi! exclamă cu amărăciune. Asta o fi răsplata pentru ce am făcut ieri? îi răspunse doar printr-un mormăit cu jumătate de gură, în timp ce, în sfârșit, Vlaszo îl eilbera de platoșă. — îți dai seama că, dacă ai noștri de colo ajung la tabăra lui Etius, o să ia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
multă vreme încât să creeze probleme legate de spațiu ori să-l îndemne să le inventarieze; totuși, avea mai multe cirezi de bovine, o sută de cai și multe zeci de sclavi; dar mai ales bogăția supremă, cucerită de curând: răsplata cea mai de preț și mai jinduită, adică, favoarea regelui său. Așadar, acum că era un cinstit kutuheu, devenise potrivit pentru el, și chiar era de datoria lui, să încheie o căsătorie frumoasă. Și pe urmă, mai avea pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știe? AȘA EȘTI TU Ești soarele care răsare În azurul dimineții pure Și cerească liră ce vrăjită Cântă-n casa inimii iubită. Cu tot parfumul florilor de mai Al vieții sens tu mi-l redai, Mă-nalți și meriți ca răsplată Întreaga-mi dragoste curată! Ești îngerul ieșit în cale, Izvorul sărutat de vale, Un soare-aprins care răsare O spumă revărsată-n mare. O, iubire, ce frumoasă ești! Răsari ca zâna din povești Spre-a lumina, dulce comoară, Hai, către Cer
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
O spumă revărsată-n mare. O, iubire, ce frumoasă ești! Răsari ca zâna din povești Spre-a lumina, dulce comoară, Hai, către Cer cu mine zboară! IUBITA MEA O, ființă fericită Fii pe veci a mea iubită Și primește ca răsplată, Dragostea-mi curată. Te-am găsit din întâmplare, Roz petală-n dalbă floare, Cum pe nimeni n-am iubit Te iubesc, te-am îndrăgit. Rază-n univers vărsată, Dragoste de demult visată, Oare-mi vei fi dat-odată, Ca mireasă drept
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Dragostea-mi curată. Te-am găsit din întâmplare, Roz petală-n dalbă floare, Cum pe nimeni n-am iubit Te iubesc, te-am îndrăgit. Rază-n univers vărsată, Dragoste de demult visată, Oare-mi vei fi dat-odată, Ca mireasă drept răsplată ? Veni-vor mulți și vor susține Că te iubesc mai mult ca mine, A mea pe veci, tu să le spui Că nu poți fi a nimănui. SUNĂ TELEFONUL Unde, când, la cine sună Telefonul? Aud bine, Sună și o
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
trăit, dacă ar trăi și acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu știu dacă înțelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit și din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie. La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăiește în mintea câtorva oameni și mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
evreice? - Nu-i adevărat. N-am avut nici o colegă evreică. Am spusașa pentru coana Anica. Ai văzut cum fierbea ca un rac, fără apă, antisemita asta care și-a arendat moșia lui Moriț Felț? Acu hai să-ți cânt, ca răsplată pentru că... mă admiri... parcă așa ai spus. Ești foarte galant.... Dar ce să-ți cînt? Desigur că toate sonatele, valsul, preludiile și mazurca. Mata ești foarte constant. - Dar mata?- Și eu. La Tuffli mănânc întotdeauna o indiană și o savarină
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Oare cine va rămâne În viață? Pentru toți cei vii este o nădejde, căci un câine viu este mai de preț decât un câine mort. Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și parte de răsplată nu mai au, căci peste numele lor sa așternut uitarea Și dragostea lor, ura lor și pizma lor a pierit de mult și nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare...“ Eclesiastul Motto 2: „Noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își umple rezervoarele de apă și cărbuni, trenul se pune În mișcare. Și aceasta se repetă mereu la fiecare oprire. Retrași În compartimentele lor, soldații mănâncă scrumbii, măsline, chiar și icre de Manciuria. Au de Îndeplinit o misiune delicată și răsplata e pe măsura muncii. Cum să zic, Mașa, soldații sunt oameni tineri, care nu-și fac prea multe probleme de conștiință. Soldații petrec ca niște bezmetici, spun măscări pe seama prizonierilor, beau, cântă la armonică, joacă șah și table, au provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se uita la ea cu fața consternată. „Piei, ispită“, strigă Ippolit, făcându-și semnul crucii. Dar arătarea din fața sa nu dispăru În aer, ci, măsurându-l cu privirea de sus În jos, Îi spuse: „Mă cheamă Sophia. Și acum, poftim răsplata pentru serviciile dumneavoastră, stimate domn“ - și-i vârî În buzunarul de la piept mulțimea de bancnote. Apoi, fără a-i lăsa timp să se dumirească, tot retrăgându-se și scăzând mereu În dimensiuni, șobolănița se făcu nevăzută În aceeași gaură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
goana nebună după averi, după bani Și pierdem odată cu-acestea dragoste, iubire și ani. Omul pom Cum poți oare să fii om, Dacă nu știi să fii pom? Pomul roadele-și împarte, Omul doar vorbe deșarte. Pomul nu cere răsplată Pentru fructe, niciodată; Omul, dacă-ți face-un bine, Îți ia haina de pe tine. Pomul, vara, te umbrește Și de soare te ferește; Îți dă necondiționat Leagăn și loc de visat. Omul, în a lui visare, Uită cum crește o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
masă din inimă-ți vor da de toate și îți vor spune ce și cum pe aici îți vor așterne pat în casa bună te-or omeni așa cum se cuvine cu pită slană și o horincă fără s-aștepte vreo răsplată. O să asculți în dimineți cocoșii dinspre cuptor o să-ți pătrundă-n nări miros de pâine coaptă-n vatră cu coaja rumenită bună de o să vii în sat la mine o să-ndrăgești și tu pământul sacru din care râd spre soare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dat drumul din strânsoare și întinzându-i mâna, l-am ajutat să se ridice. Eu sunt coșmarul tău de azi dacă n-o să ne înțelegem... Cine ești mă, țigane? întrebă pedagoga uimită. Sunt un ghinionist, i-am răspuns și ca răsplată am primit o palmă peste obraz. Sper că a fost o întâmplare, i-am zis scrâșnind din dinți și abținându-mă cu greu să nu-i întorc palma. E ultima oară când mă loviți... Ce să-ți spun? Te pomenești
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
audă. Da, îmi opri ea gândurile care mă pierdeau... am aflat de la bunica. Mai bine spunemi cum ai ajuns pe aici. Cu trenul, i-am răspuns la foc automat, scăpând acele două cuvinte de sub un surâs și am primit ca răsplată un pumn drept în umăr... Nu am reacționat. Cum mi-ar fi stat să dau înapoi într-o fată? După o scurtă pauză, i-am zis cu voce gravă: Am fugit de acasă... Acuma că știi... nu te temi? Ea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ai fost cinstit cu mine. Îmi mai ascunzi și alte lucruri importante? Se Înroși. Își țuguie buzele sfidător. Respira anevoie. Zău că faceți afirmații care distrug bunele intenții. V-am arătat fotografiile de bunăvoie... fără să mă gîndesc la vreo răsplată. Dacă nu v-aș fi spus eu, nici n-ați fi știut de existența lor. Ce prost am fost că v-am spus! — Ciudat că vorbești așa. Nu În tine avea domnul Nemuro cea mai mare Încredere și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi îmbătrâniți, trăiți fără rost, cu visele înțepenite; soțul tău va albi, chiar fiica ta va fi în puterea vârstei, la rândul ei cu copii, vei fi cu alte cuvinte bunică. Iată răsplata vieții, ca și cum am fost meniți numai acestei stricte biologii. Singură Keti va rămâne tânără, la vârsta adolescenței, pentru că acolo unde se află totul este în afara timpului, numai ea surâzând trecerii noastre aberante, omițând că ea însăși se află în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vice-președinte și apoi președinte al Consiliului de Miniștri, iar azi deține demnitatea de președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale. Încrederea conchidea demnitarul român această suită de idei pe care i-au acordat-o Partidul și poporul este cea mai prețioasă răsplată pentru munca dusă în trecut, iar succesele dobândite de poporul român în cei zece ani confirmă că drumul ales a fost cel mai nimerit. Apoi, privindu-i direct pe cei cărora le vorbea, dr. Petru Groza se destăinuia. Hotărârea pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
au petrecut în istoria neamurilor destule fapte semnificative. Evident că asta nu mă mângâie pe mine în scurtul meu stadiu aici. Totuși mă ajută să urmez linia civilizației noastre mediteranee, mă ajută să fiu acum aici, fără să aștept o răsplată în altă parte. E ceea ce am putea numi idealul oamenilor care s-au perindat, năzuind spre ceva mai bun. Pe morminte cresc florile vieții. —Ești poet, am murmurat eu cu o strângere de inimă. —Sunt urmaș al asirienilor și egiptenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]